Duminică, 4 iulie 2021, credincioșii Parohiei Sărmășag au îmbrăcat haine de sărbătoare. În această zi, biserica cu hramul ,,Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” a fost târnosită de Preasfințitul Părinte Petroniu, în prezența unui mare număr de credincioși. După sfințirea lăcașului de cult, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-au numărat și Preacucernicul Părinte Arhid. Ionică Torcoș, secretarul eparhial al Episcopiei Sălajului și Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei.
La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotesit întru sachelar pe Părintele paroh Florian Marius Șandor, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului. De asemenea, au mai fost acordate diplome de apreciere celor care s-au implicat în activitățile de finalizare a lucrărilor efectuate la acest lăcaș de cult. La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență și pentru cuvântul de învățătură și i-a dăruit o icoană.
Localitatea Sărmăşag face parte din Bazinul Crasna și aparţine, din punct de vedere geografic, de Platforma Marginală la contactul Toglaciului cu Pimeontul Sălăjan pe aliniamentele coborâte ale culoarelor râurilor Zalău și Crasna.
Prima atestare documentară a localității provine din anul 1355, când satul apare sub numele de Sarmasagh, denumire care, cel mai probabil, derivă de la numele plantei „sarma”, în limba latină „muscares”, care este o plantă comestibilă, un fel de „ceapă sălbatică”, care s-a găsit în hotarul localităţii. Celălalt element al denumirii „sage” are două înţelesuri. Astfel, prima variantă ar face referire la cuvântul „mulţime” sau „grămadă”, în vreme ce cea de-a doua variantă are rădăcini în Evul Mediu, în limbajul popular ,,sagh” însemnând ,,zonă deasă, păduroasă”.
Începutul secolului al XX-lea a înregistrat o turnură importantă în viaţa economică a localităţii Sărmăşag, prin faptul că în anul 1910 în sat s-a deschis prima gură de mină, ceea ce a făcut ca după anul 1940 numărul românilor care se angajau la mina din Sărmăşag să crească considerabil.
La început serviciile religioase se ţineau într-o capelă, însă ca urmare a faptului că numărul celor care se angajau la mină a fost mereu în creştere, s-a simţit nevoia de a se găsi o nouă locaţie, mai spaţioasă, pentru efectuarea serviciului religios, motiv pentru care s-a închiriat o nouă clădire, care înainte a deservit ca şcoală, iar mai apoi ca internat.
În anul 1997, credincioşii ortodocși din localitate au fost nevoiţi să găsească o altă locaţie, unde să săvârşească slujbele religioase, deoarece ultima clădire, fiind închiriată, a fost revendicată de proprietar. În acest sens, s-a încheiat cu Exploatarea Minieră Sărmăşag un contract de închiriere pentru clădirea acesteia, locație în care, ulterior, s-a amenajat o capelă, în care s-a slujit până în data de 3 octombrie 2010.
Ca urmare a inexistenţei unui lăcaş de cult, în anul 1995, în timpul păstoririi Preacucernicului Părinte Ionel Pinju, s-a născut ideea construirii unei biserici, astfel încât în anul 1996 s-a și finalizat proiectul noului lăcaş de cult. Proiectul a fost realizat de arhitectul Zebacinski şi de inginerul Gheorghe Gheorghiade. Biserica a fost edificată în formă de navă, având lungimea de 28 m, lăţimea de 9 m și înălţimea de 12 m.
În data de 3 octombrie 2010, s-a săvârşit pentru prima dată Sfînta Liturghie în noul lăcaș de cult, în prezenţa a numeroşi credincioşi veniți atât din parohie cât și din parohiile învecinate.
Începând cu anul 2015, Preacucernicul Părinte Florian Marius Șandor a fost numit preot al Parohiei Sărmășag, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea bisericii. Astfel, în interior lăcașul de cult a fost tencuit și pictat în tehnica acrilic, a fost realizat sistemul de încălzire pe panouri radiante, s-au montat patru uși de interior și două candelabre din bronz, s-a confecționat iconostasul din lemn de cireș, Sfânta Masă a fost placată cu marmură, iar cafasul și scările de acces în balcon au fost placate cu gresie. În exterior soclul bisericii a fost tencuit cu tencuială minerală, s-au placat cu gresie scările de acces spre lăcașul de cult, în fața bisericii s-a amenajat un trotuar placat cu dale de beton, au fost ridicate porți și un gard de împrejmuire a lăcașului de cult din fier forjat și s-a turnat un rondou pentru flori. De asemenea, biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.
