În Duminica a VI-a după Rusalii, 12 iulie 2026, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a binecuvântat lucrările realizate în ultima perioadă la biserica Parohiei Românași, din Protopopiatul Zalău, și a săvârșit Sfânta Liturghie în mijlocul comunității parohiale.
De la ora 9:30, Ierarhul a oficiat rânduiala binecuvântării lucrărilor efectuate la sfântul lăcaș, cunoscut drept prima biserică sfințită în județul Sălaj după Marea Unire din 1918.
În continuare, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, în sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte părintele arhidiacon Sergiu-Iustin Pop, consilier eparhial, părintele Florian-Grigore Vid, protopopul de Zalău, părintele prof. univ. dr. Gabriel-Viorel Gârdan, parohul comunității și coordonatorul Centrului de Servicii Sociale „Sfântul Gheorghe” din Românași, precum și alți clerici invitați.
După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură despre vindecarea slăbănogului din Capernaum, arătând că Hristos îl eliberează pe om atât de neputința trupească, cât și de singurătate și de povara păcatului, chemându-l să devină mărturisitor al lucrării lui Dumnezeu.
Pornind de la imaginea slăbănogului adus la Mântuitorul de cei apropiați, Ierarhul a evidențiat importanța solidarității și a sprijinului oferit celui aflat în suferință: „Evanghelia se deschide cu această imagine foarte încurajatoare. În ciuda protagonistului ei care suferea, vedem un peisaj în care un grup restrâns de apropiați sunt alături de el. Este un semn de încurajare, pentru că îl arată pe om în solidaritate. Am zice că este un element aproape banal, să existe un grup de oameni care să-l ajute pe cel aflat în nevoie, dar numai până când ne întâlnim cu realitatea. Sunt foarte mulți oameni care suferă singuri și care nu primesc ajutor din partea celorlalți. Nu boala în sine este întotdeauna cel mai greu lucru care ți se poate întâmpla, ci singurătatea care însoțește boala, mai ales atunci când nu este nimeni lângă tine.”
Preasfinția Sa a arătat că, în Biserică, omul poate fi purtat înaintea lui Dumnezeu prin credința și rugăciunea celorlalți, mai ales atunci când suferința îl face incapabil să se mai roage sau să mai spere: „Uneori, acel cineva îți devine gură, îți devine mâini, îți devine picioare, dar îți devine și cel care se așază garant înaintea lui Dumnezeu în locul tău. Nu de puține ori, când omul trece printr-o suferință mare, nu mai este în stare nici măcar de actul credinței. Nu știm dacă paraliticul era încrezător sau nu, dar știm despre credința celor care l-au adus înaintea Domnului. Uneori, credința celorlalți ne ține vii și ne ține pe picioare. De fapt, aceasta este Biserica și de aceea nu ne putem mântui singuri. Uneori, când suntem tari, purtăm noi poverile celor neputincioși, iar alteori, când suntem slabi, ceilalți poartă neputințele noastre și, în felul acesta, ne arătăm ca un singur trup al lui Hristos.”
Referindu-se la cuvintele adresate de Mântuitorul slăbănogului, „Iertate sunt păcatele tale”, Episcopul Sălajului a subliniat că iertarea reprezintă cea mai profundă formă de vindecare a omului: „Cuvântul pe care i l-a adresat Domnul paraliticului este foarte personal. Este cea mai autentică formă de dragoste pe care putea să i-o ofere, pentru că el se simțea împovărat de păcatul care îi determinase boala. Când vine cineva și ridică acea povară de pe umeri, omul înțelege că este iubit, pentru că numai dragostea poate să ridice această povară. Hristos a purtat, o dată pentru totdeauna, vinovăția noastră pe Cruce. Noi intrăm în iertarea lui Hristos, nu într-o iertare care diminuează răul pe care l-am făcut, ci într-una care ține seama de gravitatea lui și, cu toate acestea, așază povara lui pe umerii Celui care o poartă împreună cu noi.”
Ierarhul a evidențiat că misiunea fundamentală a Bisericii este iertarea păcatelor prin lucrarea lui Hristos, fără ca activitatea socială, culturală sau filantropică să poată înlocui această dimensiune esențială: „Noi, oamenii, acordăm iertarea numai în virtutea iertării pe care ne-o acordă Hristos. Numai Dumnezeu poate să ierte păcatele. În Biserică ni se iartă păcatele noastre și aici este componenta teologică esențială. Oricât de multe ar face Biserica în plan social, și este bine că le face, rolul său nemijlocit este iertarea păcatelor, pentru că nicio altă instituție și niciun alt for din această lume nu pot să ofere iertarea păcatelor. Biserica le face și pe cele culturale, social-filantropice și catehetice, dar în Biserică venim mai ales pentru a primi iertarea păcatelor și pentru ca povara noastră să fie ridicată.”
În încheiere, Preasfințitul Părinte Benedict a arătat că omul vindecat este chemat să-și asume viața, să părăsească starea de victimă și să mărturisească lucrarea lui Dumnezeu, începând din propria familie: „«Ia-ți patul tău și mergi la casa ta» înseamnă să-ți asumi viața și să nu te mai mulțumești cu starea de victimă pe care ai avut-o înainte. Uneori, omul se obișnuiește cu această stare, primește atenție din partea tuturor și nu mai vrea să iasă din ea. Dar înseamnă și să devii lucrător al Evangheliei în lume, odată vindecat. Să nu te întorci în lume ca și cum ai fost înainte. Ia-ți patul, dă mărturie despre prezența lui Dumnezeu în viața ta, fă-L cunoscut și celorlalți și mulțumește-I. Iar această mărturie trebuie dusă mai întâi acasă, pentru că familia este cea care suferă cel mai mult atunci când unul dintre membrii ei este bolnav.”
În cadrul Sfintei Liturghii, la momentul rânduit, diaconul Mirel-Dănuț Trănișan a fost hirotonit preot de către Preasfințitul Părinte Benedict, pe seama Parohiei Coșeiu, din Protopopiatul Zalău.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de un grup de teologi.
La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfințitul Părinte Benedict a săvârșit o slujbă de mulțumire și de binecuvântare pentru părintele Gabriel-Viorel Gârdan și doamna preoteasă Melania, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de căsătorie. Momentul aniversar a constituit un prilej de recunoștință pentru anii de viață petrecuți împreună și pentru lucrarea împlinită în slujirea Bisericii și a comunității parohiale.
În cuvântul adresat la finalul slujbei, părintele paroh Gabriel-Viorel Gârdan a mulțumit Preasfințitului Părinte Benedict pentru slujirea arhierească și pentru binecuvântarea oferită comunității, precum și credincioșilor și tuturor celor care i-au fost alături în lucrarea pastorală și administrativă, subliniind că împlinirile parohiei sunt rodul unității, al comuniunii, al solidarității și al slujirii împreună în Hristos.
Pentru întreaga activitate desfășurată în slujirea Bisericii și a comunității din Românași, părintele Gabriel-Viorel Gârdan a primit din partea Preasfințitului Părinte Benedict distincția eparhială „Crux Porolissensis”.
De asemenea, ostenitorii și binefăcătorii care au sprijinit realizarea lucrărilor la biserica parohială au primit din partea Ierarhului gramate de ctitori și diplome de apreciere, în semn de recunoștință pentru contribuția și implicarea lor în păstrarea și înfrumusețarea sfântului lăcaș.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
