Sfânta Liturghie arhierească în prima zi a Anului Nou, la Catedrala Episcopală din Zalău

În prima zi a Anului Nou, joi, 1 ianuarie 2026, când Biserica Ortodoxă sărbătorește Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului și pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a slujit la Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” din Zalău, fiind înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai catedralei episcopale.

După citirea pericopei evanghelice rânduite la această sărbătoare (Evanghelia după Luca 2, 20-21; 40-52), Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură, în care, pornind de la textul evanghelic, a propus credincioșilor un plan de viață pentru noul an 2026, alcătuit din șase principii desprinse din pericopa citită. Aceste repere au fost prezentate ca un îndemn la așezare interioară, responsabilitate și maturizare duhovnicească, într-un context în care începutul de an riscă adesea să rămână la nivelul unor bilanțuri formale sau al unor proiecte grăbite.

Primul principiu a fost legat de asumarea și integrarea trecutului personal, ca temelie a oricărui nou început autentic. În acest sens, ierarhul a subliniat că „a începe un nou an presupune a integra tot ceea ce am trăit până la momentul dat. Nu suntem mândri cu tot trecutul nostru, nu suntem bucuroși cu toate faptele pe care le-am săvârșit, dar un nou început nu se poate întâmpla decât ținând cont de toată această istorie personală. Ceea ce nu este asumat nu poate fi mântuit, nu poate fi curățit”, arătând că Hristos vine tocmai în fragilitatea omului pentru a o vindeca și a o transforma în prilej de creștere.

Cel de-al doilea principiu a vizat raportarea corectă la timp și la rânduiala lui Dumnezeu. Plecând de la împlinirea rânduielilor Legii de către Mântuitor, Preasfințitul Părinte Benedict a arătat că viața nu se construiește în grabă, deoarece „lucrurile consistente nu se întâmplă rapid și nu vin la întâmplare. Ele vin potrivit unei rânduieli. Rânduiala nu este destin, ci contextul pe care Dumnezeu ni-l creează pentru a lucra la maximul posibil, dacă suntem colaboratori lucrării pe care El vrea să o facă cu noi”, subliniind necesitatea răbdării și a încrederii în timpul lui Dumnezeu.

Un alt reper important al cuvântului a fost legat de primirea numelui Mântuitorului, ca expresie a vocației și a responsabilității personale. În acest context, ierarhul a arătat că „numele nu este un proiect artificial pe care ni-l construim, ci întâlnirea dintre darul lui Dumnezeu revărsat asupra noastră și determinarea de a face lucrativ acel dar. Fiecare dintre noi are un nume lăsat de Dumnezeu, în funcție de vocația și lucrarea pe care o poate săvârși în această lume”, evidențiind chemarea fiecărui om de a-și trăi viața în fidelitate față de darurile primite.

Cel de-al patrulea principiu a fost desprins din afirmația evanghelică despre creșterea Mântuitorului „cu vârsta, cu înțelepciunea și cu harul”. Preasfințitul Părinte Benedict a arătat că maturizarea presupune parcurgerea firească a etapelor vieții și că adevărata înțelepciune este rodul întâlnirii dintre mintea omenească și harul dumnezeiesc: „nu este același lucru inteligența cu înțelepciunea. Poți fi inteligent și să nu faci lucrurile cele mai bune. Avem de parcurs etape și nu avem cum să le sărim. Cine dorește să sară etape poate să sufere mai târziu, pentru că acele verigi lipsă nu îi vor permite o privire coerentă asupra vieții”.

Pornind apoi de la episodul pelerinajului la Ierusalim, când Pruncul Iisus este găsit în templu, ierarhul a evidențiat legătura dintre viața trăită în prezența lui Dumnezeu și responsabilitatea față de familie și societate. În acest sens, a subliniat că „a sta în casa lui Dumnezeu nu înseamnă a fi neimplicat. Un om care stă în casa lui Dumnezeu va sta bine și în societate. Un om cu frică de Dumnezeu este și cu rușine de oameni”, arătând că viața duhovnicească autentică se prelungește firesc în responsabilitate socială.

În încheierea cuvântului său, Preasfințitul Părinte Benedict a amintit atitudinea Maicii Domnului, care păstra toate în inima sa, ca model de trăire lăuntrică a bucuriei și păcii. Astfel, ierarhul a arătat că „pe toate acestea Maica Sa le păstra în inima ei. Bucuria, pacea, înțelepciunea se trăiesc în inimă. Dacă ne bazăm doar pe cele din afară, care sunt schimbătoare, fericirea noastră va fi la fel de fragilă. Dumnezeu lucrează în inimă, pentru că de acolo pornesc toate celelalte”, îndemnând la o viață așezată, întemeiată pe interioritate și recunoștință.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul „Lumină Lină” al Catedralei Episcopale din Zalău, dirijat de domnul profesor Ciprian Ghiurco.

La finalul Sfintei Liturghii a fost săvârșit un Polihroniu pentru Noul An 2026.

Alături de credincioșii prezenți, la Sfânta Liturghie au participat și tineri din ASCOR Cluj, care, în această perioadă, se află în tabăra de Anul Nou organizată la Mănăstirea Bic.

Pentru întreaga activitate desfășurată de-a lungul anilor la Catedrala Episcopală, familia Brisc Ioan și Maria a primit din partea Preasfințitului Părinte Benedict o diplomă de apreciere.

În noaptea dintre ani, la Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” din Zalău, Preasfințitul Părinte Benedict a oficiat slujba de Te Deum, mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru toate darurile revărsate în anul care a trecut și rugându-L să binecuvinteze Anul Nou 2026. La finalul slujbei, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură.

Catedrala Episcopală din Zalău

Ridicarea Complexului cultural-spiritual „Sfânta Vinere” din Zalău, din care face parte și biserica cu hramul „Înălțarea Domnului”, prima Catedrală Episcopală a Sălajului, a început imediat după Revoluția din anul 1989, mai precis în vara anului 1990. Din punct de vedere arhitectural, intrarea în catedrală se face pe sub un Obelisc închinat eroilor neamului, care se înalță spre cer până la 50 m. În vârful obeliscului a fost montat un clopot ce cântărește 3.000 kg, pe care sunt scrise cuvintele: „Deum laudo, vivos homines voco, mortuos plango, fulgura frango”.

Lăcașul de cult este construit în formă de cruce greacă înscrisă, cu laturi egale și dimensiuni de 36 m în lungime, lățime și înălțime. La demisolul catedralei se află un paraclis de iarnă și spații muzeale ce vor adăposti, în viitor, peste 2.000 de cărți bisericești vechi și sute de icoane, incluse în Patrimoniul Cultural Național. În interior, catedrala închinată eroilor neamului este împodobită cu pictură, iar în mijlocul bisericii străjuiește un policandru din bronz, cu înălțimea de 7 m, lățimea de 4 m, având 360 de becuri și o greutate de 1.780 kg.

În 2008, după înființarea Episcopiei Sălajului, biserica a fost ridicată la rangul de Catedrală Episcopală.

Mai multe fotografii AICI

Text și foto: Episcopia Sălajului