În Duminica după Botezul Domnului (Începutul propovăduirii Domnului), 11 ianuarie 2026, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a slujit la Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Crișeni, Protopopiatul Zalău.
Cu acest prilej, înainte de începerea Sfintei Liturghii, ierarhul a sfințit noul iconostas al bisericii, prin ungerea cu Sfântul Mir și stropirea cu apă sfințită. În continuare, Preasfinția Sa a săvârșit în biserica parohiei Sfânta Liturghie, fiind înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
După citirea pericopei evanghelice duminicale, Părintele Episcop Benedict a vorbit despre pocăință ca început real al vieții cu Dumnezeu, arătând că Hristos Își începe propovăduirea acolo unde omul este cel mai vulnerabil: în adevărul dureros despre sine, în confuzie și în frica lăuntrică, dar și în dorința de a se schimba.
Ierarhul a subliniat că întemnițarea Sfântului Ioan Botezătorul nu este doar un detaliu istoric, ci arată felul diferit în care oamenii reacționează atunci când li se spune adevărul despre viața lor: unii îl resping, alții îl primesc ca pe o șansă de eliberare: „Conștiința păcatului, pentru unii, se resimte ca o vinovăție sau ca o învinovățire. Ce înseamnă conștiința vinovăției? O povară pe umeri, dar mai ales o povară în suflet, pentru că îți dai seama că nu ești așa cum ai crezut, pentru că îți dai seama că ești altfel decât alții cred despre tine că ești, dar nici n-ai de gând să faci vreo schimbare în viața ta. Și atunci această discrepanță între ceea ce ești tu și ceea ce ți s-a părut că ești sau alții cred despre tine se transformă într-o povară pe care noi o numim vinovăție. Și atunci, pentru că nu ți-o asumi, începi să lupți împotriva celui care te-a demascat, te-a vădit în ceea ce ești tu, în așa fel încât să-ți păstrezi imaginea ta curată, imaginea ta așa cum ai crezut, ca să nu fie nevoie să te schimbi. Pentru alții, când omul lui Dumnezeu le spune adevărul, le spune un cuvânt despre păcatul lor, ei simt acest adevăr nu ca o învinovățire, ci ca o eliberare, pentru că pune un diagnostic.”
Continuând tâlcuirea, Părintele Episcop Benedict a explicat de ce Domnul Hristos nu Își începe propovăduirea într-un loc central, sigur și „așezat”, ci în Galileea neamurilor, o regiune de margine, marcată de confuzie și frică: „Galileea este provincia în extremitatea Țării Sfinte. Este o zonă cosmopolită, o zonă amestecată. Și când zice că stătea în întuneric, se referă la o credință amestecată, confuză. Nici ei nu mai știau în ce să creadă și cum să creadă. Unde nu este credință, e frica de moarte. Și frica de moarte este o moarte înainte de moarte, cu caracter permanent. Te paralizează. Nu mai poți să faci nimica, pentru că mereu ți-e frică ce se întâmplă mâine, ce se întâmplă peste o zi, ce se întâmplă peste o săptămână. Se duce Domnul acolo unde era mai mare necunoștința, unde era mai mare confuzia, la marginea provinciei, la marginea țării, acolo unde era această realitate amestecată și începe să propovăduiască.”
În acest context, ierarhul a arătat că pocăința, ca mesaj central al propovăduirii Mântuitorului, nu este o condamnare, ci o chemare la vindecare, chiar dacă acest drum trece prin durere: „Nu a venit să ne judece, nu a venit să ne învinovățească, nu a venit să ne arate cu degetul, ci să ne spună că există posibilitatea de a fi iertați, cu o singură condiție: ca vădirea de păcat să n-o considerăm ca o învinovățire, ca o povară pe umeri, ci ca pe o chemare la adevăr. Pocăința de regulă vine deodată cu durerea. De ce? Pentru că pocăința lovește în egoismul nostru. Egoismul înseamnă să ai în mintea ta faptul că ești o icoană de admirat și de sărutat în fața celorlalți. Și dacă ești o icoană, când cineva lovește în icoana asta, te doare foarte tare.”
Părintele Episcop Benedict a subliniat că adevărata pocăință nu înseamnă descurajare sau pierderea nădejdii, ci asumarea sinceră a propriei stări înaintea lui Dumnezeu, cu încrederea că El este Cel Care vindecă și ridică: „Când accepți durerea, Dumnezeu trimite harul în inima ta și când trimite harul, începi să le vezi pe toate luminoase, chiar și pe cele mai urâte lucruri din viața ta. Pocăința nu este ceva negativ, dimpotrivă, este cel mai mare dar pe care Hristos îl face. Ne cheamă să ne schimbăm viața, dar ne cheamă să ne asumăm păcatul deodată cu durerea, dar mai ales ne cheamă să stăm cu mintea în rai. Vedem păcatul care înseamnă iad, dar în același timp nădăjduim în iertarea pe care o avem de la Domnul și ținem mintea în rai și viața noastră se poate schimba.”
În încheiere, ierarhul a arătat că pocăința rămâne temelia vieții creștine și locul real al întâlnirii cu Dumnezeu: „De aceea unii dintre noi, cei care trăiesc această stare, au o bucurie nu doar pe chip, ci și în inimă, pentru că orice se întâmplă în jurul lor este citit prin această perspectivă și stau înaintea lui Dumnezeu cu toată încrederea că, dacă există păcat, El este Cel Care tămăduiește și iartă.”
Răspunsurile liturgice au fost date de corul parohiei.
La finalul slujbei, preotul paroh Silviu Boha a mulțumit ierarhului pentru prezență și pentru binecuvântarea adusă la început de an calendaristic și i-a dăruit o icoană cu Sfântul Ioan Botezătorul, ocrotitorul parohiei.
Scurt istoric
Localitatea Crișeni este situată în partea de nord-est a municipiului Zalău. Până la 1 ianuarie 1926, satul a purtat denumirea de Țigani, numele de Crișeni fiind adoptat la cererea majorității locuitorilor, care purtau acest nume de familie.
Viața bisericească a comunității a cunoscut o dezvoltare constantă în a doua jumătate a secolului al XX-lea, odată cu ridicarea bisericii cu hramul „Buna Vestire”, construită între anii 1987–1989, în condiții dificile, specifice perioadei regimului comunist. Noul lăcaș a fost edificat în jurul vechii biserici, aflată într-o stare avansată de degradare, aceasta fiind demolată ulterior, după finalizarea zidurilor noii construcții. Biserica a fost pictată în tehnica frescă la începutul anilor ’90 și târnosită în anul 1995.
Extinderea localității a impus, în timp, necesitatea ridicării unui al doilea lăcaș de cult. Astfel, a fost construită biserica cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”, pentru care piatra de temelie a fost sfințită în anul 2013. Lucrările au avansat etapizat, iar în primăvara anului 2021 a fost binecuvântat interiorul și a fost săvârșită prima Sfântă Liturghie.
În ultimii ani, biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” a beneficiat de un amplu proces de amenajare și înfrumusețare, fiind deja finalizată din punct de vedere structural și arhitectural. În prezent, lăcașul se află în etapa picturii interioare, realizată în tehnica frescă, etapă care marchează un moment important în desăvârșirea vieții liturgice și comunitare a noii biserici din Crișeni.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
