În Duminica întâi după Rusalii, a Tuturor Sfinților, 7 iunie 2026, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a slujit în Parohia Moigrad, Protopopiatul Zalău, cu prilejul binecuvântării noii capele mortuare din localitate.
De la ora 9:30, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica parohială cu hramul „Nașterea Domnului”, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură despre sfințenie ca chemare adresată tuturor creștinilor, arătând că aceasta se trăiește printr-o viață coerentă între credința lăuntrică și mărturisirea din afară, precum și prin așezarea lui Dumnezeu pe primul loc în toate.
Ierarhul a arătat că Duminica Tuturor Sfinților, așezată imediat după praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, descoperă rodul lucrării Duhului în Biserică și chemarea fiecărui creștin la sfințenie, indiferent de locul pe care îl ocupă în societate: „Duminica întâi după Rusalii este rânduită de Biserică spre a fi cinstiți toți sfinții. Acest lucru nu este întâmplător, pentru că, la Rusalii, Duhul Sfânt, pogorându-Se peste Sfinții Apostoli și întemeind Biserica, naște un nou neam, care trece dincolo de apartenența etnică, dincolo de geografie și dincolo de timp. Acest neam este neamul sfinților. În Împărăția lui Dumnezeu suntem chemați să trăim împreună cu Cel Unul Sfânt, Domnul nostru Iisus Hristos, ca sfinți, adică drept unii care Îi calcă pe urme. Măsura la care suntem chemați este sfințenia. Dacă vă uitați în calendar, veți găsi sfinți ierarhi, sfinți cuvioși, sfinți împărați, dar și sfinți grădinari, agricultori, oameni simpli, fără responsabilități majore din punct de vedere social. Nu există o categorie socială privilegiată din care Domnul să-Și aleagă sfinții Săi. Toți avem această chemare, însă sfinți devin cei care aleg să Îi calce Domnului Hristos pe urme și să trăiască așa cum El ne-a învățat și ne-a arătat.”
Preasfinția Sa a explicat apoi că sfințenia nu presupune o viață comodă, ci fidelitate față de Hristos în orice împrejurare. Pornind de la fragmentul apostolic al zilei, ierarhul a subliniat că sfinții au rămas statornici în credință chiar și în încercări, prigoniri și suferințe: „Sfântul Apostol Pavel ne arată un posibil itinerar al sfinților și ne dă anumite exemple. Când zic itinerar, nu este dintre cele mai confortabile, ci dimpotrivă. Concluzia lui este că au trăit greu, complicat, au fost prigoniți, mulți dintre ei au murit de moarte martirică, dar nu s-au lăsat de Domnul, trăindu-și existența pe pământ prin credință. Ce înseamnă prin credință? Înseamnă, pornind de la promisiunea pe care Domnul Hristos a făcut-o pentru viața de aici și mai ales pentru viața de dincolo, să fii fidel și consecvent trăirii evanghelice, indiferent de circumstanțe. Dacă vreți să fiți sfinți după chipul Celui Unuia Sfânt, să nu vă așteptați la o viață confortabilă. Greu cuvânt, pentru că de multe ori am prefera o viață uniformă, chiar mediocră, numai să nu fie probleme prea mari. Dar Domnul ne cheamă la mult mai mult.”
Referindu-se la pericopa evanghelică, Preasfințitul Părinte Benedict a arătat că prima coordonată a sfințeniei este coerența dintre viața lăuntrică și mărturisirea din afară. Credința nu poate rămâne doar o realitate ascunsă, fără expresie în comportament, după cum nici mărturisirea exterioară nu poate fi ruptă de o viață lăuntrică serioasă: „Domnul zice că cine va mărturisi pentru El în această lume și El va mărturisi înaintea Tatălui în ceruri. Cred că Domnul vrea să îl arate pe om coerent cu sine însuși, adică, într-o continuitate de comportament, ceea ce este el înlăuntru să se vadă și în afară, dar și invers: ceea ce este în afară să confirme ceea ce este înăuntru. Noi suntem credincioși, ne străduim în viața noastră lăuntrică, dar dăm mărturie și în viața din afară. Nu trebuie să ieșim neapărat pe stradă cu Biblia în mână, nu este stilul nostru ortodox în varianta aceasta, dar ceea ce trăim în interior ne străduim să arătăm și în afară, la modul cel mai firesc. O viață de mărturisire în afară este susținută de o viață lăuntrică serioasă, de program de rugăciune, post, spovedanie deasă și de relația noastră tainică cu Dumnezeu.”
În continuare, ierarhul a vorbit despre cea de-a doua coordonată a sfințeniei: așezarea lui Dumnezeu pe primul loc. Preasfinția Sa a arătat că dragostea față de cei ai casei nu este anulată, ci luminată și împlinită atunci când omul învață mai întâi dragostea de Dumnezeu: „Zice Domnul că cine iubește pe fiu, pe fiică, pe mamă sau pe tată mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Când auzi cuvântul acesta, te ia cu teamă, pentru că noi ne iubim părinții, ne iubim copiii și zicem că Îl iubim pe Dumnezeu. Dar ce înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu mai mult decât pe casnicii tăi? Ideea pe care Domnul ne-o descoperă este aceea pe care o spune în Evanghelie de la un capăt la altul: orice ar fi în lumea aceasta, mai întâi să căutăm Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte ni se vor adăuga nouă. Dragostea de copii și de părinți este cel mai firesc lucru din lumea aceasta, dar Domnul ne spune să ne facem o ierarhie foarte clară și să investim cu toată ființa noastră în cele ale Împărăției. Cine caută cele ale lui Dumnezeu le va primi și pe cele ale lumii în modul cel mai corect. Până la urmă, nici dragostea în familie nu o putem trăi drept dacă nu învățăm mai întâi să-L iubim pe Dumnezeu.”
În încheiere, Preasfințitul Părinte Benedict a subliniat că sfințenia nu este rezervată unor oameni excepționali, ci este chemarea fiecărui creștin care își asumă mărturisirea credinței și ierarhia valorilor evanghelice: „Cele două coordonate ale sfințeniei pe care ni le pune la îndemână Evanghelia și care determină înțelegerea noastră asupra vieții sunt acestea: nevoia ca viața noastră lăuntrică să fie exprimată în afară, prin mărturisire, dar și viața noastră din afară să reflecte o viață lăuntrică asumată, relația noastră cu Dumnezeu; iar în al doilea rând, o ierarhie clară a valorilor, mai întâi cele care vin dinspre Împărăția lui Dumnezeu și apoi cele ale lumii. Suntem chemați să ne aducem aminte de chemarea pe care ne-o face Domnul, aceea de a deveni nu oameni foarte importanți în această lume, ci sfinți înaintea lui Dumnezeu. Dacă devenim sfinți, orice am fi în această lume, în locul în care ne așază Dumnezeu, capătă valoare mare, pentru că sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu.”
Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic de fete al ATOS (Asociația Tinerilor Ortodocși Sălăjeni).
La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Ioan-Ciprian Porumb a adresat un cuvânt de mulțumire Preasfințitului Părinte Benedict pentru binecuvântarea adusă comunității din Moigrad. Totodată, părintele paroh a prezentat un scurt istoric al localității, amintind legătura acesteia cu vechiul Porolissum și cu castrul roman din apropiere, repere care dau locului o însemnătate aparte în istoria zonei. În semn de recunoștință, i-a oferit ierarhului o icoană.
Cu acest prilej, binefăcătorii și cei care au sprijinit ridicarea noii capele mortuare au primit distincții din partea Preasfințitului Părinte Benedict. Gramata episcopală pentru ctitori a fost oferită părintelui paroh Ioan-Ciprian Porumb, domnului Călin-Augustin Bereschi, primarul comunei Mirșid, și domnului dr. Florian Neaga, iar alți binefăcători ai comunității au primit diplome de apreciere.
În continuare, Preasfințitul Părinte Benedict a sfințit noua capelă mortuară, ridicată cu sprijinul Primăriei Comunei Mirșid și al credincioșilor din localitate.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
