În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză), 22 februarie 2026, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, i-a binecuvântat pe credincioșii de la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Zalău, județul Sălaj.
Cu această ocazie, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie în sobor de preoți și diaconi.
După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură despre începutul Postului Mare ca drum al asumării personale, arătând că adevărata dramă a omului nu este doar căderea din Rai, ci refuzul de a-și recunoaște vina și fuga de iertarea lui Dumnezeu.
Referindu-se la izgonirea lui Adam ierarhul a arătat că adevărata dramă a căderii nu este doar pierderea Raiului, ci pierderea capacității de a ne asuma vina: „Căderea lui Adam nu a fost doar un eveniment in illo tempore, cândva, ci a determinat un întreg itinerariu. Pentru că noi suntem fiii lui Adam, noi funcționăm așa. Există două adevăruri despre noi: că am fost creați din mâna lui Dumnezeu, buni foarte, la fel ca întreaga creație, iar cel de-al doilea adevăr este că de acum suntem niște făpturi căzute, care au nevoie de vindecare, care au nevoie de mântuire. Și vedeți, de atunci încoace, prima reacție pe care o are omul când greșește ceva este: «Nu eu, altcineva». Creează circumstanțe atenuante, identifică vinovați și suntem în aceeași capcană de la Adam încoace. Dacă omul I-ar spune lui Dumnezeu: «Da, Doamne, vinovat sunt», Dumnezeu i-ar zice: «Vino în ograda Mea, rămâi aici». Dar noi fugim de iertare, ne ascundem, pentru că doare să recunoști că tu ești vinovat.”
În continuare, ierarhul a explicat că Evanghelia iertării este răspunsul concret la această deformare interioară și că intrarea în Post presupune asumare și participare la căderea aproapelui: „Ce avem noi de făcut este să intrăm în iertarea Domnului. Cum? Recunoscând, fără să învinovățim pe celălalt. Boala noastră este de a învinovăți pe celălalt. În școală, în familie, în biserică, în viața socială, în orice instituție suntem, altcineva este vinovat, nu eu. Nu avem această capacitate să recunoaștem că greșim. Și totuși, iertarea înseamnă har, iar harul înseamnă bucurie lăuntrică. Indiferent cum te-ar vedea cineva, indiferent ce s-ar întâmpla în jurul tău, tu ai avea bucuria lăuntrică pentru că beneficiezi de ceea ce Domnul vrea să-ți ofere: iertare.”
Vorbind despre post și despre lucrarea în ascuns, Episcopul Sălajului a subliniat că adevărata schimbare se produce în interior, nu în imaginea exterioară: „Și atunci zice Domnul: dacă îți iei plata de la oameni, nu o vei mai lua de la Dumnezeu. Ori cinste de la oameni, ori cinste la Dumnezeu. Și unde îți dă Dumnezeu această răsplată? În ascuns, zice Domnul. Postul fără teatru, rugăciunea fără teatru, gesturile noastre să fie mai întâi în inima noastră. Pentru că un gest exterior trebuie să fie generat de unul interior, mai întâi înlăuntrul nostru. Până când nu stăm față în față cu Dumnezeu și nu simțim cinstea pe care ne-o dă El, căutăm la nesfârșit cinstea oamenilor prin cuvântul nostru, prin gesturile noastre, prin comportamentele noastre.”
În același duh, ierarhul a arătat că Evanghelia acestei duminici cheamă la reașezarea priorităților și la o investiție a vieții în cele care rămân „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică, ci adunați-vă comori în cer. Investiția inteligentă este aceasta: mai întâi să avem mereu și mereu gândul la Dumnezeu, la Împărăția lui Dumnezeu, și apoi cele pe care le folosim le vom folosi într-un mod echilibrat și cu foarte multă recunoștință înaintea lui Dumnezeu. Unde investești, acolo îți este inima. Dacă privești doar spre cele materiale, ele devin o investiție mincinoasă. Dacă însă îți așezi mintea în Împărăția lui Dumnezeu, celelalte se așază într-un echilibru firesc.”
În încheiere, Preasfințitul Părinte Benedict a îndemnat credincioșii să înțeleagă începutul Postului Mare ca pe o primăvară duhovnicească, un timp al asumării și al reașezării, pentru ca drumul spre Înviere să fie parcurs cu responsabilitate și nădejde.
În cadrul Sfintei Liturghii au fost înălțate rugăciuni speciale pentru pace, rânduite de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Răspunsurile liturgice au fost date de corul parohiei.
La final, preotul paroh Ioan Ardelean a mulțumit Preasfințitului Părinte Benedict pentru binecuvântarea oferită în această zi și a exprimat bucuria de a-l avea în mijlocul comunității parohiale.
Scurt istoric
Piatra de temelie a bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din Zalău a fost sfințită în anul 2000, marcând începutul lucrărilor de edificare a lăcașului de cult. În Joia Mare a anului 2015 s-a săvârșit pentru prima dată Sfânta Liturghie în biserica propriu-zisă, până atunci slujbele fiind oficiate în demisol. În prezent, exteriorul lăcașului este finalizat, iar în interior se află în desfășurare lucrările de pictură.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
