În Duminica a 9-a după Rusalii, 10 august 2025, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a slujit în Parohia Nușfalău, Protopopiatul Șimleu Silvaniei.
Cu acest prilej, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica parohială cu hramul „Schimbarea la Față”, în sobor de preoți și diaconi.
În cuvântul de învățătură, rostit după citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Benedict a legat episodul evanghelic al umblării pe mare de cel al înmulțirii pâinilor, subliniind că, împreună, acestea transmit o lecție de actualitate pentru fiecare dintre noi. După un moment de biruință sau după primirea unui dar de la Dumnezeu, omul poate fi ispitit de mândrie și de dorința de afirmare. Hristos, asemenea ucenicilor de odinioară, ne învață să rămânem smeriți, pentru ca lucrarea să nu se piardă: „N-a fost de acord Domnul cu asta, dar nu pentru că nu ne-ar vrea într-o slavă, ci pentru că știe că, într-o stare căzută cum suntem, nu suntem în stare să gestionăm faima, gloria, și atunci Domnul o moderează în așa fel încât să nu se piardă darul și lucrarea pe care noi reușim, la un moment dat, să le facem, să le săvârșim.”
Continuând tâlcuirea, ierarhul a vorbit despre vulnerabilitatea omului fără Hristos și despre nevoia de a rămâne în comuniunea Bisericii. Imaginea corabiei din Evanghelie, a subliniat Preasfinția Sa, este o icoană a Bisericii, locul în care darurile se completează și se sprijină reciproc, iar primejdiile sunt depășite împreună: „Vulnerabilitatea omului fără de Domnul este cea de-a doua idee foarte importantă care ni se prezintă în Evanghelia de astăzi. Și, în plus față de asta, mai este un lucru foarte important: când suntem vulnerabili și ne dăm seama de lucrul acesta, e bine să stăm împreună. Ce este corabia? Ce simbolizează ea ca imagine? Biserica este corabia lui Hristos. Stăm împreună când e un pericol, nu te duci de unul singur. Stai împreună cu ceilalți, pentru că poate cineva să te ajute. Darurile se compensează și trec de la unul la altul, în așa fel încât să se formeze un trup compact, trupul Bisericii. Ieși din Biserică, te duci pe aiurea, te duci în apă, ieși pe propria ta piele și de unul singur… sigur că Domnul nu te lasă, dar te prinde de mână și te întorci în corabie, nu te lasă în valuri. Așa zice și concluzia evanghelică: s-au întors în corabie toți, adică inclusiv Petru s-a urcat în corabie. Ce este această corabie pe care am numit-o Biserică? Biserica este a ne purta sarcinile unii altora. De aceea, aici ne este bine și aici putem rezolva lucrurile. Biserica ne învață, și părinții întotdeauna, să rămânem în această corabie care ne dă siguranță, pentru că este Hristos acolo. Și zic: pentru că învățăm noi, ca frați ce suntem, să ne purtăm poverile unii altora și, mai departe, binele pe care noi îl săvârșim să aibă efecte asupra tuturor, compensând cele pe care nu le putem săvârși, cele în care cădem. Pentru că așa știm: harul pe cele neputincioase le vindecă, pe cele cu lipsă le primește, și harul este cel care lucrează în Biserică.”
În încheiere, Preasfințitul Benedict a îndemnat ca, atunci când primim un dar sau o lucrare de la Dumnezeu, să cerem echilibru și să prețuim comuniunea eclezială: „Atunci când Dumnezeu ne dă un dar și o lucrare în viața noastră, prin rugăciune Îi cerem să echilibreze lucrurile, pentru ca să ne putem bucura de ceea ce El săvârșește în viața noastră și să ne ferească de căderea pe care ar putea-o presupune încrederea în propriile puteri. Iar, pe de altă parte, înțelegem că avem nevoie și de momente în care să ne simțim vulnerabili, slabi, lipsiți de resurse, și atunci să înțelegem folosul comunității pe care o exprimă Biserica și nevoia de a rămâne înăuntru, în Biserică, în această solidaritate, avându-L pe Hristos în fața noastră. Privim la Hristos cu nădejde și învățăm să călătorim cu El în orice condiție ni s-ar desfășura viața noastră.”
Răspunsurile liturgice au fost oferite de grupul vocal „Doxa”, dirijat de domnul profesor Florin Lazăr, de la Liceul Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău.
La final, părintele paroh Daniel-Cosmin Ghiran și-a exprimat bucuria de a-l avea în mijlocul comunității pe Preasfințitul Părinte Benedict și i-a mulțumit pentru binecuvântarea oferită.
Scurt istoric al parohiei:
Parohia ortodoxă din Nușfalău are o veche tradiție de credință și slujire, începuturile ei fiind legate de ridicarea unui lăcaș de cult din lemn, care a deservit comunitatea timp de mai multe decenii.
Actuala biserică parohială, cu hramul „Schimbarea la Față”, a fost zidită între anii 1938–1940, în timpul păstoririi preotului Virgil Moldovan, și a fost pictată în anul 1987, în timpul păstoririi Preacucernicului Părinte Pavel Zdriște.
Din anul 2011, sub păstorirea vrednicului preot Daniel-Cosmin Ghiran, ajutat de membrii Consiliului şi Comitetului parohial și sprijinit de credincioși, între anii 2015–2022 au fost realizate ample lucrări de înfrumusețare și dotare a lăcașului: pictarea icoanelor de pe iconostas, aducțiunea apei, montarea mochetelor în altar și pe solee, sculptarea în lemn de tei a Sfintei Mese, băncilor și stranei, confecționarea din PAL a mobilierului din sacristie și a crucii de pe Sfânta Masă, montarea unui candelabru și a aplicelor, achiziționarea unui cazan pe peleți și a unor clopote automatizate.
La exterior, biserica a fost acoperită cu tablă metalică, au fost montate icoane pictate pe pereți, scările de acces au fost placate cu marmură, a fost ridicat un pridvor, curtea a fost pavata și amenajată, iar lângă biserică s-a construit o anexă. Astăzi, biserica este înzestrată cu toate cele necesare săvârșirii sfintelor slujbe.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
