Miercuri, 24 iunie 2026, de sărbătoarea Nașterii Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, Mănăstirea Bobota și-a sărbătorit hramul de vară, în prezența unui număr mare de credincioși veniți din mai multe localități ale județelor Sălaj și Satu Mare. Bucuria sărbătorii a fost sporită anul acesta de aducerea, pentru prima dată în Episcopia Sălajului, a moaștelor Sfântului Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus, canonizat în anul 2025.
Sfânta Liturghie a fost săvârșită la altarul de vară al așezământului monahal de Înaltpreasfințitul Părinte Atanasie, Arhiepiscopul Ortodox Român al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, și Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului.
Alături de cei trei ierarhi a slujit un sobor de preoți și diaconi, între care s-au numărat părintele Bogdan Fluieraș, vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Sibiului și conducătorul delegației care a însoțit moaștele Sfântului Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus, părintele arhimandrit Mina Pletosu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului și starețul Mănăstirii Bobota, precum și clerici din Episcopia Sălajului și din alte eparhii.
După citirea pericopei evanghelice, cuvântul de învățătură a fost rostit de Înaltpreasfințitul Părinte Atanasie, care a arătat că nașterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul descoperă iubirea și fidelitatea lui Dumnezeu față de oameni, dar și chemarea adresată fiecăruia de a răspunde acestei iubiri prin pocăință, smerenie și mărturisirea adevărului. Întreaga viață a Înaintemergătorului îl îndrumă pe om spre Hristos și îl cheamă la o schimbare lăuntrică, prin care își reașază viața în lumina Împărăției lui Dumnezeu.
Înaltpreasfinția Sa a arătat că însăși semnificația numelor lui Ioan, Zaharia și Elisabeta vestește mila lui Dumnezeu, fidelitatea Sa față de popor și împlinirea făgăduințelor Sale: „Toate numele cu care ne-am întâlnit în această Evanghelie, din primul capitol de la Luca, grăiesc tocmai despre dragostea nemăsurată a lui Dumnezeu pentru poporul Său. Numele de Ioan, care în ebraică înseamnă harul lui Dumnezeu sau mila lui Dumnezeu, numele lui Zaharia, care înseamnă că Dumnezeu nu Și-a uitat poporul, dar și numele Elisabetei, care înseamnă «Dumnezeu S-a jurat». Cu adevărat, Dumnezeu S-a jurat lui Avraam și Și-a împlinit făgăduința, că din coapsele sale va răsări un popor binecuvântat, un popor care arată legământul tainic dintre Dumnezeu și oameni, dintre cer și pământ, dintre cele de sus și cele de jos.”
Ierarhul a subliniat că adevărata întoarcere la Dumnezeu nu înseamnă doar schimbarea împrejurărilor exterioare, ci mai ales înnoirea lăuntrică a omului și zidirea unui templu în propria inimă: „De multe ori și noi ne punem aceeași întrebare astăzi: oare Dumnezeu ne va izbăvi de războaie? Dumnezeu ne va izbăvi de necazuri, de ispite, de dureri, de boli, de încercări, de crize care nu se mai termină? Era nevoie însă și de pocăință, nu doar de întoarcere la cele exterioare, nu doar de zidirea templului din cărămidă, ci și de zidirea sufletească, de zidirea unui templu în inima fiecăruia dintre cei care Îl caută pe Dumnezeu. De aceea și noi astăzi suntem chemați să-L regăsim pe Dumnezeu în inima noastră și să ascultăm cuvântul cu care Sfântul Proroc Ioan Botezătorul își începe propovăduirea: «Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu».”
Înaltpreasfințitul Părinte Atanasie a explicat că Sfântul Ioan Botezătorul a trăit o smerenie desăvârșită, nepunându-se pe sine în centrul propovăduirii, ci îndreptându-i pe oameni spre Mântuitorul Iisus Hristos: „El este cel care nu face nicio minune, dar aduce cuvântul cel mai presus de cuvânt, taina pocăinței pe care trebuie să o îmbrățișăm cu toții, căci fără aceasta nu vom putea dobândi Împărăția cerurilor. Nu se pune în față pe sine, ci pe Mântuitorul Hristos. Nu își păstrează ucenicii pentru sine, ci îi trimite la Domnul Hristos. El este cel care arată taina smereniei: «Vremea este ca eu să mă micșorez, iar Acesta, adică Mântuitorul Hristos, să Se înalțe, să crească». De aceea, de la nașterea Sfântului Ioan Botezătorul zilele încep să scadă, iar odată cu Nașterea Mântuitorului Hristos zilele încep să crească. El, Cel care vine în întunericul lumii acesteia, aduce lumină, aduce har, aduce binecuvântare.”
În continuare, ierarhul a arătat că Sfântul Ioan Botezătorul a mărturisit adevărul până la jertfă, apărând curăția căsătoriei și sfințenia familiei: „Cel care Îl binevestește pe Hristos este Înaintemergător până la capăt, până la martiriu, până la moarte, apărând taina familiei, care este atât de lovită, atât de suferindă și atât de zdrobită și în zilele noastre. Îl ceartă pe Irod, care trăia în concubinaj cu soția fratelui său, căci apără taina căsătoriei curate, pe care atât de mult uităm să o prețuim în ziua de astăzi. Din familia curată și binecuvântată se nasc prunci cuminți, prunci sănătoși. Am vrea cu toții să avem preoți buni, episcopi buni și conducători buni, dar cei care ne păstoresc și cei care ne conduc se nasc într-o familie binecuvântată. De aceea, totul pornește de la familie, iar pentru taina familiei cel pe care îl prăznuim astăzi își pierde viața.”
În încheiere, ierarhul a subliniat că Dumnezeu îl primește pe fiecare om, indiferent de greșelile sale, însă îi cere o schimbare sinceră a inimii și o nouă direcție a vieții: „Dumnezeu primește pe fiecare dintre noi, și pe cei care au greșit mult, și pe cei care au greșit mai puțin, și pe cei sfinți, și pe cei păcătoși, și pe cei buni, și pe cei răi. Dar trebuie să facem un singur lucru: o îndreptare de direcție, o schimbare interioară, care înseamnă taina pocăinței legată de viața Sfântului Ioan Botezătorul. El este cel care astăzi vine în lume și ne aduce lumină. El este cel care ni-L descoperă pe Hristos. El este cel care arată taina harului și taina mântuirii. Să-i urmăm cuvântul, să îmbrățișăm pocăința, să protejăm familia și, în acest fel, Domnul va fi cu noi, ne va binecuvânta și ne va tămădui rănile sufletești și trupești.”
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul vocal „Synavlia”.
La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, a rostit un cuvânt de binecuvântare și de recunoștință, în care și-a exprimat bucuria de a participa la sărbătoarea Mănăstirii Bobota și a transmis credincioșilor binecuvântarea sfinților dobrogeni.
Preasfințitul Părinte Benedict a mulțumit apoi Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru binecuvântarea acordată aducerii moaștelor Sfântului Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus în Episcopia Sălajului, precum și Înaltpreasfințitului Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, pentru bunăvoința și deschiderea prin care a făcut posibilă prezența sfintelor moaște la hramul de vară al Mănăstirii Bobota. Ierarhul a arătat că acest dar a sporit bucuria sărbătorii și le-a oferit credincioșilor prilejul de a se închina, pentru prima dată în Episcopia Sălajului, moaștelor sfântului de la Sâmbăta de Sus.
În încheiere, părintele arhimandrit Mina Pletosu, starețul Mănăstirii Bobota și exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului, le-a adresat celor trei ierarhi un cuvânt de mulțumire pentru slujirea săvârșită și pentru binecuvântarea revărsată asupra obștii monahale și a credincioșilor. Totodată, a mulțumit delegației Arhiepiscopiei Sibiului pentru osteneala de a însoți moaștele Sfântului Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus la sărbătoarea mănăstirii.
Scurt istoric
Situată la granița județelor Sălaj și Satu Mare, Mănăstirea Bobota a fost înființată în anul 2004, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Ioan Mihălțan, Episcopul Oradiei, Bihorului și Sălajului. În data de 13 iunie a aceluiași an a fost sfințită piatra de temelie a așezământului monahal.
Lucrările au fost coordonate la început de părintele Ioan Pădurean, parohul comunității din Bobota, iar din anul 2008 au fost continuate de părintele Pahomie Buruiană. În anul 2012, părintele Mina Pletosu a fost numit egumen al schitului, iar un an mai târziu, așezământul a fost ridicat la rang de mănăstire, acesta fiind hirotesit și instalat stareț.
Biserica mănăstirii adăpostește părticele din moaștele Sfântului Ierarh Andrei Șaguna și ale Sfinților Martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel, precum și un veșmânt al Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași.
În perioada 2012-2024, sub coordonarea părintelui stareț arhimandrit Mina Pletosu, au fost realizate ample lucrări de pictură, înfrumusețare și înzestrare a bisericii, iar în apropierea lăcașului de cult a fost ridicat un altar de vară în stil maramureșean.
În anul 2024, biserica Mănăstirii Bobota a fost sfințită de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi, în frunte cu Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
