Luni, 29 iunie 2026, în ziua prăznuirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Mănăstirea Stârciu și-a sărbătorit hramul.
Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de arhimandritul Mina Pletosu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului și delegatul ierarhului, împreună cu un sobor de preoți și arhidiaconi, în prezența unui număr mare de credincioși din localitățile învecinate.
După citirea pericopei evanghelice, părintele Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei, a rostit un cuvânt de învățătură în care a arătat că sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel îi cheamă pe toți creștinii la sfințenie, prin întoarcerea la Dumnezeu și ridicarea din propriile căderi.
Părintele protopop a subliniat că sfințenia nu este rezervată unei elite, ci reprezintă chemarea fiecărui creștin, iar numele Sfinților Apostoli Petru și Pavel arată că o viață dăruită lui Dumnezeu dobândește valoare veșnică: „Oare sfințenia este rezervată unei anumite elite, unui anumit cerc restrâns de oameni? Nicidecum. Toți suntem chemați la sfințenie, dar ce trebuie să împlinim în lumea aceasta pentru a ajunge la sfințenie? Multe sunt numele sfinților. Sfinții Apostoli Petru și Pavel au dat numele acestei sfinte mănăstiri. Numele noastre de aici, de pe pământ, sunt trecătoare, dar numele sfinților sunt veșnice. Tot așa și această sfântă mănăstire nădăjduim să străjuiască sute și sute de ani aceste meleaguri binecuvântate.”
În continuare, părintele Dan Haiduc a arătat că drumul spre sfințenie începe prin redobândirea păcii sufletești și prin întoarcerea omului la adevărata odihnă în Dumnezeu: „Odihna este mult căutată de către fiecare dintre noi și nu vorbim aici de odihna aceasta trupească, ce duce la comoditate, nicidecum, ci de odihna în Dumnezeu. După ce Domnul Dumnezeu a săvârșit toate și le-a creat și le-a făcut bune foarte, S-a odihnit, S-a odihnit mai ales în binecuvântata ființă, coroana creației Sale, iubirea Sa nemărginită, omul. Omul însă, prin călcarea poruncii și prin neascultare, nu L-a mai odihnit pe Dumnezeu, nu I-a mai dat prilejul să Se bucure de el, de creatura Sa. Și acum suntem chemați să revenim la starea cea dintâi, ca iarăși Hristos Dumnezeu să Se odihnească în noi. Omul contemporan caută atât de mult pacea și odihna sufletului. Acum, când boala aceasta a depresiei își pune amprenta atât de acut peste întreg neamul omenesc, să revenim iarăși la odihna în Dumnezeu, ca și Domnul să Se bucure și să Se veselească de făptura Sa.”
Totodată, părintele protopop a evidențiat că una dintre cele mai mari minuni este puterea omului de a trece prin suferință fără să-și piardă credința și mulțumirea față de Dumnezeu: „Aproape toți sfinții s-au învrednicit a fi făcători de minuni. Sunt unii dintre ei care au avut acest dar mai mult decât alții, dar aproape toți au avut acest mare dar al facerii de minuni. Acum, sigur că noi vom spune: «Nu putem să facem aceasta, la această înălțime duhovnicească nu ne putem ridica». Dar o minune este în viața omului când suferă o pierdere grea, când îi moare un copil, un părinte ori un apropiat sau află că este cuprins de o boală necruțătoare și trece peste aceasta, mulțumește lui Dumnezeu și Îi dă slavă pentru toate și spune: «Doamne, poate Tu vrei să-mi îndrepți viața prin aceasta, poate Tu vrei să mă înveți ceva de aici». Când face aceasta, se petrece o minune în viața lui. Nu o vedem, nu o simțim și nu o putem atinge, dar minunea este acolo, când omul, în cea mai mare suferință și întristare, mulțumește lui Dumnezeu și trece peste greul zilei și peste amărăciunea vieții.”
Referindu-se la Sfinții Apostoli Petru și Pavel, părintele Dan Haiduc a arătat că sfințenia nu înseamnă lipsa căderilor, ci puterea de a te ridica prin pocăință și de a transforma lepădarea sau prigoana în mărturisire: „Atât Sfântul Apostol Petru, cât și Sfântul Apostol Pavel au avut mari încercări în viață. Cel dintâi s-a lepădat de trei ori în curtea arhiereului. S-a temut de chin. Celălalt i-a prigonit cumplit pe creștini și se îndrepta spre Damasc ca să-i prindă și să-i aducă legați la Ierusalim. Fiecare dintre ei a avut căderi. Și noi, chiar dacă avem căderi, să nu ne speriem, pentru că ei s-au întors. De ce L-a primit Domnul Hristos iarăși pe Petru, prin întreita întrebare: «Petre, Mă iubești tu pe Mine?» Pentru că, după ce s-a lepădat, a ieșit afară și a plâns cu amar. Dacă și noi facem aceasta, îndreptarea este la îndemâna fiecăruia. Sfântul Apostol Pavel i-a prigonit pe creștini, dar după aceea a devenit misionarul popoarelor și al neamurilor și, prin călătoriile sale misionare, a întemeiat numeroase comunități creștine.”
În încheiere, părintele protopop i-a îndemnat pe credincioși să urmeze statornicia, întoarcerea și mărturisirea celor doi Apostoli, care au rămas credincioși lui Hristos până la jertfa supremă: „Și noi, iubite frate și scumpă soră, suntem chemați să le urmăm viețuirea aleasă, credința dreaptă, statornică și puternică, întoarcerea pe care au avut-o și ei, întoarcerea de la prigoană și de la lepădare la mărturisire, până la pătimire și până la jertfa supremă. Amândoi au suferit moarte martirică în această zi de 29 iunie, la Roma: unul a fost răstignit cu capul în jos, iar celuilalt i s-a tăiat capul cu sabia. Să ne fie mijlocitori către Dumnezeu, către tronul cel ceresc, pentru fiecare dintre noi, iar noi, îndeosebi aceia care le purtăm numele, să le urmăm exemplul vieții, ca astfel să ajungem a primi și noi un loc în rai, în Împărăția lui Dumnezeu.”
Răspunsurile liturgice au fost oferite de un grup de tineri teologi.
La finalul Dumnezeieștii Liturghii, arhimandritul Mina Pletosu a transmis obștii monahale și credincioșilor mesajul și binecuvântarea Preasfințitului Părinte Benedict, precizând că ierarhul nu a putut fi prezent la sărbătoarea hramului, întrucât a participat la slujbele prilejuite de canonizarea Cuvioasei Filotimia de la Mănăstirea Râmeț. Totodată, părintele exarh i-a încredințat pe cei prezenți de purtarea de grijă a Episcopului Sălajului față de Mănăstirea Stârciu.
În încheiere, protos. Rafael Blejan, starețul Mănăstirii Stârciu, a mulțumit Preasfințitului Părinte Benedict pentru binecuvântarea oferită și pentru demersurile prin care, la zece ani de la înființare, așezământul monahal a fost ridicat la rangul de mănăstire, precum și părintelui exarh, soborului slujitor și tuturor credincioșilor care au participat la sărbătoarea hramului și au sprijinit mănăstirea.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
