Sâmbătă, 25 iulie 2026, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Ciocmani, Protopopiatul Jibou, cu prilejul binecuvântării noii capele mortuare din localitate.
De la ora 9:30, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica parohială cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, în sobor de preoți și diaconi.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic de băieți al Asociației Tinerilor Ortodocși Sălăjeni (ATOS).
După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură în care a arătat că viața creștină nu admite neutralitate, ci presupune o asumare deplină a apartenenței la Hristos, vădită prin cuvintele, gesturile și faptele omului.
Ierarhul a subliniat că omul nu poate fi al lui Hristos doar în anumite momente, ci este chemat să trăiască Evanghelia fără ezitare și fără perioade în care credința să fie ascunsă din teamă sau comoditate: „Chiar dacă uneori ne imaginăm că există o poziție neutră, ea nu există în fața Domnului. Firesc ar fi ca, în orice moment, comportamentul nostru să dea dovadă de ai Cui suntem. Îmi aduc aminte că, atunci când eram în satul meu natal, așa se și spunea și erai întrebat: «Tu de-al cui ești?». Sigur că dădeam un răspuns legat de neamul și de familia din care făceam parte. Într-un context mai larg, ar trebui să se spună despre noi că suntem ai lui Hristos. Din cuvintele noastre, din gesturile noastre și din faptele noastre să se vadă că suntem ai lui Hristos. Nu există vacanță în ceea ce privește Evanghelia întrupată în viața noastră, ca acum să fim într-un fel, iar apoi să ne permitem o perioadă din zi sau din viață în care să fim altfel.”
Vorbind despre pericolul unei atitudini aparent neutre, Preasfințitul Părinte Benedict a arătat că aceasta ascunde adesea frica și lipsa curajului de a mărturisi în mod firesc credința: „Această stare neutră, care pare confortabilă și pare că te-ai spălat pe mâini, că totul este în regulă și că, dacă nu te-ai exprimat împotrivă, atunci nu ești împotrivă, este păguboasă. Ascunde, în primul rând, o frică, iar în al doilea rând, o stare de indecizie, pentru că nu ești permanent pe urmele Domnului și, indiferent de ceea ce s-ar întâmpla, nu te exprimi în mod firesc ca unul care Îi urmează Domnului Hristos. În vremurile comuniste avem o sumedenie de sfinți care nu au făcut compromisuri și care s-au arătat în orice moment al vieții ca fiind ai lui Hristos. Sunt oameni care au înțeles că nu există stare neutră: ori ești al Domnului, ori ești împotriva Lui.”
Explicând cuvintele „Cine nu adună cu Mine risipește”, ierarhul a evidențiat că bunurile primite de la Dumnezeu își găsesc rostul atunci când sunt împărtășite cu ceilalți și contribuie la schimbarea inimii omului: „Când Dumnezeu ne dă o brumă de avere, omul credincios Îi mulțumește și spune: «Doamne, slavă Ție că acum o duc mai bine decât acum doi ani sau decât acum zece ani. Fie lăudat Dumnezeu că îmi binecuvântează munca». Nu este un păcat să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru bunurile pe care ni le dă, dar, în același timp, trebuie să înțelegem ce putem face și ce nu putem face când vine vorba despre cele materiale, cu ce preț adunăm, în ce mod adunăm și cum împărțim cu ceilalți cele pe care le avem. Când Dumnezeu ne dă mai mult, nu ne dă doar ca să ne mărim conturile și să trăim bine, ci ne dă ca să putem face mai mult bine și ca să ne exersăm în ceea ce El numește dăruire de sine. Bucuria, paradoxal, nu vine când adunăm la nesfârșit, ci când împărtășim cu ceilalți.”
Preasfințitul Părinte Benedict a precizat că și faptele bune sau virtuțile pot deveni o formă de risipire atunci când sunt săvârșite pentru propria slavă și nu pentru apropierea sinceră de Dumnezeu: „Virtuțile noastre pe care încercăm să le punem în practică nu au valoare în sine, în sensul de a deveni noi mai grozavi, mai stabili sau mai autosuficienți. Venim la biserică, lumea ne știe așezați și cuminți, stăm în primele rânduri și avem pretenția ca cineva să spună: «Acesta este om de biserică, este om bun». Dar faptele noastre, în felul acesta, nu vin spre slava lui Dumnezeu, ci spre propria noastră slavă. Cine nu adună cu Domnul risipește, pentru că o virtute și o lucrare duhovnicească trebuie să ne apropie de Domnul, să-L cunoaștem mai bine, să-L simțim mai aproape și să ne bucurăm mai mult de El. Dacă o faptă nu te conduce la întâlnirea personală cu Domnul, atunci s-ar putea să fie doar un exercițiu de dezvoltare personală: «Hai că poți, ai resurse, ești cel mai tare, ești cel mai bun». Avem resurse ca dar de la Dumnezeu, dar le avem pentru ca să lucrăm cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu.”
Referindu-se la păcatul împotriva Duhului Sfânt, ierarhul a arătat că fățărnicia îl împiedică pe om să se pocăiască, deoarece acesta refuză să-și recunoască adevărata stare sufletească și nevoia de iertare: „Atunci când ești păcătos, dar îți recunoști păcatul, ceri iertare de la Hristos și ajutor de la El, iar El vine și îți dă iertare. Dar, când ești fățarnic, te arăți ca și cum nu ai avea nevoie de iertare, pentru că te arăți bine în fața celorlalți, dar înlăuntrul tău ești putred. Atunci nici Domnul nu poate să intervină, pentru că El nu intervine cu de-a sila, ci numai acolo unde I se cere. Cine cere? Cel care își simte păcatul. Acesta este păcatul împotriva Duhului Sfânt, care ne exclude de la pocăință. Ce păcat nu se iartă înaintea lui Dumnezeu? Doar păcatul pentru care nu ne pocăim. Fățărnicia ne exclude de la pocăință pentru că nu ne recunoaștem răul pe care l-am făcut și, ca urmare, nu ne cerem iertare pentru el.”
În încheiere, Preasfințitul Părinte Benedict a atras atenția asupra responsabilității fiecărui cuvânt rostit, amintind că vorbele omului îi descoperă starea lăuntrică și vor fi așezate înaintea judecății lui Dumnezeu: „Suntem tare neglijenți cu ceea ce spunem, cu cuvintele aruncate la întâmplare, cu jignirile, cu răutățile gratuite și cu toate comportamentele generate de acest mădular mic despre care vorbește Sfântul Apostol Iacov, dar care face dezastru. Limba noastră face dezastre. De aceea, Domnul ne atenționează: fiți atenți la ceea ce spuneți, pentru că orice cuvânt va fi trecut prin judecata lui Dumnezeu. Vi se pare că un cuvânt poate fi aruncat la întâmplare, dar orice cuvânt este auzit înaintea lui Dumnezeu și orice cuvânt ne arată și ne vădește într-o formă sau alta înaintea Lui. Ceea ce Domnul ne transmite astăzi nu este un motiv de a ne înspăimânta, ci este o șansă, pentru că, ținând cont de aceste lucruri, putem să creștem calitatea vieții noastre și să se poată spune în orice moment că noi suntem ai lui Hristos.”
La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Teodor Iacob i-a mulțumit Preasfințitului Părinte Benedict pentru binecuvântarea adusă comunității din Ciocmani, precum și tuturor celor care s-au implicat în ridicarea și amenajarea noii capele mortuare.
Pentru sprijinul oferit acestui proiect, părintele paroh Teodor Iacob și binefăcătorii care au contribuit la realizarea lucrărilor au primit din partea ierarhului diplome de apreciere. Doamnei Mariana Dănilă-Mureșan, primarul Comunei Băbeni, i-a fost oferită Gramata eparhială pentru ctitori, în semn de recunoștință pentru sprijinul acordat de administrația locală.
La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Benedict a săvârșit rânduiala binecuvântării noii capele mortuare, ridicată în apropierea bisericii parohiale cu sprijinul Primăriei Comunei Băbeni.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
