În Duminica a 9-a după Rusalii, a umblării pe mare, 2 august 2026, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” din Zalău, în sobor de preoți și diaconi.
După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură în care a arătat că omul își dobândește adevărata stabilitate atunci când renunță la iluzia că poate controla totul, își îndreaptă privirea spre Hristos și Îi cere ajutorul cu sinceritate în vreme de încercare.
Ierarhul a vorbit mai întâi despre dorința omului contemporan de a prevedea și de a controla fiecare aspect al vieții, arătând că experiențele pe care nu le poate stăpâni îl ajută să înțeleagă că are nevoie de Dumnezeu: „Dacă ești un profesionist, de regulă ai impresia că stăpânești lucrurile, le controlezi. Și aici vin la una dintre definițiile omului contemporan: omul care dorește să controleze totul, să prevadă totul, să nu aibă niciun fel de sincopă în a gestiona lucrurile și care are această exigență pentru viața sa, de a și-o organiza în așa fel încât să nu existe ceva neprevăzut la care să nu poată face față. În Evanghelie avem de-a face cu oameni profesioniști, cu pescari care știau mersul apei, și cu toate acestea există o zonă importantă pe care ei nu o pot stăpâni. Domnul le dă această lecție și nouă, celor care avem impresia că le putem coordona și prevedea pe toate. Există, din fericire, o zonă importantă pe care nu o putem stăpâni, pentru ca să ne putem raporta corect la Dumnezeu. E nevoie să înțelegem că nu ne descurcăm singuri, chiar dacă suntem foarte buni într-o anumită profesie sau într-un anumit segment al vieții. Omul puternic nu este cel autosuficient, care le poate și le rezolvă pe toate, ci omul care Îi lasă spațiu lui Dumnezeu și are încredere că El poate să facă minuni în viața sa.”
În continuare, Preasfinția Sa a arătat că frica îl împiedică pe om să vadă realitatea așa cum este și să recunoască ajutorul lui Dumnezeu, după cum Apostolii L-au socotit pe Hristos o nălucă atunci când L-au văzut mergând pe mare: „Panica denaturează realitatea. Era Hristos acolo, dar pentru că le era frică, ei nu reușeau să-L vadă pe Hristos. În general, când omul este panicat, nu mai reușește să citească realitatea corect. O citește mult mai grav decât este sau nu mai este în stare să vadă soluția care se află lângă el. Apostolul Petru Îl privește pe Domnul, Îl aude vorbind și începe să meargă pe apă. Cât timp privirea lui este ațintită spre Domnul, merge înainte. În momentul în care se uită în stânga și în dreapta, vede valurile și începe să se scufunde, pentru că nu mai are privirea îndreptată spre Hristos. Dacă citim presa, dacă ascultăm știrile sau ne informăm dintr-o parte și din alta, avem suficiente motive să ne panicăm: război, calamități, foamete, secetă și toate celelalte. Avem toate șansele ca, după ce stăm o jumătate de oră pe internet sau la știri, să ne panicăm și să nu mai vedem soluția, pentru că ne uităm la valurile și la provocările din jurul nostru și nu mai suntem în stare să privim cu ochii ațintiți spre Cel care poate să ne ajute.”
Ierarhul a arătat apoi că încercările nu trebuie privite numai ca experiențe negative, deoarece ele îl pot conduce pe om la rugăciune sinceră și la o întâlnire personală cu Hristos: „Când omul traversează o criză, își pune în lucrare toate resursele pe care le are, iar dacă nu mai are, începe să se roage: «Doamne, scapă-mă!». Bine ar fi să avem rugăciune tot timpul, dar oricum, atunci când suntem în criză și nu mai avem alte resurse, începem să strigăm după Domnul. În aparență, criza este ceva negativ, însă, dacă suntem atenți, ne dăm seama că o astfel de situație ne poate aduce o șansă deosebită: aceea de a ne întâlni personal cu Domnul. Când începi să te rogi, nu mai vezi valurile și nici lucrurile care te-ar putea îndrepta în altă parte. Îl vezi numai pe Domnul, pentru că El este singurul care îți mai poate da o mână de ajutor, iar atunci Domnul te prinde de mână. Când te prinde de mână, valurile se potolesc și vine pacea interioară de care avem nevoie. Nici criza, nici provocările lumii nu sunt problema cea mai mare. Problema este lipsa păcii din inima noastră, pace care vine din această ținere de mână pe care Domnul vrea să ne-o ofere.”
În încheiere, Preasfințitul Părinte Benedict i-a îndemnat pe credincioși să se apropie de Dumnezeu cu sinceritate și smerenie, având încrederea că El îi va sprijini în toate încercările vieții: „Vremurile de criză pe care Domnul le îngăduie în viața noastră să nu le socotim doar ca un minus, ci ca o șansă, și să avem răbdare. Să fim sinceri înaintea Domnului, zicând: «Doamne, nu mă descurc singur. Scapă-mă!». Dacă suntem sinceri, dacă suntem smeriți și strigăm cu toată ființa noastră spre Domnul, El ne va prinde de mână. Aceasta este rugăciunea acestei duminici: să stăm înaintea Domnului cu sinceritate, să-I cerem ajutorul și să avem nădejdea că Domnul ne va prinde pe fiecare în parte de mână și ne va da stabilitatea și bucuria vieții de care avem atâta nevoie.”
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul „Lumină Lină” al Catedralei Episcopale din Zalău, dirijat de domnul profesor Florin Lazăr.
La Sfânta Liturghie au participat autorități județene și locale, precum și numeroși credincioși din municipiul Zalău.
Catedrala Episcopală din Zalău
Ridicarea Complexului cultural-spiritual „Sfânta Vinere” din Zalău, din care face parte și biserica cu hramul „Înălțarea Domnului”, prima Catedrală Episcopală a Sălajului, a început imediat după Revoluția din anul 1989, mai precis în vara anului 1990. Din punct de vedere arhitectural, intrarea în catedrală se face pe sub un Obelisc închinat eroilor neamului, care se înalță spre cer până la 50 m. În vârful obeliscului a fost montat un clopot ce cântărește 3.000 kg, pe care sunt scrise cuvintele: „Deum laudo, vivos homines voco, mortuos plango, fulgura frango”.
Lăcașul de cult este construit în formă de cruce greacă înscrisă, cu laturi egale și dimensiuni de 36 m în lungime, lățime și înălțime. La demisolul catedralei se află un paraclis de iarnă și spații muzeale ce vor adăposti, în viitor, peste 2.000 de cărți bisericești vechi și sute de icoane, incluse în Patrimoniul Cultural Național. În interior, catedrala închinată eroilor neamului este împodobită cu pictură, iar în mijlocul bisericii străjuiește un policandru din bronz, cu înălțimea de 7 m, lățimea de 4 m, având 360 de becuri și o greutate de 1.780 kg. În 2008, după înființarea Episcopiei Sălajului, biserica a fost ridicată la rangul de Catedrală Episcopală.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
