Vineri, 13 martie 2026, credincioșii Parohiei Subcetate din Protopopiatul Șimleu Silvaniei au primit binecuvântarea Preasfințitului Părinte Benedict, Episcopul Sălajului. Cu acest prilej, începând cu ora 18:00, ierarhul a oficiat Liturghia Darurilor mai înainte sfințite în Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitate.
Ierarhul a slujit înconjurat de un sobor de clerici din care au făcut parte: consilierul de misiune și protocol – arhidiaconul Sergiu Iustin Pop, protopopul de Zalău – preotul Grigore Florian Vid, parohul comunității – Coș Cosmin-Marcian și alți clerici invitați.
În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, Episcopul Sălajului a arătat că Biserica este locul în care omul găsește salvarea din confuzia și pericolele lumii de astăzi, rămânând în „corabia lui Hristos” prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului.
Pornind de la lectura biblică din cartea Facerii, ierarhul a explicat sensul duhovnicesc al corabiei lui Noe, care a devenit în tradiția creștină imagine a Bisericii, , în care Hristos este cârmaciul care conduce comunitatea credincioșilor: „În textul din cartea Facerii s-a vorbit despre Noe. A fost un moment în istoria lumii când oamenii păcătuiseră mult, iar Dumnezeu a îngăduit potopul. Noe a fost omul drept înaintea lui Dumnezeu și pe el l-a salvat împreună cu familia sa și cu toate viețuitoarele care au intrat în corabie. Mulți ar fi vrut Dumnezeu să-i salveze, dar nu L-au ascultat. Noe le spunea că vine potopul și că trebuie să-și schimbe viața și să intre în corabie, dar oamenii râdeau de el. Totuși el a mers înainte și a construit corabia, pentru că L-a crezut pe Dumnezeu. Iar când a venit potopul, pământul a fost acoperit de ape și doar cei care erau în corabie au fost salvați. Imaginea corabiei a devenit icoana Bisericii. De aceea și noi numim Biserica o corabie. Dacă vă uitați cu atenție, și biserica dumneavoastră este construită ca o corabie. Are un punct de comandă, pe care îl numim altar, ca o cârmă. De aceea, în Biserica Ortodoxă, preotul stă cu fața spre răsărit, nu spre oameni, nu pentru că nu ar da cinste credincioșilor, ci pentru că orice cârmaci trebuie să stea cu fața spre direcția în care merge corabia. Iar cei din corabie sunt cei care vâslesc, adică dumneavoastră, cei care mergeți în aceeași direcție și respectați rânduiala Bisericii.”
În acest context, ierarhul a subliniat că adevărata protecție în fața pericolelor lumii nu vine din încercarea de a construi „diguri” împotriva răului, ci din rămânerea în viața Bisericii, singurul loc în care omul poate găsi siguranță și orientare în mijlocul încercărilor vieții: „Uneori ne plângem că sunt multe pericole în lumea aceasta și spunem că trebuie să facem diguri ca să oprim răul. Dar soluția nu este aceasta. Dacă vine apa mare, va rupe orice dig, oricât de puternic ar fi. Singura variantă de scăpare este corabia care plutește pe apă. Asta înseamnă viața în Biserică. E foarte important să ne asumăm viața creștină, să respectăm învățătura Evangheliei, pentru că în felul acesta ne plasăm în interiorul corabiei lui Hristos. Ca în orice loc, dacă cineva vrea să se bucure de darurile pe care acel loc le oferă, trebuie să respecte niște rânduieli. În Biserică avem această șansă să fim salvați, să fim mântuiți și, în același timp, să avem siguranța vieții împreună cu Domnul. Pentru că o corabie înseamnă să stai aproape de cârmaci. Iar cârmaciul acestei corăbii este Hristos. De aceea ne adunăm în Biserică, ca să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu și să ne conducem viața după Evanghelie.”
Explicând mai departe ce înseamnă concret această rămânere în „corabia” Bisericii, Preasfințitul Părinte Benedict a arătat că viața creștină se sprijină pe ascultarea constantă a cuvântului lui Dumnezeu: „În Sfânta Liturghie avem două părți foarte importante. Prima este liturghia cuvântului, când ascultăm apostolul, evanghelia și apoi predica. În felul acesta ne obișnuim cu cuvântul lui Dumnezeu și el devine legea după care ne conducem viața. Dar cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie citit doar în biserică, ci și acasă. Sunt convins că în fiecare casă există cel puțin Noul Testament, dacă nu întreaga Sfântă Scriptură, și că dumneavoastră citiți din ea. Este foarte important să citim mai ales Evanghelia, pentru că în felul acesta ne obișnuim cu cuvântul lui Dumnezeu și îl lăsăm să devină parte din viața noastră. Sfântul Apostol Pavel spune că acest cuvânt este ca o sabie cu două tăișuri care intră până în adâncul ființei noastre. Ca un bisturiu, el scoate răul dinlăuntru, ne vindecă și ne așază pe drumul cel bun.”
Pornind de la această legătură dintre cuvântul lui Dumnezeu și viața Bisericii, ierarhul a vorbit și despre cea de-a doua dimensiune esențială a vieții creștine: împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, izvorul adevăratei vieți duhovnicești: „După ce ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, partea a doua a Sfintei Liturghii este împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului. Aceasta nu este importantă doar pentru copilași, ci și pentru noi, cei mari. Domnul spune limpede: «Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață în el». Auziți? Are viață. Nu doar că supraviețuiește, ci primește viață adevărată. Și care dintre noi nu ne dorim să avem viață din plin, să avem putere și bucurie în ceea ce facem? Cine se spovedește des și se împărtășește des capătă resurse pe care nu le găsește nicăieri în altă parte. Cuvântul lui Dumnezeu și Trupul și Sângele Domnului sunt cele care ne dau viață.”
În încheiere, Episcopul Sălajului i-a îndemnat pe credincioși să așeze pe Hristos pe primul loc în viața lor și să caute mai întâi Împărăția lui Dumnezeu: „Când venim la biserică nu pentru că lucrurile din lume nu ar fi bune, ci pentru că vrem să-i arătăm Domnului că El este pe locul întâi. De multe ori, în timpul săptămânii, căutăm foarte mult lucrurile din lume și ne ocupăm de ele fără măsură. De aceea, atunci când venim la biserică, lăsăm puțin toate acestea și îi arătăm lui Dumnezeu că vrem să ne întâlnim cu El. Și Domnul spune foarte clar: «Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga vouă». Dacă avem curajul să îl punem pe Dumnezeu pe primul loc, El nu se va lăsa dator, ci ne va da toate cele de care avem nevoie și ne va binecuvânta viața.”
Părintele paroh Coș Cosmin-Marcian a mulțumit Preasfințitului pentru binecuvântare, exprimând recunoștința comunității pentru prezența ierarhului în mijlocul credincioșilor, și i-a oferit în dar o icoană.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
