Joi, 23 aprilie 2026, de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, credincioșii din Cehu Silvaniei s-au bucurat de prezența și binecuvântarea Preasfințitului Părinte Benedict, Episcopul Sălajului.
Cu acest prilej, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, alături de un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu părintele vicar Claudiu Nechita.
După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură în care a arătat că viața creștină, așa cum o descoperim atât în Evanghelie, cât și în viața Sfântului Gheorghe, nu este una a confortului, ci a unei iubiri asumate și a unei mărturisiri care se verifică în decizii concrete.
În acest sens, ierarhul a explicat că distanța dintre ceea ce omul crede și ceea ce trăiește se vede mai ales în momentele de alegere, atunci când credința nu mai rămâne la nivel declarativ, ci devine asumare concretă: „Ce este un mucenic? Un om nu al convingerilor, ci al deciziilor. Care-i diferența? Și noi suntem toți creștini. Ce înseamnă convingeri pentru noi? Înseamnă că mărturisim un crez, că citim din Scriptură, că încercăm să ne orientăm după ea. Dar aceste convingeri se verifică atunci când ești pus în fața unor situații. Ce faci atunci? Îți păstrezi confortul, dar asta ar însemna să intri într-o zonă care nu este potrivită Evangheliei, sau te exprimi ferm, chiar dacă asta înseamnă să pierzi ceva? Compromisul este începutul unei amânări. Începi să negociezi în mintea ta, spui că nu e chiar așa grav și tot amâni să trăiești viața potrivit Evangheliei.”
Această trecere de la convingere la decizie se vede limpede în viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, care nu a rămas la nivelul unei credințe declarate, ci a făcut o alegere clară, asumând consecințele până la capăt: „Când a fost pus în fața alegerii, Sfântul Gheorghe nu a rămas la nivelul convingerii. Până atunci a avut convingere, atunci a avut decizie. I s-a spus: primești cele ale lumii acesteia sau ai altă cale? Și el a zis: varianta mea este Evanghelia. Și atunci lucrurile s-au arătat clare. Adevărul l-a costat viața. A fost un om curajos tocmai pentru că a fost sincer cu sine însuși și această sinceritate i-a dat puterea să mărturisească fără compromis.”
Din această perspectivă, chipul sfântului nu poate fi înțeles doar ca imagine de biruință, ci ca expresie a unei vieți limpezi, neamestecate, în care criteriul rămâne Evanghelia: „Calul alb înseamnă curăția și, aș adăuga, limpezimea. Limpezimea minții și claritatea inimii. Nu lucruri amestecate, nu lucruri sucite, nu lucruri învârtite, ci lucruri care se verifică stând față în față cu Evanghelia. Nu înseamnă impecabilitate, ci înseamnă sinceritate. Ne străduim să facem cele ale Evangheliei și, chiar când greșim, criteriile nu se schimbă. Ele rămân și ne arată cine suntem.”
Această limpezime interioară se continuă în modul în care creștinul răspunde răului, nu prin reacție sau agresivitate, ci printr-o lucrare duhovnicească, întemeiată pe rugăciune și pe urmarea lui Hristos: „Ce înseamnă lancea, sulița? Nu agresiune. Arma pe care Biserica ne-o pune la îndemână este rugăciunea. Sfântul Gheorghe nu s-a apărat, nu a răspuns cu rău, ci s-a asemănat cu mielul nevinovat. Ca un miel spre junghiere s-a adus și ca o oaie fără de glas înaintea celui ce o tunde. A mărturisit și a primit ceea ce a venit peste el după chipul Domnului. Asta înseamnă să-L urmezi pe Hristos, chiar dacă nu înseamnă confort.”
În acest cadru, urmarea lui Hristos nu este o cale ușoară, dar este una sigură, pentru că nu este un drum necunoscut, ci unul deja străbătut de Domnul Însuși: „Domnul spune: dacă pe Mine M-au prigonit și pe voi vă vor prigoni. Adică Eu am făcut mai întâi drumul acesta și vă chem să veniți după Mine. Când mergi pe urmele cuiva, te simți în siguranță, chiar dacă drumul e greu. Ca atunci când părintele îți spune: calci pe unde calc eu. Așa și aici. Nu ne cheamă la ceva ce El însuși nu a trăit.”
În încheiere, ierarhul a arătat că puterea de a rămâne statornic în această cale nu vine din resursele omenești, ci din lucrarea lui Dumnezeu în om, care aduce mângâiere și întărire: „Va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului. Prezența Duhului înseamnă mângâiere, o stare lăuntrică de pace și de bine care nu vine din lumea aceasta. Este o certitudine pe care Dumnezeu o pune în inimă și care dă mărturie că drumul este bun. Și această mângâiere ne dă putere să mărturisim, nu agresiv, ci limpede și statornic, prin viața noastră. Sfântul Gheorghe este cel care biruiește prin lucrarea harului.”
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul vocal de fete „Sfântul Sava cel Sfințit” de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.
La final, părintele paroh Daniel Blaj, inspector social al Episcopiei Sălajului, a mulțumit Preasfințitului Părinte Benedict pentru binecuvântare și pentru prezența în mijlocul comunității din Cehu Silvaniei.
Scurt istoric
Parohia Cehu Silvaniei a fost înființată în anul 1922, odată cu numirea primului preot, părintele Ilie Călăuz. De-a lungul anilor, slujirea a fost continuată cu statornicie de mai mulți preoți, care au contribuit la întărirea vieții duhovnicești în comunitate. Astăzi, orașul Cehu Silvaniei numără aproximativ 7.000 de locuitori, dintre care o treime sunt de etnie română, ceea ce face ca activitatea pastorală a parohiei să se desfășoare într-un context multietnic.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
