Miercuri, 6 mai 2026, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a sfințit noua casă de tip familial din localitatea Var, structură aflată în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sălaj.
Slujba s-a desfășurat în prezența autorităților județene și locale, a reprezentanților DGASPC Sălaj, a echipei de proiect și a personalului de specialitate, precum și a copiilor beneficiari și a membrilor comunității locale.
La finalul slujbei de sfințire, Preasfinția Sa a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură, în care a arătat că o casă de tip familial nu devine cămin prin ziduri și acoperiș, ci prin dragostea celor care aleg să se dăruiască copiilor aflați în nevoie — o dragoste care, atunci când omul simte că nu mai are de unde să dea, este susținută și împlinită de Dumnezeu Însuși.
Ierarhul a subliniat că responsabilitatea față de copiii aflați în dificultate aparține tuturor celor care pot pune umărul la binele comunității și că, oricât de bune ar fi condițiile materiale, ele nu sunt suficiente fără dragostea care să le însoțească: „Vă mărturisesc că în timpul slujbei, mă uitam la noi cei responsabili și sentimentul acesta l-am avut: că avem de lucru, că avem de lucru noi cei mari. Cel puțin pe plan local, trebuie să punem umărul ca viața să se petreacă în cele mai bune condiții, atât cât omenește este posibil. L-am pomenit pe dreptul Iov și așa este trecut acolo, în rugăciune: primitorul de orfani, primitorul de copii care au nevoie de oameni care să-i iubească. Pentru că, până la urmă, avem nevoie de condiții, dar avem nevoie și de dragostea care să însoțească aceste condiții. Avem nevoie de ziduri în care să ne încălzim și de un acoperiș care să nu ne plouă, dar avem nevoie și de brațe care să ne ocrotească.”
Preasfinția Sa a arătat în continuare că întreaga viață omenească este, în fond, o școală a iubirii, iar o casă în care sunt îngrijiți copii reprezintă forma cea mai intensă a acestei chemări: „Este o luptă întreagă, de la începutul vieții până la sfârșitul ei, să învățăm să iubim. Cred că nu există definiție a vieții mai complexă decât aceasta: viața este școala în care învățăm să iubim. Iar dacă viața în general este școala în care învățăm să iubim, aici este școala școlilor, cel mai intens mod prin care suntem chemați să iubim. Copiii sunt doritori de viață bună, așa cum suntem și noi doritori, iar noi cei mari suntem chemați să-i ajutăm.”
Preasfințitul Părinte Benedict a explicat că slujirea adevărată față de acești copii nu poate fi una calculată, ci una făcută din dăruire liberă, în care omul oferă chiar și atunci când simte că nu mai are de unde: „Să nu fim ca cei angajați, gândindu-ne mereu la ce ne așteaptă în schimb, ci să fim ca fii ai Tatălui, care suntem chemați să devenim, la rândul nostru, părinți și să oferim gratuit, dincolo de contextul exterior, ceea ce putem oferi. Iar când nu mai avem ce oferi, să-I spunem lui Dumnezeu: «Doamne, dacă Tu m-ai pus aici, dă-mi resurse, în așa fel încât sacul să nu se arate gol, ci să se arate tot timpul plin.» Eu cred că, atunci când e vorba de dragostea oferită copiilor, sacul este plin tot timpul — nu pentru că noi avem resurse, ci pentru că Dumnezeu pune resurse în el. Să nu ne fie frică să ne risipim în dragoste, să nu ne fie frică să pierdem, pentru că cine învață să piardă învață să iubească.”
Ierarhul a accentuat că Evanghelia ne învață să iubim pe aproapele nostru, iar lucrarea concretă a binelui se face acolo unde Dumnezeu ne-a așezat, nu în abstract: „Noi suntem chemați să îmbunătățim viața celor de aici. Vedeți că în Evanghelie tot timpul se vorbește despre «aproapele»: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.» Nu se spune «pe cel departe», pentru că e ușor să iubești pe cel de departe. E ușor să spui că îți pasă de cei din alte țări sau din alte colțuri ale țării. Dar când e vorba de ai noștri, de cei de lângă noi, nu mai suntem la fel de preocupați. E un fel de a spune că ne-am ocupat de mersul lumii: pe toate le știm, dar când e aproapele lângă tine, nu mai faci mare lucru. Noi suntem chemați să facem aici lucrarea aceasta.”
Preasfinția Sa s-a adresat apoi copiilor, îndemnându-i să nu se mulțumească cu puțin, ci să aspire spre mai mult prin școală și lectură, ilustrând îndemnul cu imaginea cocoșului din bătătură și a vulturului care zboară deasupra lumii: „Știți ce înseamnă să zburați? Atunci când visezi și când muncești pentru visul tău, nu mai ești ca un cocoș bățos care se laudă cu nimic, ci ești ca un vultur, care vede lucrurile de sus, zboară, are libertate și vede lumea aceasta frumoasă pe care a făcut-o Dumnezeu. Ce înseamnă asta? Școală. Să mergeți la școală, să ascultați de dascăli, să citiți cât se poate de mult. În fiecare zi să aveți o carte lângă patul vostru. Țineți minte asta și, chiar dacă uitați tot ce v-am mai spus, țineți minte: cititul și școala vă ajută să fiți ca vulturii, deasupra. Mintea vi se face largă dintr-odată, înțelegeți problemele altfel și vedeți câte lucruri frumoase poate să vă ofere Dumnezeu.”
În încheierea cuvântului, ierarhul a îndemnat întreaga adunare să aleagă privirea albinei, nu a muștei, ca mod de a se raporta la viață și la lume: „Când întrebi o albină cum este lumea în care trăim, albina va spune că este colorată, că este bine mirositoare, că este curată. Iar când întrebi o muscă, îți va spune că este mizerabilă. Musca și albina trăiesc în aceeași lume. Dacă vrem să fim ca albinele, căutăm frumosul din lume. Iar noi cei mari trebuie să cultivăm tocmai acest lucru — nu lucrurile negative, ci pe cele bune — în așa fel încât mintea să se obișnuiască să le caute pe cele bune. Copiii au nevoie de o perspectivă pozitivă asupra vieții. Și, de fapt, lumea așa și este.”
În continuare, au luat cuvântul vicepreședintele Consiliului Județean Sălaj, Adrian Crișan, directorul executiv al DGASPC Sălaj, Violeta Milaș, și primarul orașului Jibou, Dan Ghiurco. În alocuțiunile lor, oficialitățile au evidențiat importanța investiției pentru județul Sălaj, au exprimat aprecierea față de toți cei implicați în derularea proiectului și au mulțumit Preasfințitului Părinte Benedict pentru prezența și binecuvântarea oferite. Totodată, au reafirmat angajamentul autorităților de a oferi copiilor din sistemul de protecție un cadru de viață stabil, sigur și apropiat de cel familial, subliniind importanța colaborării dintre instituțiile statului și Biserică în slujirea celor aflați în nevoie.
În semn de binecuvântare, Preasfinția Sa a oferit pentru noua casă o icoană cu Învierea Domnului, iar cei zece copii care vor locui aici au primit iconițe și cărți de rugăciuni.
Casa din Var găzduiește zece copii și face parte dintr-un amplu proiect european de reformă a sistemului de protecție a copilului din județul Sălaj, în valoare de 5 milioane de euro, derulat de Consiliul Județean Sălaj împreună cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sălaj. Proiectul a presupus construirea a zece case de tip familial în localitățile Șimleu Silvaniei, Mirșid, Inău, Var, Cehu Silvaniei, Someș-Odorhei și Crasna, oferind un cămin pentru 120 de copii.
Inițiativa se înscrie într-o reformă mai amplă a sistemului de protecție socială, care vizează închiderea centrelor clasice de plasament și mutarea copiilor instituționalizați într-un mediu mai apropiat de cel familial. Spre deosebire de centrele de plasament tradiționale, casele de tip familial găzduiesc grupuri mici de copii, cărora le oferă găzduire, îngrijire, educație, sprijin emoțional și consiliere, într-un cadru asemănător celui dintr-o familie obișnuită și cu servicii centrate pe nevoile fiecărui copil în parte, în vederea integrării familiale și a incluziunii sociale.
Darea în folosință a casei din Var marchează finalizarea unei noi etape în procesul de modernizare a sistemului de protecție a copilului din județ, oferind celor zece copii rezidenți condiții de trai la standarde europene, într-un mediu adaptat nevoilor lor de dezvoltare.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
