În Duminica a 26-a după Rusalii (a bogatului căruia i-a rodit țarina), 23 noiembrie 2025 Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a slujit în Parohiei Sălăjeni, Protopopiatul Șimleu Silvaniei, cu prilejul binecuvântării noii catapetesme.
Cu această ocazie, de la ora 10, ierarhul a oficiat Sfânta Liturghie în biserica cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Înainte de Sfânta Liturghie, Preasfințitul a săvârșit rânduiala binecuvântării icoanelor din noua catapeteasmă.
După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură în care a arătat că parabola bogatului căruia i-a rodit țarina ne îndeamnă să privim cu seriozitate ce facem atunci când Dumnezeu îngăduie un bine în viața noastră: cum îl primim, cum îl trăim și cum ne raportăm prin el la cei din jur.
Mai întâi, ierarhul a subliniat că începutul oricărui bine este recunoașterea lui ca dar, nu ca merit. Atitudinea omului față de belșug se clarifică atunci când el știe să se oprească și să mulțumească:
„În primul rând, când primești ceva într-un mod surprinzător, uită-te în sus și mulțumește-I lui Dumnezeu. E primul lucru foarte important. Mereu, în diverse contexte, afirm ceea ce acum psihologia susține foarte mult că fericirea unui om constă sau este susținută mai ales de capacitatea lui de a mulțumi. Dar Scriptura și părinții ne arată lucrul acesta de foarte mult timp că e foarte important în orice situație în viața noastră, cu atât mai mult când e o situație de bine, să învățăm să-I mulțumim lui Dumnezeu. Doamne, fii lăudat și pentru puțin, dar, zic, mai ales când este vorba de mult în viața noastră. Fii lăudat. Și când Îi mulțumim lui Dumnezeu, intrăm deja pe o pârtie corespunzătoare. De ce? Pentru că atunci când Îi mulțumești lui Dumnezeu, de fapt pe El Îl faci responsabil de binele care ți se întâmplă în viață. Nu pui numai pe seama ta, exclusiv, că am făcut, că am investit, că am dres, că am – mai știu eu – cum am întreprins lucrurile ca să iasă bine.”
Apoi, Preasfinția Sa a arătat că darurile materiale nu pot fi trăite în închidere, ci devin rodnice doar atunci când ne deschid spre ceilalți. Belșugul nu este o autosuficiență, ci o responsabilitate: „Al doilea lucru foarte important când vine vorba de un belșug mare, pe lângă mulțumire, este capacitatea ta de a raporta ceea ce ți se întâmplă cu ceilalți sau față de ceilalți. De ce îți dă Dumnezeu acest bine exclusiv numai pentru tine? Sau cumva ți se cere să-ți reconfigurezi imaginea mea, perspectiva mea asupra lumii în general și asupra relației dintre mine și ceilalți? Pentru că, altminteri, ne trezim într-o autosuficiență, uitându-ne în oglindă, contemplându-ne pe noi înșine, având o grămadă de resurse, dar trăind într-o totală nemulțumire. Pentru că cine raportează ceea ce are doar la sine însuși nu poate să fie fericit. Vedeți? De aceea a lăsat Dumnezeu, de pildă, în sens imediat, familia. Când ai un bun în familia ta, nu e doar pentru tine, e pentru cei apropiați ție. Și de-aici încolo familia se extinde la cei din jurul nostru. E foarte important, când primim ceva, să ne regândim relația noastră cu cei din jurul nostru. Pentru că un plus nu înseamnă doar ceva pentru mine, ci înseamnă și o raportare diferită a mea față de ceilalți sau împreună cu ceilalți.”
În final, ierarhul a amintit că adevărata măsură a vieții nu stă în acumulări, ci în felul în care omul se cunoaște pe sine în lumina lui Dumnezeu. Evanghelia nu pune accentul pe hambare, ci pe identitatea celui care le umple:
„Domnul ne cheamă, prin Evanghelia de astăzi, să ne punem întrebarea într-un mod personal: cine sunt eu? Nu în funcție de ceea ce am și de ceea ce se învârte în jurul meu, ci cine sunt eu stând în fața lui Dumnezeu, stând în fața celorlalți și stând față în față cu mine însumi? Nu mă face nici averea, nu mă face nici poziția socială, ci mă face, mai ales, această capacitate de a mă deschide la modul în care Dumnezeu vrea să lucreze în viața mea.”
Răspunsurile liturgice au fost oferite de un grup de teologi, dirijat de profesorul Florin Lazăr, de la Liceul Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău. La chinonic, grupul de cateheză al parohiei, format din copii și tineri, dirijat de doamnele profesoare Adriana Bârsan și Adriana Remeș, a interpretat cântări specifice Postului Nașterii Domnului.
În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfințitul Părinte Benedict a hirotonit întru diacon pe teologul Raul Nuțiu, urmând ca acesta să fie hirotonit preot pe seama Parohiei Șoimuș, din Protopopiatul Jibou.
La finalul slujbei, preotul paroh Florin-Adrian Hosu a mulțumit Preasfințitului Părinte Benedict pentru prezență și binecuvântare și i-a dăruit o icoană cu Sfântul Isaac Sirul și monografia localității Sălăjeni. De asemenea, părintele paroh i-a oferit și părintelui consilier Sergiu Iustin Pop, fiu al satului Sălăjeni, o icoană cu Maica Domnului.
Scurt istoric
Localitatea Sălăjeni, situată în nord-vestul județului Sălaj și aparținând administrativ de Comuna Bocșa, este atestată documentar din anul 1430, sub denumirea de Curitau (Equriteu). Denumirea actuală a fost adoptată în anul 1966.
Viața religioasă a satului este menționată odată cu existența unei biserici de lemn, ridicată în 1789 și având hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Aceasta a fost distrusă în incendiul devastator din primăvara anului 1911, când o treime din sat a ars, fiind afectate și casa parohială și anexele ei, în timp ce școala a fost salvată cu mare dificultate.
Actuala biserică, construită din piatră și cărămidă, a fost ridicată între 1923–1924 și sfințită la 5 octombrie 1924. O etapă importantă a reprezentat-o repictarea lăcașului în tehnica frescă, realizată de pictorul Mihai Pascariu, lucrare finalizată în anul 1998.
În curtea bisericii se află și un cimitir al eroilor, unde au fost înhumați, la 22 octombrie 1944, 25 de soldați români căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial.
De-a lungul timpului, în parohie s-au întreprins multiple lucrări de consolidare și înfrumusețare a bisericii, culminând cu resfințirea lăcașului de cult în data de 7 iunie 2015.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
