Sâmbătă, 14 noiembrie 2026, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Filia Dăbâceni a Parohiei Luminișu, Protopopiatul Jibou, cu prilejul resfințirii bisericii cu hramurile „Sfânta Treime” și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.
De la ora 9:00, ierarhul a săvârșit slujba de resfințire a lăcașului de cult, în sobor de preoți și diaconi. După binecuvântarea exteriorului bisericii, rânduiala a continuat în Sfântul Altar, unde au fost așezate sfinte moaște în piciorul Sfintei Mese, care a fost apoi spălată, unsă cu Sfântul și Marele Mir și înveșmântată, potrivit rânduielii Bisericii. La încheierea slujbei de resfințire, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt în care a explicat semnificația sfințirii unui lăcaș de cult și importanța bisericii în viața comunității.
În continuare, Preasfințitul Sa a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica resfințită.
După citirea pericopei evanghelice, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care, pornind de la trimiterea Sfinților Apostoli la propovăduire (Luca 9, 1-6), a vorbit despre raportarea creștinului la bunurile materiale, importanța recunoștinței și respectarea libertății celuilalt.
Referindu-se la îndemnul Mântuitorului ca Apostolii să nu se împovăreze cu bunuri materiale, Preasfinția Sa a atras atenția asupra grijilor excesive care pot răpi omului bucuria vieții: „E foarte bine să avem tihna vieții și să avem dintre cele materiale, că toți ne căutăm, dar Evanghelia ne spune să nu ne transformăm grija zilei în îngrijorarea zilei și în dorințe peste măsură, pentru că anxietatea care poate să însoțească o astfel de atitudine ne privează de bucurie. Ne ia bucuria vieții în simplitatea ei. Probabil că mulți dintre dumneavoastră sunteți născuți aici sau oricum într-un alt sat, cu un număr de ani în urmă, și vă aduceți aminte că resursele erau mult mai măsurate decât acum. Asta eu dau mărturie despre propria mea copilărie: resurse măsurate, dar bucuroși eram și viața se desfășura în cele mai bune condiții, cu toate că și lipsuri erau și anumite lucruri complicate, dar omul știa să se bucure cu puținul pe care îl dă Dumnezeu.”
În continuare, ierarhul a subliniat că mulțumirea față de Dumnezeu pentru cele primite este esențială pentru pacea sufletească, fără ca aceasta să însemne renunțarea la dorința de a progresa: „Ortodoxia nu zice să nu avem mai mult, dar zice așa: dacă ai ajuns pe treapta întâi, nu știu în ce ierarhie socială, financiară, de care vrem, mulțumește-I lui Dumnezeu pentru această treaptă întâi. Bucură-te de tot ceea ce ți-a dat Dumnezeu și apoi, mâine sau poimâine, când vei fi pe treapta a doua sau a treia, vei mulțumi din nou. Dar nu te uita la treapta a doua și a treia ca să fii nemulțumit pentru treapta întâi în care tu ești la momentul dat. Pentru că, dacă ești nemulțumit și nemulțumitor, n-ai nici pace în inimă, dar Îl și osândești pe Dumnezeu, Care ți-a dat lucruri nu pentru meritul tău, ci pentru că vrea să fie alături de tine și să te ajute să ai condiții de viață bune și dintre cele mai bune. Așadar, a doua idee foarte importantă e că este necesar să reînvățăm să mulțumim.”
Pornind de la îndemnul adresat Apostolilor de a merge mai departe atunci când propovăduirea lor nu este primită, Preasfințitul Părinte Benedict a vorbit despre respectarea libertății celuilalt și despre limitele propriei responsabilități: „Dar, în același timp, e nevoie și de o igienă lăuntrică, de un fel de protecție lăuntrică, pentru că altminteri, dacă insistăm la nesfârșit pentru niște lucruri și ele nu se întâmplă, în lăuntrul nostru se naște o suferință grea, o povară peste măsură, care nu ne lasă să facem alte lucruri și alte lucrări pe care ar trebui să le facem cu alții care ar fi binevoitori să ne primească în casa lor și să primească mesajul și dorințele noastre. Așadar, pe de o parte, există responsabilitatea personală atunci când cineva vrea să te ajute, iar pe de altă parte, pentru cel care vrea să facă binele, nu e nevoie să silească și nu e nevoie să rămână prizonier unei astfel de stări, ci mai degrabă să lase în urmă și să se ducă mai departe, făcându-și treaba bine, pentru că există multe alte lucruri pe care suntem chemați să le îndeplinim.”
În încheiere, ierarhul a îndemnat la asumarea Evangheliei în viața de zi cu zi, prin mulțumire, cumpătare și respectarea libertății aproapelui: „Să ne bucurăm de cele materiale, dar să nu ne transformăm exigențele noastre în ceea ce privește traiul într-o permanentă anxietate care să ne ia bucuria vieții de zi cu zi. În al doilea rând, am spus că Evanghelia ne cheamă să învățăm să fim mulțumitori și să mulțumim și că cheia fericirii este, de fapt, mulțumirea. Muncim pentru mai mult și cerem lui Dumnezeu mai mult, dar pas cu pas încercăm să ne bucurăm de cele pe care Dumnezeu ni le dă, pentru ca, bucurându-ne de cele puține, să ne putem bucura și de cele multe. […] Încercăm în felul acesta să înțelegem mai bine modul în care Evanghelia se întrupează în viața noastră și să ne arătăm ca fii ai luminii, adică aceia care, întrupând Evanghelia în viața lor, devin lumină, purtători de lumină pentru toți cei din jurul nostru, care să învețe de la noi cum să trăiască frumos, după cum Domnul Hristos ne-a învățat.”
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul de băieți al Asociației Tinerilor Ortodocși Sălăjeni (ATOS).
La finalul Sfintei Liturghii, pentru întreaga activitate pastorală și administrativă, părintele paroh Alin Zegrean a fost hirotesit iconom, cu dreptul de a purta brâu roșu. De asemenea, pentru contribuția la renovarea și înfrumusețarea lăcașului de cult, domnul Dănuț Ioan Pop, primarul comunei Ileanda, precum și familia Corneliu și Cornelia Muscă au primit gramate de ctitori. Totodată, celorlalți binefăcători care au sprijinit lucrările desfășurate la biserică le-au fost oferite diplome de apreciere din partea ierarhului.
În încheiere, părintele paroh Alin Zegrean a adresat mulțumiri Preasfințitului Părinte Benedict pentru slujirea arhierească și pentru binecuvântarea adusă comunității, precum și tuturor celor care au contribuit la renovarea și înfrumusețarea bisericii. În semn de prețuire și recunoștință, părintele paroh i-a oferit ierarhului o icoană cu Sfânta Blandina de la Iași.
La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Benedict a sfințit și noua capelă mortuară din localitate, construită în vecinătatea bisericii.
Scurt istoric
Localitatea Dăbâceni este atestată documentar pentru prima dată în anul 1553. Actuala biserică, având hramurile „Sfânta Treime” și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, a fost construită între anii 1923-1926, înlocuind vechiul lăcaș de cult din lemn, distrus de un incendiu în anul 1889.
De-a lungul timpului, biserica a trecut prin mai multe etape de renovare și înfrumusețare. În perioada 2023-2026, sub coordonarea părintelui paroh Alin Zegrean și cu sprijinul comunității parohiale, au fost realizate ample lucrări atât la interior, cât și la exterior.
În interior a fost refăcută pardoseala, baza pereților laterali a fost placată cu marmură, au fost înnoite instalația electrică și sistemele de încălzire și sonorizare și a fost montat un nou candelabru. De asemenea, a fost confecționată o Sfântă Masă din marmură, au fost realizate două axionițe și o cruce din lemn sculptat, a fost extins iconostasul și au fost așezate două icoane pictate în stil bizantin, reprezentând hramurile bisericii. La exterior au fost executate lucrări de izolare termică și refacere a finisajelor, a fost înlocuit acoperișul, au fost montate geamuri noi în turn și a fost amenajată o copertină la intrare. Totodată, au fost realizate trotuarele din jurul bisericii și a fost construită o capelă mortuară.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului

