Spre icoana făcătoare de minuni „Dulcea Sărutare” a Maicii Domnului, păstrată la Mănăstirea Strâmba, s-au îndreptat și în acest an clerici și credincioși din Episcopia Sălajului, în ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului. Icoana, pictată de preotul Luca din Iclod, același iconar care a zugrăvit și icoana Maicii Domnului de la Nicula, se află de veacuri în centrul evlaviei credincioșilor care vin la mănăstire, mai ales la sărbătoarea din 15 august.
Drumul spre această icoană a fost parcurs și în acest an în cadrul pelerinajului pe jos „Calea Precistii”, ajuns la cea de-a doua ediție. Vineri, 14 august 2026, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a condus pelerinii pe traseul de aproximativ 7 kilometri dintre Sânpetru Almașului și Mănăstirea Strâmba.
Pelerinajul a început la ora 16:00, la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Sânpetru Almașului, unde Preasfințitul Părinte Benedict a rostit rugăciunea de binecuvântare a pelerinilor și a sfințit o cruce de procesiune, purtată apoi în fruntea pelerinajului.
În cuvântul rostit înainte de plecare, ierarhul a vorbit despre pelerinaj ca despre un drum care nu se măsoară doar în kilometri, ci și prin năzuința lăuntrică a omului de a-L căuta pe Dumnezeu și de a aduce înaintea Maicii Domnului propriile încercări, dorințe și rugăciuni. Pornind de la cântările Bisericii, Preasfinția Sa a arătat că această călătorie îi adună pe oameni atât „de la marginile lumii”, cât mai ales din locurile lăuntrice în care viața îi poate așeza uneori la marginea nădejdii sau a puterilor lor: „Pentru al doilea an ne aflăm la început de pelerinaj închinat Maicii Domnului, «Calea Precistii», și, într-un mod tainic, ne-a adunat Duhul Sfânt de la marginile lumii. Așa cântăm în priceasna atât de cunoscută: «De la margini, o, Apostoli, la Ierusalim veniți». Venim și noi de la margini de lume, dar mai ales de la marginile dorințelor noastre. Pentru că așa am cântat în slujba Paraclisului Maicii Domnului: Hristos, Cel prin Care s-a mântuit lumea și Care a venit pe pământ prin Fecioara Maria, este marginea doririlor. Noi pe El Îl dorim. Și, așadar, această margine exprimă și o geografie, dar exprimă și năzuința noastră lăuntrică de a ne întâlni cu Domnul. Și, deodată cu această năzuință, venim și, la modul simbolic, cu stările noastre grele, care ne așază la un moment dat la marginea lumii, la marginea nădejdii, la marginea suferinței, în situații complexe sau chiar complicate din viața noastră. Așa că îi dăruim Maicii Domnului acest drum cu ceea ce suntem noi, cu moștenirea noastră, cu trăirea noastră la timpul prezent și, mai ales, cu rugăciunea pe care o ducem în inimă.”
Pornind de aici, Preasfinția Sa a vorbit despre osteneală, rugăciune și cântare ca elemente care dau sens pelerinajului și fac din drumul spre Mănăstirea Strâmba mai mult decât o simplă deplasare: „Pelerinajul înseamnă osteneală și, în mai multe rânduri, am subliniat faptul că osteneala aduce bucurie, bucurie consistentă și de durată. Și e bine să simțim osteneala, mai ales când vine vorba de cele duhovnicești. Pelerinajul înseamnă rugăciune și înseamnă cântare. Și iarăși încercăm să trăim lucrul acesta, pentru că nu este un simplu drum pe care îl vom face spre Mănăstirea Strâmba, ci este un parcurs, pas cu pas, însoțit de rugăciune și de rugăciunea cântată, care înmoaie inimile noastre, dar care ajunge și foarte repede înaintea tronului lui Dumnezeu.”
Episcopul Sălajului a subliniat apoi dimensiunea comunitară a pelerinajului, în care drumul parcurs împreună devine mărturisire a credinței și chemare la unitate în Biserică: „În același timp, un pelerinaj înseamnă și un exercițiu de mărturisire comunitară. Noi suntem Biserică, suntem un trup. Așadar, ieșim în lume ca să dăm mărturie despre credința noastră, dar și o chemare, deopotrivă, la unitate, ca membre diferite ale acestui trup pe care noi îl numim Biserica lui Hristos. Așadar, vom face acest drum împreună, această osteneală împreună, către casa Maicii Domnului, care adăpostește icoana sa făcătoare de minuni, pictată de preotul Luca din Iclod.”
Ierarhul a legat drumul spre icoana de la Strâmba și de generațiile de credincioși care au mers înainte spre mănăstire, păstrând astfel o legătură vie cu părinții, bunicii și străbunicii lor: „Este soră, așadar, cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Nicula, icoană care știm că a plâns cel puțin în două rânduri. Mărturiile istorice ne spun despre acest lucru, în 1703 și în 1765. A plâns pentru necazurile celor de atunci, dar de atunci ea rămâne mângâietoare pentru generații de-a rândul. În același timp, mergând la casa Maicii Domnului, vrem să fim și în comuniune cu cei de dinaintea noastră, cu părinții noștri, cu bunicii noștri, cu străbunicii noștri, care au făcut acest drum de osteneală, dăruindu-l Maicii Domnului. Credem că fiecare rugăciune pe care o vom face va ajunge repede înaintea tronului lui Dumnezeu și prin mijlocirea Maicii Domnului.”
În acest an, Preasfințitul Părinte Benedict a așezat în mod deosebit familiile în rugăciunea pelerinilor, cerând ca osteneala drumului să fie dăruită pentru întărirea legăturilor dintre soți, dintre părinți și copii și dintre frați și surori: „Așa cum am anunțat la început de post, în mod deosebit aș vrea să dăruim acest pelerinaj, în rugăciune, familiilor noastre, în așa fel încât Dumnezeu să întărească legătura dintre soți, dintre părinți și copii, dintre frați și surori și, până la urmă, dintre noi toți, pentru că o viață așezată în familie se vede extinsă în societate. Dacă avem familii sănătoase, vom avea și o societate sănătoasă. Pornim la drum cu această nădejde. Pornim la drum căutând-o pe Maica Domnului în casa ei, iar ea ne va primi cu foarte multă ospitalitate, așa cum orice mamă o face, dar în mod deosebit cea pe care noi o numim Măicuță. Cântându-i Măicuței Domnului, pornim în pelerinajul nostru către Mănăstirea Strâmba. Vă mulțumim că sunteți cu noi. Dumnezeu să primească tot gândul bun, toată dorirea cea bună pe care o avem împreună, pusă înaintea Maicii Domnului.”
După rugăciunea de binecuvântare, clericii și credincioșii au pornit pe jos spre Mănăstirea Strâmba. Procesiunea a fost deschisă de toacă, de crucea de procesiune sfințită la începutul pelerinajului și de ripide, urmate de clericii din cele trei protopopiate ale Episcopiei Sălajului și de mulțimea credincioșilor, avându-l în frunte pe Preasfințitul Părinte Benedict.
De-a lungul celor aproximativ 7 kilometri până la Mănăstirea Strâmba, pelerinii au însoțit drumul cu rugăciuni și cântări închinate Maicii Domnului.
La sosirea la Mănăstirea Strâmba, ierarhul, împreună cu pelerinii, a înconjurat biserica mare, după care Preasfințitul Părinte Benedict a rostit o rugăciune de mulțumire și s-a închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
La eveniment au fost prezenți și reprezentanți ai autorităților civile din județul Sălaj.
În jur de 1.300 de persoane au luat parte la cea de-a doua ediție a pelerinajului „Calea Precistii”, care se înscrie în seria pelerinajelor pedestre închinate Maicii Domnului, organizate în Transilvania în preajma praznicului Adormirii Maicii Domnului.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
