În Duminica a 30-a după Rusalii, 30 noiembrie 2025, zi în care este sărbătorit Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a slujit la Biserica „Sfântul Apostol Andrei” din cartierul Sărmaș, Municipiul Zalău, cu prilejul hramului.
De la ora 10, ierarhul a oficiat Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte consilierul economic – preotul Lucian Chiș, consilierul misionar-liturgic – arhidiaconul Sergiu Iustin, protopopul de Zalău – preotul Grigore-Florian Vid și preotul paroh Ioan Zaha.
În cuvântul de învățătură rostit după Evanghelie, Preasfinția Sa a explicat că pericopa dregătorului bogat este o invitație la libertate lăuntrică, prin desprinderea de fricile și logica acumulării, și o chemare de a-L urma pe Hristos cu inimă întreagă, asemenea Sfântului Apostol Andrei.
Pentru început, ierarhul a arătat că întâlnirea dintre Hristos și dregătorul bogat dezvăluie o logică divină care ne desprinde de siguranțele false și ne reașază viața în adevăr: „Domnul, în general, vrea să ne destabilizeze, să ne scoată din echilibrul în care credem că suntem, pentru a ne reconfigura traseul. În ce sens? Îi spune dregătorului: «Vinde-ți averea, împarte-o săracilor și apoi vino și urmează-Mă.» Greu lucru. Și aș vrea să vă provoc la un exercițiu personal de sinceritate. Nu știu câți dintre noi suntem bogați sau mai puțin bogați, dar toți avem, poate, o brumă de siguranță materială. Dacă Domnul ne-ar spune nouă acest cuvânt – și nu ne-ar cere să lăsăm doar jumătate, ci să ne vindem averea, să rămânem pe drumuri și apoi să-L urmăm – cum am reacționa? Domnul, în momentul respectiv, era un predicator itinerant. Nu avea casă. Vă aduceți aminte că, la un moment dat, Andrei și Ioan I-au cerut Domnului să le arate unde locuiește, iar El le-a arătat o casă unde stătea atunci, dar nu era casa Lui. A spus limpede: «Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul.» Vedeți, nu e ușor să-L urmezi pe Domnul. Aș vrea să nu luăm asta cu ușurință. Dimpotrivă, e foarte greu, pentru că măsurile pe care El ni le cere sunt, uneori, peste puterile omenești.”
În continuare, Preasfințitul Benedict a explicat că adevărata piedică nu este bogăția, ci fricile lăuntrice care transformă acumularea în dependență și neliniște: „Bogăția se justifică, poate, în multe feluri, dar în spatele ei se ascund, de fapt, numeroase frici ale omului. Și care sunt aceste frici? Le pomenesc pe cele mai importante. În primul rând, frica de insuficient – niciodată nu e destul. Dacă Dumnezeu îți dă astăzi mai mult decât luna trecută, tot vei fi nemulțumit că nu este cât ți-ai imaginat. Apoi, frica de vulnerabilitate: dacă pierd, dacă slăbesc, dacă nu voi mai putea să mă descurc? Mai există frica de a pierde controlul, pentru că, atunci când ai bani, ai impresia că le controlezi pe toate, deși este o impresie falsă. Și, în cele din urmă, există frica de a relaționa cu celălalt, pentru că apropierea implică dăruire, implică renunțare la ceva, iar aceasta pare un dezavantaj. Toate acestea ascund bogăția. Așadar: frica de vulnerabilizare, frica de a pierde, frica de insuficient, frica de a pierde controlul, frica de relaționare. Un om bogat este, de cele mai multe ori, un om anxios. Să ținem minte lucrul acesta: se teme de orice, chiar și de propria umbră. Este, uneori, agresiv în aparență, dar în spatele agresivității se află multe frici nevindecate.”
În final, ierarhul a legat Evanghelia de sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, arătând că libertatea de a-L urma pe Hristos vine din disponibilitatea de a dărui și de a trăi în logica relației, nu a acumulării: „Ceea ce i-a spus Domnul acestui dregător bogat i-a spus și Sfântului Apostol Andrei: «Urmează-Mă!» Diferența dintre cei doi este că dregătorul era bogat și n-a putut să renunțe la capitalul lui, în timp ce Sfântul Andrei era sărac. Era dintre pescarii simpli din Betsaida și nu avea mare lucru – doar pâinea zilnică. Când Domnul i-a spus: «Vino după Mine», el a mers. A fost curios să vadă cum trăiește Domnul, să-L cunoască în intimitate, să vadă împărăția lui Dumnezeu. A intrat, astfel, în logica Domnului: logica dăruirii și a relației. Apostolul Andrei nu a ținut pentru sine, ci i-a chemat și pe alții, l-a adus și pe fratele său, pe Petru, la Domnul. De aceea el devine modelul libertății interioare, al omului care poate să-L urmeze pe Hristos pentru că nu este legat de posesii, de acumulare sau de frici.”
Răspunsurile liturgice au fost oferite de grupul vocal „DOXA”, dirijat de profesorul Florin Lazăr, de la Liceul Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău.
La finalul slujbei, preotul paroh Ioan Zaha a mulțumit Preasfinției Sale pentru binecuvântarea adusă comunității și pentru slujirea săvârșită cu prilejul hramului.
Scurt istoric
Piatra de temelie a celui mai nou lăcaș de cult din Municipiul Zalău a fost sfințită la 6 iunie 2010, în Duminica Sfinților Români, biserica fiind așezată sub ocrotirea Sfântului Apostol Andrei. Prin osteneala părintelui paroh Ioan Zaha și prin jertfelnicia micii comunități din cartierul Sărmaș, construcția a avansat rapid, astfel încât, începând cu Joia Mare a anului 2013, slujbele au fost săvârșite în noul lăcaș.
Până la acel moment, prin bunăvoința unei familii de credincioși, comunitatea s-a adunat la rugăciune într-o locuință din vecinătatea șantierului, devenită spațiu provizoriu pentru viața liturgică.
În prezent, biserica este tencuită la exterior, iar pictura interioară în tehnica frescă a fost finalizată. Lăcașul se află în faza ultimelor pregătiri pentru târnosire.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
