Duminică, 25 iulie 2021, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Șeredeiu, Protopopiatul Șimleu Silvaniei, pentru a binecuvânta lucrările efectuate la lăcașul de cult. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a oficiat și slujba de reîntemeiere a Sfintei Mese, ca urmare a deteriorării acesteia în decursul timpului.
În continuare, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-au numărat și Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Arhid. Ionică Torcoş, secretarul eparhial al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei, Preacucernicul Părinte Ciprian Boșca, protopopul Zalăului și Preacucernicul Părinte Conf. Univ. Dr. Cristian Sonea, cadru universitar al Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.
La finalul slujbei, Preasfinția Sa a hirotesit întru iconom stavrofor pe Părintele paroh Florin-Iulian Alb, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului.
După rostirea cuvântului de învățătură, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență și pentru distincție și i-a dăruit o bederniță.
Localitatea Șeredeiu este situată la poalele Munților Meseș și aparține, din punct de vedere administrativ, de Comuna Horoatu Crasnei.
Prima atestare documentară a satului este legată de râul Șeredenca și apare într-o diplomă emisă, în anul 1270, de către Ștefan al V-lea, regele cel tânăr al Ungariei și ducele Transilvaniei, în vederea oferirii acesteia unui nobil.
Denumirea localității este de origine slavă și provine din cuvântul „sred”, care se traduce în limba română prin termenii miercuri sau mijloc.
Din punct de vedere etnografig, Șeredeiul conservă foarte bine portul, jocul (Muiereasca – joc specific zonei) și obiceiurile străvechi, dovadă fiind, „Casa Muzeu”, încropită de doamna preoteasă Ionela Alb, în vecinătatea sfintei biserici.
Deși, în zonă, predomină populația maghiară, satul Șeredeiu a fost dintotdeauna locuit de români ortodocși, un argument în acest sens fiind conscripția lui Buccow, privind situația confesională din Transilvania, între anii 1760-1762, în care se reliefează faptul că în Șeredeiu existau „2 popi și 72 de familii *Non Uniți*, o biserică neunită (ortodoxă), 12 cubele de arabil și fânețe și 2 case parohiale”.
În ceea ce priveşte viața bisericească din acest sat, menționăm faptul că în Șeredeiu a existat o biserică de lemn, care, în anul 1733, a fost strămutată în localitatea Tusa, unde se află și în prezent.
De asemenea, mai este consemnată existența unui lăcaș de cult de zid, care a fost amplasat în interiorul cimitirului și din care au mai rămas doar unele vestigii arheologice.
Actuala biserică din Șeredeiu este rodul credinței locuitorilor satului, care și-au dorit un lăcaș de cult mai mare și mai frumos. Astfel, sub păstorirea preoților, vrednici de pomenire, Gheorghe Zaha și Ioan Gâlgău, între anii 1946-1961, s-au demarat lucrările de edificare și mai apoi de înfrumusețare a unei noi biserici, lucrări care au fost sfințite de Preasfințitul Părinte Valerian, Episcopul Oradiei, în data de 27 mai 1962.
Din anul 2001, după venirea vrednicului preot Florin-Iulian Alb, ajutat îndeaproape de membrii Consiliului şi Comitetului parohial, dar mai ales prin dărnicia şi jertfelnicia bunilor credincioşi, între anii 2002-2021 au fost realizate următoarele lucrări: în interior s-a turnat șapa de beton, pardoseala a fost acoperită cu marmură albă, a fost realizat sistemul de încălzire pe panouri radiante, s-au montat geamuri, uși de acces, candelabre și aplice pentru iluminat, s-a realizat instalația electrică, a fost instalat sistemul de sonorizare, Sfânta Masă a fost sculptată în lemn de tei, s-au confecționat iconostasul, proscomidiarul, tronul arhieresc, stranele, scaunele, tetrapoadele și mobilierul bisericesc din lemn de tei, iar clopotele au fost automatizate. În exterior biserica a fost tencuită în terasit, s-a refăcut acoperișul și s-au prelungit streșinile, s-au montat jgheaburi și burlane, turnul lăcașului de cult a fost vopsit, crucile de pe biserică au fost înlocuite, pe frontispiciul lăcașului de cult a fost pictată, în mozaic, o icoană cu Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, iar scările de acces spre biserică au fost reconstruite, placate cu granit și dotate cu balustrade din fier forjat. De asemenea, lăcașul de cult a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.