Duminică, 16 noiembrie 2025, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Drighiu, Protopopiatul Șimleu Silvaniei, cu prilejul resfințirii bisericii cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.
De la ora 09:00, Preasfințitul Părinte Benedict a oficiat slujba de resfințire a sfântului lăcaș. Potrivit rânduielii bisericești, sfințirea a cuprins stropirea cu apă sfințită și ungerea cu Sfântul și Marele Mir. În piciorul Sfintei Mese au fost așezate moaște de sfinți mucenici, în amintirea tradiției Bisericii primare, când Liturghia se săvârșea pe mormintele martirilor.
La final, Preasfințitul Părinte Benedict a explicat etapele sfințirii Sfintei Mese – așezarea și pecetluirea moaștelor mucenicilor, spălarea cu apă sfințită și apă de trandafir, ungerea cu Sfântul și Marele Mir, așezarea icoanelor Evangheliștilor și îmbrăcarea în veșmintele liturgice – și a arătat că, prin aceste gesturi, altarul este pregătit deplin pentru slujirea Sfintei Liturghii și că biserica devine locul în care Dumnezeu lucrează și se face prezent.
În continuare, Preasfinția Sa a oficiat Sfânta Liturghie în biserica parohială cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, în sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte arhidiaconul Sergiu-Iustin Pop, consilier eparhial, părintele Dan Haiduc, protopopul de Șimleu Silvaniei, părintele Alexandru-Răzvan Cheregi-Alexă, parohul bisericii, precum și alți slujitori invitați.
După citirea pericopei evanghelice rânduite în Duminica a 25-a după Rusalii, a samarineanului milostiv, Preasfințitul Părinte Benedict a vorbit celor prezenți despre profunzimea chemării la iubirea aproapelui și despre dificultatea reală de a împlini această poruncă în viața de zi cu zi: „E greu să-l iubești pe aproapele. Și, într-un fel, aș vrea să vă provoc pe fiecare în parte să aveți un moment de meditație și un exercițiu personal, gândindu-vă la cei din jurul dumneavoastră și la felul în care Domnul ne cere nu doar să-i acceptăm și să-i îngăduim, ci chiar să-i iubim și să le venim în întâmpinare, mai ales atunci când au nevoie.
Facem gesturi de mărinimie sufletească atunci când vedem pe cineva trecând printr-un necaz, indiferent cine este el, sau ne mai gândim, stăm pe gânduri? Și, mergând mai departe, voi pune o întrebare, tot cu caracter personal: vrem noi cu adevărat să moștenim împărăția cerurilor? Pentru că, dacă am vrea să moștenim împărăția cerurilor, cred că am face tot ceea ce se poate și este necesar pentru ca acest lucru să se întâmple.”
Ierarhul a subliniat apoi că împărăția lui Dumnezeu nu este doar o promisiune viitoare, ci o realitate care începe încă de aici, în inima omului care împlinește porunca iubirii: „Împărăția lui Dumnezeu nu este doar o realitate pe care o primim la sfârșitul timpului, ci este o realitate pe care o trăim de acum. Cine împlinește porunca lui Dumnezeu trăiește, deja, cum se trăiește în împărăția cerurilor. Și vă dau exemple: în împărăție se iubește; nu se fură; nu se minte; nu se mărturisește strâmb; nimeni nu urmărește primul loc; fiecare îl pune pe celălalt înainte.
Așadar, împlinind porunca, primim împărăția încă de acum. Și atunci devenim vii: nu doar supraviețuim, ci trăim. Cine este viu trăiește ca și cum ar muri și moare ca și cum ar trăi. Cum zice Sfântul Apostol Pavel: «Dacă trăim, pentru Domnul trăim; dacă murim, pentru Domnul murim; și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntem.»”
Tot în acest context, Preasfinția Sa a arătat că pilda samarineanului milostiv schimbă perspectiva asupra aproapelui, chemându-ne nu să selectăm pe cine trebuie să ajutăm, ci să devenim noi înșine aproapele celui aflat în nevoie: „El întrebase: «Pe cine trebuie să ajut?», dar Domnul schimbă perspectiva: nu pe cine, ci cum tu devii aproape pentru celălalt. Nu despre clasificarea celorlalți, ci despre deschiderea inimii tale. Mila nu este o emoție, ci o stare lăuntrică. Când ai milă în inimă, nu mai poți trece pe lângă suferință. Dragostea lui Dumnezeu nu face diferențe. Noi le facem. Noi ne construim zone de confort și credem că, bifând reguli, ne-am asigurat împărăția.
Regulile sunt bune doar dacă duc la iubire și la transformarea inimii. Dacă rămân doar reguli, pot duce chiar la pierderea împărăției. Împărăția se dă celor care iubesc. Regulile sunt importante pentru că ne pot conduce la dragoste, ne pot conduce la Hristos. Însă dacă rămânem numai la reguli și regula nu se verifică prin exercițiul dragostei, atunci regula ne poate conduce și la pierderea împărăției lui Dumnezeu.”
Răspunsurile liturgice au fost oferite de grupul vocal „DOXA”, dirijat de profesorul Florin Lazăr, de la Liceul Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău.
La finalul slujbei, părintele paroh Alexandru-Răzvan Cheregi-Alexă a mulțumit ierarhului pentru prezență și binecuvântare, precum și tuturor celor implicați în lucrările săvârșite la biserica parohială.
Pentru întreaga activitate administrativă și pastoral-misionară, Părintele Episcop Benedict l-a hirotesit întru sachelar pe părintele paroh Alexandru-Răzvan Cheregi-Alexă, cu dreptul de a purta brâu albastru. Consiliul parohial a primit din partea ierarhului o diplomă de apreciere.
După Sfânta Liturghie, conform rânduielii, toți credincioșii prezenți au putut intra în Sfântul Altar pentru a se închina.
Scurt istoric
Parohia Drighiu, situată în partea de vest a județului Sălaj, își are începuturile documentare în anul 1216, când satul este menționat în Registrul de la Oradea sub numele de „Villa Detreh”. De-a lungul secolelor, localitatea apare sub diverse forme, denumirea actuală „Drighiu” fiind atestată în documentele din 1933 și 1961. În ceea ce privește viața bisericească, tradiția amintește existența unei bisericuțe de lemn ridicate în anul 1794, care a slujit comunității până la vânzarea ei către o altă parohie, venitul obținut fiind folosit pentru construirea unui nou lăcaș de cult.
Între anii 1945 și 1948, sub îndrumarea preotului Ilie Borz, s-a ridicat biserica de zid cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, edificiu ce a devenit repede centrul vieții religioase din sat. În anul 1966, biserica a fost sfințită de Preasfințitul Părinte Pavel Șerpe, aflat atunci într-o vizită pastorală în zonă.
Continuarea îngrijirii și înnoirii lăcașului a revenit, în etape succesive, generațiilor următoare. Între anii 2013 și 2019, în vremea păstoririi preotului Traian Mateș, au fost realizate lucrări importante în interior: pictura în tehnica frescă, instalarea sistemului de încălzire în pardoseală, placarea cu marmură, confecționarea iconostasului și instalarea sistemului de sonorizare. O nouă perioadă intensă de modernizare s-a desfășurat în anii 2024–2025, prin străduința preotului paroh Alexandru-Răzvan Cheregi-Alexă, când au fost montate geamurile și corpurile de iluminat, tencuit turnul, placată cu marmură Sfânta Masă și scările de acces, achiziționate mobilierul liturgic necesar, recondiționate ușile și troițele din curtea bisericii, iar turla a fost acoperită cu tablă și prevăzută cu paratrăsnet.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
