În Duminica a IV-a după Rusalii, a Vindecării slugii sutașului, 28 iunie 2026, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, s-a aflat în mijlocul comunității parohiale din Sighetu Silvaniei, Protopopiatul Șimleu Silvaniei.
De la ora 9:30, Preasfinția Sa a săvârșit slujba de binecuvântare a lucrărilor realizate la biserica de lemn din localitate, monument istoric restaurat cu sprijinul Consiliului Județean Sălaj și a Primăriei Comunei Chieșd.
În continuare, în biserica de zid a parohiei, cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie, în sobor de preoți și diaconi.
După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură în care a arătat că Evanghelia vindecării slugii sutașului descoperă o credință care nu rămâne la nivelul cuvintelor, ci se transformă în grijă, apropiere și răspundere față de omul aflat în suferință.
Pornind de la atitudinea ofițerului roman, ierarhul a subliniat că adevărata noblețe a celui care conduce se vede atunci când nu îl abandonează pe cel devenit vulnerabil și nefolositor din punct de vedere social: „Nu se întâmplă foarte des ca cel mare să se intereseze de cel mic și, să zicem, șeful unei instituții mari să fie preocupat în detaliu de angajații săi. Atâta timp cât angajații săi produc și aduc profit într-o instituție sau alta, angajații sunt de apreciat. Însă, în situația în care, din nefericire, se poate întâmpla ceva în viața unuia sau altuia, nu sunt rare situațiile în care cei mari nu se mai interesează de cei mici sau, dimpotrivă, vor să se scape de ei cât mai repede. Dar când un șef se gândește la subalternii săi, deja este de luat în seamă, arătând calitatea umană a acelei persoane și ieșind cumva din obișnuitul lucrurilor.”
Această grijă față de cel bolnav se unește cu smerenia sutașului, care, deși era obișnuit să poruncească, recunoaște în cuvântul lui Hristos o putere mai mare decât propria sa autoritate: „Când ești șef, e greu să fii smerit, că lumea ascultă de tine. Și totuși avem de-a face cu un ofițer smerit: «Nu, Doamne, nu sunt vrednic să vii în casa mea, dar zi numai cu cuvântul». Și apoi, în al doilea rând, avem de-a face cu un ofițer care manifestă credință. Ce înseamnă credință? Această încredere că, dacă Domnul va zice un cuvânt, se va întâmpla potrivit cuvântului pe care îl spune. Domnul, când zice «se va tămădui», când zice «se va ridica», așa se va face, pentru că, din gura Lui, cuvântul are putere.”
În acest sens, Preasfinția Sa a arătat că iubirea adevărată nu așteaptă ca omul suferind să ceară ajutor, ci ia inițiativa și devine mijlocire pentru cel care nu se mai poate ridica singur: „Uneori, când avem pe cineva bolnav lângă noi, putem să devenim gura lui, mâinile lui, picioarele lui. Putem să mijlocim pentru el, fără ca acea persoană măcar să o ceară. Nu ne spune Evanghelistul Matei că slujitorul i-ar fi cerut ceva, dar el l-a văzut că suferă și atunci, din propria inițiativă, a făcut ceva. Ni se cere și nouă, din propria inițiativă, când vedem un om în suferință, să facem ceva, nu să așteptăm să ne ceară. Ce putem, dar să facem. Să nu fim indiferenți.”
Mergând mai departe, Episcopul Sălajului a evidențiat că apropierea de cel aflat în suferință nu înseamnă numai un ajutor oferit din exterior, ci participarea lăuntrică la durerea lui: „E una să vezi pe cineva că este bolnav și să-i dai o mână de ajutor de departe, dar alta să-l observi în suferința lui. «Se chinuie cumplit.» Asta denotă apropiere. Asta înseamnă să participi la suferința lui. Este foarte greu și costisitor pentru lăuntrul nostru efectiv să intri în pielea celui care suferă și să-i simți suferința lui ca pe propria ta suferință. Avea o anumită sensibilitate lăuntrică și viața lui nu se putea desfășura în aceleași condiții, știind că cineva, un angajat al său, suferă cumplit.”
În încheiere, Ierarhul a arătat că Dumnezeu nu se mulțumește doar să îl ridice pe om din suferință, ci îl cheamă la apropiere și comuniune, așezându-l la masa Împărăției Sale: „Nu mai este vorba doar de a-l reabilita, de a-l restabili pe un om sau altul într-o structură socială, odată vindecat. Este vorba de mult mai mult: să-l ții în proximitatea ta, la masă. La masă nu-i chemi decât pe cei dragi, decât pe cei pe care îi cinstești. Domnul nu numai că ne restabilește, ci ne așază cu El la masă. Omul este bucuria lui Dumnezeu. Să nu uităm asta. Noi suntem bucuria lui Dumnezeu.”
În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Benedict a înălțat rugăciuni pentru odihna sufletului Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, trecut recent la cele veșnice.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic de fete al Asociației Tinerilor Ortodocși Sălăjeni (ATOS).
La finalul Sfintei Liturghii, preotul paroh Cosmin-Marian Naghi i-a mulțumit Preasfințitului Părinte Benedict pentru binecuvântarea adusă comunității parohiale și pentru slujirea săvârșită în această zi.
Cu acest prilej, în semn de apreciere pentru activitatea pastoral-misionară și administrativă desfășurată, Preasfințitul Părinte Benedict l-a hirotesit pe preotul paroh Cosmin-Marian Naghi iconom stavrofor, cu dreptul de a purta cruce pectorală.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului

