În Duminica a 22-a după Rusalii (a bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr), 2 noiembrie 2025, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” din Zalău, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Înainte de Sfânta Liturghie, ierarhul a oficiat rânduiala de sfințire a noilor antimise pentru catedrala episcopală. În cadrul acesteia, antimisele, așezate pe Sfânta Masă, au fost stropite cu apă sfințită și apă de trandafir și unse cu Sfântul și Marele Mir, în fiecare fiind așezate părticele din sfinte moaște de mucenici. Antimisul, pe care se săvârșește Sfânta Jertfă Euharistică, reprezintă semnul comuniunii liturgice a fiecărei parohii cu episcopul locului și cu întreaga Biserică.
După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură despre sensul duhovnicesc al parabolei bogatului nemilostiv și al săracului Lazăr, subliniind chemarea creștinului la responsabilitate, recunoștință și dragoste jertfelnică față de aproapele: „E atât de trist să vedem porți înalte, zidite, prin care intră cineva fără să vadă ce se întâmplă în jurul său. Și vedeți că toată această judecată se întâmplă la poartă. Nu în împărăția lui Dumnezeu se întâmplă judecata, ci la poarta noastră – acolo unde ne întâlnim cu ceilalți. Ne scandalizează acest comportament, dar mai mult decât atât începem să trăim o stare de milă: mila pentru cel care n-a înțeles că, prin cele pe care Dumnezeu i le-a dat pe pământ, putea să-și câștige o veșnicie.”
Ierarhul a arătat că bogăția nu este o vină, ci o responsabilitate, și că omul este chemat să o folosească în duhul slujirii și al împărțirii cu ceilalți: „Gestul de a da celuilalt te face mai om decât ai fost înainte. Și mai mult decât atâta – cine a făcut această experiență știe la ce mă refer. Când dai, Dumnezeu îți dă mai mult, dar nu dai cu șmecherie ca să primești mai mult. Dar așa se întâmplă: când dai, primești. Și când dai din ceea ce nu ai, începi să ai cu adevărat. Aceasta e taina: darul lui Dumnezeu.”
Referindu-se la săracul Lazăr, Preasfinția Sa a evidențiat puterea tăcerii și a mulțumirii, care devin izvoare de har și de pace lăuntrică:
„Săracul Lazăr nu zice nimic, nici pe pământ, nici dincolo. Nu auzim un cuvânt din gura lui. Am zice că un sărac ar trebui să strige, să ceară, să se facă auzit. Dar Lazăr tace. Nu-l judecă nici pe bogat, nici pe Dumnezeu. Nu cârtește: «De ce m-ai lăsat, Doamne, așa?» Nimic. Această stare de liniște îi aduce, spun Părinții, mult har de la Dumnezeu. Sărăcia nu este o virtute dacă este însoțită de cârtire. Dar, dacă este primită cu mulțumire, devine prilej de sfințire.”
În încheiere, ierarhul a vorbit despre dragostea care transcende moartea, puterea ei de a schimba realități și de a aduce mângâiere celor plecați din această lume: „Să avem curajul de a mijloci pentru ceilalți, pentru că dragostea celor de jos poate să așeze în dragoste și pe cei de sus, în sânul lui Avraam. Biserica noastră este cea mai generoasă dintre toate credințele, tocmai pentru că arată că dragostea depășește moartea. Dragostea poate schimba realități, pentru că Dumnezeu este dragoste. Iar dacă ne arătăm și noi asemenea Lui, prin dragoste, Îl determinăm pe El Însuși să aibă milă de cei care au nevoie – aici și în împărăția lui Dumnezeu.”
În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Benedict l-a hirotonit diacon pe tânărul teolog Iuliu Gabriel Bulbuc, pe seama Catedralei Episcopale „Înălțarea Domnului” din Zalău.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul „Lumină Lină” al Catedralei Episcopale din Zalău, dirijat de domnul profesor Ciprian Ghiurco.
La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa le-a vorbit credincioșilor despre rânduiala sfințirii antimiselor și despre înțelesul lor duhovnicesc, arătând că acestea reprezintă legătura vie dintre altarul fiecărei biserici și ierarhul locului, dar și semnul unității în slujirea euharistică a Bisericii. Totodată, ierarhul l-a prezentat pe noul diacon al Catedralei Episcopale, adresându-i îndemnuri părintești pentru începutul slujirii sale în Biserică.
Catedrala Episcopală din Zalău
Ridicarea Complexului cultural-spiritual „Sfânta Vinere” din Zalău, din care face parte și biserica cu hramul „Înălțarea Domnului”, prima Catedrală Episcopală a Sălajului, a început imediat după Revoluția din anul 1989, mai precis în vara anului 1990. Din punct de vedere arhitectural, intrarea în catedrală se face pe sub un Obelisc închinat eroilor neamului, care se înalță spre cer până la 50 m. În vârful obeliscului a fost montat un clopot ce cântărește 3.000 kg, pe care sunt scrise cuvintele: „Deum laudo, vivos homines voco, mortuos plango, fulgura frango”.
Lăcașul de cult este construit în formă de cruce greacă înscrisă, cu laturi egale și dimensiuni de 36 m în lungime, lățime și înălțime. La demisolul catedralei se află un paraclis de iarnă și spații muzeale ce vor adăposti, în viitor, peste 2.000 de cărți bisericești vechi și sute de icoane, incluse în Patrimoniul Cultural Național. În interior, catedrala închinată eroilor neamului este împodobită cu pictură, iar în mijlocul bisericii străjuiește un policandru din bronz, cu înălțimea de 7 m, lățimea de 4 m, având 360 de becuri și o greutate de 1.780 kg.
În 2008, după înființarea Episcopiei Sălajului, biserica a fost ridicată la rangul de Catedrală Episcopală.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
