Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și prin bunăvoința Înaltpreasfințitului Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, moaștele Sfântului Cuvios Serafim cel Răbdător au fost aduse de la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, pentru prima dată în Episcopia Sălajului. Sfintele moaște au fost așezate spre închinarea credincioșilor la Mănăstirea Bobota, cu prilejul hramului de vară al așezământului monahal.
Sfintele moaște au sosit în ajunul sărbătorii, marți, 23 iunie 2026, în jurul orei 18:00, însoțite de o delegație a Arhiepiscopiei Sibiului, condusă de părintele Bogdan Fluieraș, vicarul administrativ al eparhiei.
La intrarea în mănăstire, delegația a fost întâmpinată de părintele arhimandrit Mina Pletosu, starețul Mănăstirii Bobota și exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului, împreună cu obștea monahală, clerici și numeroși credincioși.
În sunetul clopotelor, racla cu moaștele Sfântului Cuvios Serafim cel Răbdător a fost purtată în procesiune până în biserica mare a mănăstirii, unde a fost așezată spre închinarea pelerinilor.
Programul liturgic a continuat la altarul de vară cu slujba Privegherii în cinstea Nașterii Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. Vecernia Mare cu Litie și Utrenia au fost săvârșite de părintele Bogdan Fluieraș, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
Răspunsurile la strană au fost oferite de grupul psaltic de băieți al Asociației Tinerilor Ortodocși Sălăjeni (ATOS).
La finalul slujbei Privegherii, părintele ieromonah Efrem Crișan, duhovnicul Liceului Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău, a rostit un cuvânt de învățătură în care a arătat că sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul este o chemare la prețuirea vieții și la asumarea drumului spre sfințenie, prin rugăciune, răbdare și dăruire față de Dumnezeu.
Părintele Efrem a subliniat că nașterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost rodul rugăciunii stăruitoare a drepților Zaharia și Elisabeta, iar praznicul amintește fiecărei familii că viața trebuie primită și însoțită de rugăciune încă din primele ei clipe: „Această sărbătoare a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul este o sărbătoare a familiei. Părinții săi, drepții Zaharia și Elisabeta, erau oameni în vârstă și nu aveau copii, deși și-au dorit toată viața un copil și s-au rugat ca Dumnezeu să li-l dăruiască. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut datorită rugăciunilor neîncetate și stăruitoare pe care părinții săi le-au făcut către Dumnezeu. Așa ar trebui să se nască orice copil în această lume: prin rugăciune. Rugăciunea ar trebui să însoțească fiecare act al vieții noastre. Și înainte de zămislire este nevoie de rugăciune, și în timpul sarcinii, și la naștere, și după naștere, și toată viața este nevoie de rugăciune, pentru ca oamenii care vin pe acest pământ să se umple de sfințenie încă din pântecele maicii lor.”
Pornind de la acest dar al vieții, părintele ieromonah a arătat că fiecare copil care vine în lume poartă chipul lui Dumnezeu și este chemat să devină sfânt, astfel încât orice naștere devine un motiv de bucurie nu doar pentru familie, ci pentru întreaga Biserică: „Această sărbătoare este o sărbătoare a vieții, fiindcă fiecare naștere este un prilej de bucurie. Mare bucurie este pe pământ când se naște un om, fiindcă fiecare om este chipul lui Dumnezeu. Să conștientizăm, la această sărbătoare a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, că fiecare dintre noi, care ne-am născut pe acest pământ, putem ajunge sfinți și fiecare copil care se va naște poate deveni un mare sfânt, care să-și mântuiască prin rugăciunile sale nu doar familia și neamul, ci poate chiar lumea întreagă. Nașterea fiecărui copil este o sărbătoare de care ar trebui să se bucure toată lumea, așa cum Se bucură și Dumnezeu.”
În continuare, părintele Efrem a arătat că Sfântul Ioan Botezătorul descoperă și chipul omului care își dăruiește întreaga viață lui Dumnezeu, devenind model al rugăciunii, al postului și al vieții monahale: „Aceasta este și o sărbătoare a vieții călugărești, deoarece Sfântul Ioan Botezătorul este un prototip, o icoană a călugărului, a monahului, a omului care își dedică viața în totalitate lui Dumnezeu, se retrage în pustie, postește și se roagă neîncetat pentru ca această lume să se mântuiască. Mănăstirile trebuie să fie pline de credincioși, dar, mai întâi de toate, de călugări și de maici. Este nevoie de călugări și este nevoie de călugărițe, pentru că rugăciunea ține lumea. Când rugăciunea se va împuțina și va dispărea de pe pământ, se va sfârși și această istorie.”
Legând această chemare de prezența moaștelor Sfântului Cuvios Serafim la Mănăstirea Bobota, părintele duhovnic a subliniat că drumul spre sfințenie cere răbdare și statornicie, deoarece nimic trainic nu se dobândește fără o lucrare îndelungată: „Dumnezeu ne-a învrednicit ca astăzi să primim în mănăstire moaștele Sfântului Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus. Ce nume frumos a primit acest sfânt: Serafim cel Răbdător. Dacă nu avea răbdare, nu ar fi ajuns sfânt și astăzi nu ne-am fi închinat la moaștele lui. Iată ce l-a făcut sfânt pe acest om: răbdarea. Toți sfinții din istoria Bisericii noastre s-au mântuit prin răbdare. Fără răbdare nu putem face nimic durabil, nimic consistent, nimic care să rămână. Lucrurile mari nu se fac de pe o zi pe alta, ci durează o viață întreagă să construiești ceva măreț, cu atât mai mult să dobândești sfințenia.”
În încheiere, părintele ieromonah Efrem Crișan a sintetizat mesajul praznicului, îndemnându-i pe credincioși să prețuiască familia, viața și rugăciunea, dar și să păstreze răbdarea fără de care chemarea la sfințenie nu poate rodi: „Să reținem că sărbătoarea de astăzi este o sărbătoare a familiei, este o sărbătoare a vieții și este o sărbătoare a vieții călugărești, fiindcă noi vedem în Ioan Botezătorul modelul desăvârșit de pustnicie și de viață călugărească. Să avem răbdare, ca prin răbdare să ne mântuim sufletele, să ne bucurăm de darul vieții și să dăm naștere copiilor care să umple mănăstirile, iar prin rugăciunile lor să ne mântuim noi toți.”
Sărbătoarea va continua miercuri, 24 iunie 2026, în ziua hramului de vară al Mănăstirii Bobota, când Sfânta Liturghie va fi săvârșită la altarul de vară al așezământului monahal de trei ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române: Înaltpreasfințitul Părinte Atanasie, Arhiepiscopul Ortodox Român al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, și Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului. La slujbă sunt așteptați numeroși credincioși din județele Sălaj și Satu Mare, care vor avea prilejul să se închine moaștelor Sfântului Cuvios Serafim cel Răbdător.
Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus
Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus s-a născut la 27 octombrie 1912, în localitatea Totoi, județul Alba, în familia lui Nechifor și a Cătălinei Popescu, primind la botez numele Dimitrie. A urmat cursurile Academiei Teologice „Andreiane” din Sibiu, iar în noiembrie 1938 a fost hirotonit diacon. În aceeași perioadă, a petrecut câteva luni în Sfântul Munte Athos, împreună cu Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, pentru a cunoaște îndeaproape rânduiala vieții monahale.
După întoarcerea în țară, s-a așezat la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, unde a participat la refacerea vieții monahale și a așezământului, alături de Sfântul Cuvios Arsenie de la Prislop. La 15 ianuarie 1941 a fost hirotonit preot, iar la praznicul Izvorului Tămăduirii din același an a fost tuns în monahism, primind numele Serafim. A îndeplinit ascultarea de stareț al mănăstirii și a slujit aici aproape o jumătate de secol, până la trecerea sa la Domnul, la 20 decembrie 1990.
Canonizarea părintelui arhimandrit Serafim Popescu a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședințele din 11–12 iulie 2024, cu titulatura „Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus” și cu zi de pomenire la 20 decembrie. Proclamarea generală a canonizării a avut loc la 4 februarie 2025, la Catedrala Patriarhală din București, iar proclamarea locală s-a desfășurat la 16 august 2025, la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
