Vineri, 1 august 2025, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica de lemn a Mănăstirii Bic, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Slujba a fost oficiată în sobor de preoți și diaconi, în prezența obștii monahale a autoirtăților locale și județene precum și a numeroșilor credincioși.
În cuvântul de învățătură, ierarhul a vorbit despre sensurile profunde ale Postului Adormirii și ale pelerinajului, subliniind că „viața ne este dată ca un răstimp de intensități diferite, prin care dorim să ne transformăm, să fim mai buni: astăzi decât ieri, mâine decât astăzi”.
Referindu-se la locul slujirii, Preasfinția Sa a evidențiat valoarea bisericuțelor de lemn din această parte a țării: „În județul nostru și în eparhia noastră sunt cele mai multe bisericuțe de lemn, monument istoric. Și atunci, noi le cinstim — și, deodată cu ele, ne cinstim istoria și pe cei care au făcut istorie înaintea noastră”.
A explicat că aceste lăcașuri au fost numite simbolic „bisericuțe pe roți”, pentru că, în vremuri de prigoană, „credincioșii demontau bisericuța lor de lemn, bârnă cu bârnă, notând fiecare bârnă în locul în care se găsește”, și o mutau în locuri mai izolate, pentru a o reconstrui acolo unde rugăciunea putea continua. „Satul se construia în jurul bisericii. Și nu cum, uneori, din păcate, se întâmplă în zilele noastre: că se construiește o localitate și apoi te gândești unde să pui biserica”.
Preasfințitul Benedict a vorbit și despre dimensiunea fizică a pelerinajului: „E frumos când, chiar dacă avem mașini, lăsăm mașina undeva mai departe și facem măcar un kilometru, doi, trei pe jos, ca să se simtă puțin osteneala. Și noi știm că o bucurie durabilă vine numai și numai în urma unei osteneli”.
Apoi, Preasfințitul Părinte Benedict a subliniat caracterul pascal al acestei perioade de nevoință, numind-o „o perioadă de post, post aspru, similar cu cel al postului Paștilor, pentru că este socotită această sărbătoare a Maicii Domnului drept «Paștele de vară»”.
În acest duh de pregătire duhovnicească, ierarhul a anunțat organizarea primului pelerinaj pe jos din Eparhia Sălajului – „Calea Precistii” – care va avea loc între localitatea Sânpetru Almașului și Mănăstirea Strâmba, „unde se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului «Dulcea Sărutare»”, pictată de preotul iconar Luca din Iclod, același care a zugrăvit și cunoscuta icoană de la Nicula.
„Punem început bun pentru această perioadă de pelerinaj, în toate sensurile pe care le-am evocat în meditația de astăzi. Îi cerem Maicii Domnului ajutorul și avem această nădejde că cele două săptămâni de pelerinaj al nostru personal ne vor ajuta să ne transformăm viața: să fim lângă Domnul, să fim alături de Maica Sa, să fim alături de sfinții care ne-au luat-o înainte.”
La final, maica stareță Marina Lupou a mulțumit Preasfințitului Părinte pentru binecuvântarea adusă obștii mănăstirii la început de post.
Scurt istoric
Biserica de lemn aflată astăzi în incinta Mănăstirii Bic, județul Sălaj, este un monument istoric deosebit, cu o vechime de aproape două secole și jumătate. A fost construită în anul 1778 în satul Stâna, Sălaj, având hramul „Adormirea Precistei”, și a fost pictată în 1795 de cunoscutul iconar itinerant Ioan Pop din Unguraș, ajutat de Precup Pop — o asociere unică în opera acestui zugrav transilvănean. În interior s-au păstrat parțial fragmente din pictura originală, în special în naos, deși aceasta este astăzi grav deteriorată.
Biserica are un plan dreptunghiular, cu altar, naos și pronaos, acoperiș din șindrilă, clopotniță joasă cu foișor și o fleșă ascuțită, precum și prispă laterală cu arcade din lemn. Ancadramentul ușii de intrare este decorat cu motive sculptate, dintre care se remarcă motivul frânghiei, specific artei lemnului din zona Transilvaniei.
În inventarul ei s-au identificat și două cărți de cult vechi — un Antologhion din 1766 și un Penticostarion din 1808 — mărturii ale vieții religioase ortodoxe din comunitatea de altădată. La 8 aprilie 1997, biserica a fost strămutată în Mănăstirea Bic, unde a fost așezată într-o grădină cu flori și a intrat sub grija obștii monahale. Astăzi, este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
