Joi, 21 mai 2026, de praznicul Înălțării Domnului, Catedrala Episcopală din Zalău și-a serbat hramul. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.
După citirea pericopei evanghelice rânduite, Preasfințitul Părinte Lucian a rostit un cuvânt de învățătură, în care a arătat că toate praznicele împărătești se cer trăite la timpul prezent, fiecare creștin fiind chemat să urce și el, în fiecare an, pe Muntele Măslinilor, să primească binecuvântarea Mântuitorului și să rămână statornic în Biserică, singurul loc în care omul se îmbracă cu putere de sus.
Ierarhul a subliniat că praznicul Înălțării ne pregătește pentru pogorârea Sfântului Duh, îndemnându-ne să așteptăm și noi „puterea de sus” pe care apostolii o așteptau în Ierusalim: „În versetul 49 din capitolul 24 al Evangheliei după Luca ni se vorbește despre venirea Sfântului Duh, pogorârea Sfântului Duh peste sfinții apostoli: «Iată, eu trimit peste voi făgăduința Tatălui meu.» Care făgăduință? Venirea Mângâietorului, venirea Duhului Sfânt. Și apostolii au fost îndemnați de Mântuitorul, înainte de a Se înălța la ceruri, să șadă în cetatea Ierusalimului până ce se vor îmbrăca cu putere de sus. Puterea de sus este Duhul Sfânt pe care ucenicii îl așteptau. Și noi așteptăm la fiecare Liturghie pogorârea Sfântului Duh peste noi și peste cinstitele daruri pe care le punem înainte. Suntem îndemnați și noi, în aceste zile frumoase și binecuvântate, să ne pregătim pentru a primi pe Duhul cel Preasfânt.”
Preasfinția Sa a arătat în continuare că praznicele nu sunt simple amintiri ale unor evenimente trecute, ci realități pe care creștinul le retrăiește an de an, fiind chemat la rândul său să rămână în Biserică:„Toate praznicele împărătești, toate sărbătorile creștinești trebuie trăite la timpul prezent continuu. În fiecare an ne înnoim, în fiecare an trăim învierea lui Hristos, care este și învierea noastră. În fiecare an suntem chemați și noi pe Muntele Măslinilor, ca să vedem cum Domnul Iisus Hristos Se înalță la ceruri. În fiecare an suntem chemați și noi să ședem în cetatea de scăpare, în noul Ierusalim, care este Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească. Pentru că aici, și numai aici, ne îmbrăcăm cu putere de sus. Noi, în fiecare duminică și sărbătoare, suntem invitați să venim la biserică și să ne deschidem larg porțile inimii, ca să intre Mângâietorul și să Se sălășluiască întru noi.”
În încheierea cuvântului, ierarhul a îndemnat la urmarea Mântuitorului prin lepădarea păcatului și cultivarea virtuților, amintind că ultimul gest al lui Hristos înainte de Înălțare a fost binecuvântarea ucenicilor: „Ultimul gest pe care l-a făcut Mântuitorul Iisus Hristos înainte de a Se înălța la ceruri a fost acela de a-i binecuvânta pe ucenicii Săi. Și noi așteptăm în fiecare zi, în toată vremea și în tot ceasul, binecuvântarea Mântuitorului. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este sensul și esența vieții noastre, și știm că fără El nu putem face nimic. De aceea se cuvine să iubim biserica, rugăciunea, cântarea duhovnicească și cuvântul lui Dumnezeu. Haideți să ne schimbăm viața, haideți să încercăm să fim mai buni și să rămânem ucenici ai Mântuitorului, înălțându-ne și noi duhovnicește, lepădând tot păcatul, toată patima, și cultivând sistematic în viața noastră sfintele virtuți ale desăvârșirii.”
Răspunsurile liturgice au fost oferite de grupul vocal „Theotokos” din Cluj-Napoca.
După Sfânta Liturghie, în fața Catedralei Episcopale s-a desfășurat ceremonialul dedicat Zilei Eroilor, organizat în memoria celor care și-au jertfit viața pentru credință, neam și patrie. Evenimentul a început cu intonarea Imnului Național al României și prezentarea onorului de către garda militară.
În acest cadru solemn, Preasfințitul Părinte Benedict a săvârșit slujba de pomenire a eroilor neamului căzuți pe câmpurile de luptă de-a lungul istoriei, în prezența ierarhilor, a autorităților civile și militare și a credincioșilor prezenți.
La finalul slujbei, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură, în care a arătat că nu întâmplător Biserica a așezat în aceeași zi Înălțarea Domnului și pomenirea eroilor neamului, căci între ele există o legătură adâncă: drumul spre înălțare trece întotdeauna prin jertfă.
Preasfinția Sa a arătat că Mântuitorul Însuși nu S-a înălțat ocolind crucea, ci a urcat la slavă purtând semnele jertfei, iar eroii neamului au urmat, prin fapta lor, același drum: „Domnul nostru Iisus Hristos nu S-a înălțat ocolind crucea. Pe Muntele Măslinilor, de unde Se ridică astăzi la ceruri, ucenicii Îl privesc cu mâinile încă purtând semnele cuielor. Tocmai mâinile acelea rănite îi binecuvântează la despărțire. Înălțarea nu șterge rănile, le ridică la slavă. De aceea spunea Domnul, după înviere, celor doi ucenici pe drumul Emausului: «Nu se cădea oare ca Hristos să pătimească acestea și să intre în slava Sa?» Iată taina pe care o așezăm astăzi înaintea ochilor noștri: nu există slavă fără jertfă, nu există înălțare fără pogorâre. Iar eroii noștri, ostașii căzuți pe câmpurile de luptă, au urmat, poate fără să știe cu mintea, dar cu fapta, același drum pe care a mers Mântuitorul, și au dat viața pentru alții. Iar Hristos Însuși a rostit despre ei cuvântul cel mai înalt: «Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca cineva să-și pună viața pentru prietenii săi.»”
În încheierea cuvântului, ierarhul a îndemnat la o recunoștință vie față de eroi, arătată prin rugăciune și printr-o viață vrednică de jertfa lor, întemeiată pe nădejdea învierii celei de obște: „Noi astăzi stăm în pace în biserică, putem să ne rugăm, să cântăm, să ne închinăm liber — dar pacea aceasta nu a venit ieftin. Ea a fost cumpărată cu sângele unor oameni pe care mulți nici nu i-am cunoscut, nu le știm nici măcar numele. Au murit departe de casă, departe de cei dragi, ca noi cei de astăzi să avem un pământ pe care să trăim și o credință pe care să o mărturisim. Libertatea noastră este o moștenire pe care nu noi am plătit-o. Și aici Înălțarea ne aduce mângâiere: cei căzuți nu s-au pierdut în țărână, ci au un loc gătit, pentru că Domnul, înainte de a Se înălța, a spus: «Mă duc să vă gătesc loc.» Înălțarea Domnului este garanția că moartea nu este capătul drumului, ci o trecere. De aceea, recunoștința noastră față de eroi nu se cade să fie doar o ceremonie de o zi, ci una vie, arătată prin rugăciune pentru sufletele lor și printr-o viață trăită vrednic de jertfa lor, păstrând credința pentru care au murit.”
În continuare au rostit alocuțiuni despre semnificația Zilei Eroilor domnul Florin Florian, primarul municipiului Zalău, domnul Dinu Iancu-Sălăjanu, președintele Consiliului Județean Sălaj, și domnul Claudiu-Cristian Bîrsan, prefectul județului Sălaj. Ceremonialul a continuat cu depunerea de jerbe de flori la Obeliscul Eroilor și s-a încheiat cu defilarea gărzii de onoare.
Pomenirea eroilor la praznicul Înălțării Domnului a fost rânduită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române încă din anul 1920 și reconfirmată prin hotărârile din 1999 și 2001. În același spirit, prin Legea nr. 379/2003, această zi a fost proclamată Ziua Eroilor, sărbătoare națională a poporului român.
Scurt Istoric
Catedrala Episcopală din Zalău, cu hramul „Înălțarea Domnului”, este un ansamblu arhitectural de mari dimensiuni care îmbină funcțiuni liturgice, comemorative și muzeale. Construcția a început la 15 august 1990, la inițiativa preotului Ioan Ghiurco, și a fost realizată după planurile arhitecților Doina și Mircea Nejur.
Elementul dominant al complexului este Obeliscul Eroilor, înalt de 50 de metri, care străjuiește intrarea în catedrală și simbolizează jertfa celor căzuți pentru credință, neam și patrie. Arcul său monumental oferă acces către lăcașul de cult și spațiile muzeale și adăpostește un clopot de 3.000 de kilograme – ecou sonor al memoriei colective și al biruinței prin jertfă. Amplasarea acestuia în fața catedralei conferă întregului ansamblu o dimensiune sacră și națională, cu totul aparte, mai ales în contextul serbării hramului chiar în Ziua Eroilor.
Catedrala are un plan în cruce greacă înscrisă, cu laturi de 36 m, replicând simbolic Hagia Sophia. Interiorul poate găzdui aproximativ 5.000 de credincioși și impresionează prin cupola monumentală, iconostasul din stejar masiv, policandrul de bronz aurit turnat în Atena și pictura murală realizată de Petru Botezatu.
La demisol au fost amenajate spații muzeale, dedicate obiectelor de cult și patrimoniului eclesial local
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
