În Duminica a 14-a după Rusalii (Pilda nunții fiului de împărat), 6 septembrie 2026, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Hurez, Protopopiatul Șimleu Silvaniei.
Cu acest prilej, ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în biserica parohială cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, în sobor de preoți și diaconi.
După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură, pornind de la Pilda nunții fiului de împărat, și a arătat că, prin această parabolă, Mântuitorul vorbește despre bucuria Împărăției lui Dumnezeu și despre chemarea adresată fiecărui om de a lua parte la ospățul credinței.
Referindu-se la cei care au refuzat invitația pentru preocupările lor imediate, ierarhul a atras atenția asupra felului în care lucrurile urgente ajung adesea să ia locul celor cu adevărat esențiale: „Omul contemporan este omul urgențelor în defavoarea esențialului. Care sunt urgențele? Lucrurile pe care le facem. De pildă, atunci când nu venim duminica la biserică, ce argumente am putea să aducem? Poate că trebuie să mergem la cumpărături, poate că vin oaspeți, poate că suntem prea obosiți. Oricum, de regulă, argumente banale în fața esențialului, adică cinstea pe care noi o primim din partea Celui care organizează ospățul. Liturghia este acel ospăț prin care Dumnezeu ne cheamă la nunta lui Hristos, Fiul Său, ca să mâncăm și să bem împreună cu El. Este o chemare plină de cinste pe care ne-o face Dumnezeu. În cazul acesta, urgențele noastre par să fie mai importante, neglijând esențialul și neînțelegând cinstea deosebită pe care ne-o face Dumnezeu. Este o problemă a omului contemporan că nu mai reușește să facă diferența între lucrurile esențiale și lucrurile de făcut. Și noi, din nefericire, mai mult ne preocupăm de lucrurile pe care trebuie să le facem, dar, în felul acesta, neglijăm esențialul, care ar putea să ne aducă foarte multă bucurie.”
Preasfinția Sa s-a referit apoi la haina de nuntă, arătând că primirea omului de către Dumnezeu nu înseamnă păstrarea lui în aceeași stare, ci presupune disponibilitatea de a-și schimba viața: „Când venim înspre Domnul, El ne primește și ne acceptă așa cum suntem, în vulnerabilitățile și în căderile noastre. Dar asta nu înseamnă că exclude nevoia de schimbare în viața noastră. Să lăsăm hainele cele vechi la ușă și să primim haina cea nouă pe care El ne-o oferă deodată cu decizia noastră, cu hotărârea noastră de a ne schimba viața și de a pune această decizie în practică. Venim la biserică cu păcatele noastre și Biserica nu este pentru cei impecabili, ci pentru cei păcătoși. Dar lăsăm în urmă păcatele noastre și ne străduim să ne schimbăm viața, să ne transformăm viața. Haina curăției Hristos ne-o dă, El ne-o dă, Împăratul ne-o dă. Dar ceea ce facem noi este să ne arătăm disponibilitatea de a lăsa răul pe care îl săvârșim în viața noastră în urmă și de a primi curăția pe care El vrea să ne-o ofere.”
În final, oprindu-se asupra celui găsit fără haină de nuntă, care nu a putut răspunde înaintea împăratului, ierarhul a vorbit despre responsabilitatea personală și despre nevoia omului de a renunța la justificări și de a-și asuma propriile alegeri: „Omul contemporan poate să primească și o altă definiție. Am zis că este omul urgențelor, dar este și omul scuzelor. Suntem specialiști în scuze, în explicații atunci când se întâmplă anumite lucruri nepotrivite: că n-am putut, că n-am știut, că am avut altceva de făcut, că nu ni s-a spus, că altcineva este de vină. Dar, până la urmă, responsabilitatea nu este a altora, nu este nici a contextului de lângă noi, ci responsabilitatea este a noastră. Când stăm în fața Domnului, nu mai avem argumente. Când stăm în fața oamenilor, aducem argumente, pentru că nu dorim să ne recunoaștem vina și faptul că noi suntem responsabili de răul sau de lipsa de sensibilitate de care dăm dovadă. Chiar dacă toată viața noastră am pus vina pe altcineva, când stăm față în față cu Dumnezeu ne vom da seama că nu avem niciun fel de argument. Am de ales: recunosc lucrul acesta și primesc iertarea de la Hristos, încercând să schimb ceva din viața mea, sau aduc la nesfârșit argumente și amân schimbarea pe care Domnul o vrea atât de mult.”
În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Benedict a înălțat rugăciuni pentru elevi, cerând de la Dumnezeu luminarea minții și spor în învățătură, la începutul noului an școlar.
La final, părintele paroh Adrian-Ionuț Șandor a mulțumit Preasfințitului Părinte Benedict pentru prezența în mijlocul credincioșilor și pentru binecuvântarea adusă comunității parohiale.
La Sfânta Liturghie au participat reprezentanți ai autorităților județene și locale, precum și numeroși credincioși din parohie și din împrejurimi.
Scurt istoric
Satul Hurez, aparținător comunei Horoatu Crasnei, este atestat documentar pentru prima dată în anul 1481. Vechea biserică de lemn a comunității data din anul 1750 și avea hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”.
Actualul lăcaș de cult, cu același hram, a fost ridicat în anul 1944, în apropierea vechii biserici, prin contribuția credincioșilor și din fondurile parohiei. Construită din piatră și cărămidă, în formă de corabie, biserica a fost sfințită în anul 1946.
De-a lungul timpului, lăcașul de cult a trecut prin mai multe etape de renovare și înfrumusețare. Între anii 2005 și 2010 au fost realizate ample lucrări la interior, fiind executată pictura, înnoite iconostasul și mobilierul bisericesc, schimbate pardoseala și ferestrele și introdus sistemul de încălzire. La finalul acestor lucrări, biserica a fost resfințită în anul 2010.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
