În Duminica a VIII-a după Rusalii (a înmulțirii pâinilor), 26 iulie 2026, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a slujit în Parohia Poienița, Protopopiatul Jibou, cu prilejul binecuvântării casei parohiale recent renovate.
De la ora 9:30, pe altarul de vară din proximitatea bisericii parohiale, ocrotită de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie în sobor de preoți și diaconi.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic de fete al Asociației Tinerilor Ortodocși Sălăjeni (ATOS).
După citirea pericopei evanghelice duminicale, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură în care, pornind de la minunea înmulțirii celor cinci pâini și a celor doi pești, a evidențiat trei lecții care pot fi aplicate în viața cotidiană: asumarea responsabilității, recunoștința față de Dumnezeu și transformarea abundenței în comuniune, nu în risipă.
Ierarhul a arătat că omul nu trebuie să așeze toate responsabilitățile pe umerii celorlalți, ci să împlinească mai întâi ceea ce îi stă în putere și să-I ceară apoi lui Dumnezeu să-i binecuvânteze puținul: „Mereu când este o problemă, o delegăm altora: «Rezolvă-ne tu problema». Orice s-ar întâmpla într-un sat, într-o parohie, într-o instituție sau în lume, în general, spunem: «Eu nu pot. Fă tu ceea ce ai de făcut». În felul acesta este mult mai ușor pentru cel care cere, pentru că nu își asumă responsabilități, însă nu este pe de-a dreptul corect. Sunt lucruri pe care noi le putem face și pe care trebuie să le facem. Cu toate că este mai greu să faci tu decât să facă altul, varianta bună, evanghelică, este aceasta: să fac tot ceea ce pot eu și apoi să cer altora ajutorul. Până la urmă, chiar dacă rămânem foarte surprinși de întâmplarea în sine, Domnul nu a vrut să le dea de mâncare din nimic, ci a pornit de la ceea ce are omul, de la resursele sale. Domnul vrea să lucreze în mod minunat pornind de la resursele noastre. Dacă avem curajul să punem resursele noastre în lucrare și, deodată, să-L chemăm pe Dumnezeu ca să binecuvânteze lucrarea noastră, vom fi surprinși de câte lucruri minunate vom putea să facem.”
În continuarea cuvântului, Preasfințitul Părinte Benedict a subliniat nevoia de a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru darurile primite, arătând că omul recunoscător dobândește adevărata bucurie: „A doua lecție, pentru propria noastră viață, este nevoia de a învăța să-I mulțumim lui Dumnezeu. Cred că niciodată în istorie nu ne-a fost mai bine, și vorbesc despre geografia noastră, ca acum. Or fi lucruri complicate, or fi neajunsuri și lucrări neîmplinite pe care ni le-am dori duse la bun sfârșit, dar, făcând o comparație cu viața de acum treizeci sau cincizeci de ani, sunt convins că îmi veți spune că, din darul lui Dumnezeu, sunt foarte multe lucruri frumoase, nemaîntâlnite sau nemaiauzite cu timp în urmă. Este nevoie să învățăm să și mulțumim, nu doar să fim nemulțumiți, frustrați și să găsim vină în tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, fără ca noi să mișcăm un deget pentru ca viața socială să se îmbunătățească. Cine mulțumește dobândește meșteșugul bucuriei în viață. Numai un om mulțumit și mulțumitor poate să fie fericit. De dimineață până seara avem atâtea lucruri pentru care să-I fim recunoscători lui Dumnezeu și să-I mulțumim. Cine nu mulțumește pentru puțin și nu este mulțumit cu puținul nu va fi mulțumit și nu va mulțumi nici pentru mai multul pe care Dumnezeu i-l va da la un moment dat.”
Pornind apoi de la cele douăsprezece coșuri de fărâmituri strânse după înmulțirea pâinilor, ierarhul a explicat că abundența nu trebuie transformată în risipă sau în zgârcenie, ci în împărtășire, comuniune și bucuria de a fi împreună cu ceilalți: „Evanghelistul Matei ne oferă acest detaliu: au strâns douăsprezece coșuri de fărâmituri, de resturi. În primul rând, înțelegem de aici abundența și, uneori, din partea noastră, risipa. Au strâns fărâmiturile; poate le-au dus altora care aveau nevoie de hrană, poate le-au păstrat pentru mai târziu, nu știm, dar abundența nu s-a transformat în risipă. Este nevoie să fim atenți la această abundență pe care ne-o dă Dumnezeu și să nu facem risipă, nu în sensul de a aduna pentru noi, ci în sensul de a împărți, de a împărtăși. Este o mare bucurie să poți împărtăși. Poți să ai cele mai bune mâncăruri din lumea aceasta, dar, dacă nu ai cu cine să le mănânci, nu te poți bucura de ele. Când poarta îți este deschisă și oricine trece intră în curtea ta și primește omenie de la tine, mare lucru este. Abundența să nu se arate în risipă, dar nici în zgârcenie, ci, dimpotrivă, în comuniune, în împărtășire și în bucuria de a fi cu celălalt.”
În încheiere, Preasfințitul Părinte Benedict a adăugat că strângerea fărâmiturilor reprezintă și o lecție despre respectul datorat lumii create de Dumnezeu, pe care omul este chemat să o păstreze curată și să nu o degradeze prin neglijență: „Este o lecție de ecologie și trebuie să o spunem și pe aceasta, pentru că este atât de frumoasă lumea lui Dumnezeu. Te duci în pădure, te duci la mare, pe deal, la câmp, pe malul unui lac sau în altă parte și este atât de frumoasă fiecare geografie pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Este atât de trist să vezi mizerie peste tot. Mergem, mâncăm, facem un picnic într-o parte sau alta și lăsăm acolo gunoaiele, fără să ne mai gândim că Domnul putea să spună: «Lăsați toate resturile acolo pe câmp». Nu! Au strâns fărâmiturile pentru că așa se cuvine. Este poruncă de la Dumnezeu să-I respectăm lumea pe care El a făcut-o și ne-a dat-o în dar. Ni se cere să fim foarte atenți la modul în care vedem lumea lui Dumnezeu. Oriunde ați merge în eparhia și în județul nostru, este atât de frumoasă lumea lui Dumnezeu, dar este atât de deranjant să vedem neglijența noastră. Să ne bucurăm de lumea lui Dumnezeu și să o respectăm, fără să aruncăm resturile noastre și fără să murdărim această lume pe care numai Dumnezeu a putut să o facă atât de frumoasă și atât de generoasă pentru noi.”
La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Virgil Brete i-a mulțumit Preasfințitului Părinte Benedict pentru prezența și slujirea în mijlocul credincioșilor, precum și pentru binecuvântarea adusă comunității din Poienița.
Pentru activitatea pastoral-misionară desfășurată până în prezent, părintele paroh Virgil Brete a fost hirotesit de Preasfințitul Părinte Benedict întru iconom, cu dreptul de a purta brâu roșu.
De asemenea, binefăcătorii care au sprijinit renovarea și amenajarea casei parohiale, în frunte cu doamna Mariana Dănilă-Mureșan, primarul Comunei Băbeni, au primit din partea ierarhului diplome de apreciere.
După Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Benedict a săvârșit slujba de binecuvântare a casei parohiale, renovată prin implicarea părintelui paroh, a autorităților locale, a binefăcătorilor și a credincioșilor Parohiei Poienița.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
