Duminică, 25 octombrie 2020, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Lozna, Protopopiatul Jibou. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care a făcut parte și Preacucernicul Părinte Ionică Torcoş, secretarul eparhial al Episcopiei Sălajului.
În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotonit întru diacon pe teologul Cătălin-Ionuț Noje, urmând ca acesta să fie hirotonit preot pe seama Parohiei Mineu, din Protopopiatul Zalău.
La finalul slujbei, Preacucernicul Părinte paroh Vasile Avram a mulțumit Preasfinţiei Sale pentru prezență și pentru cuvântul de învățătură.
Satul Lozna aparține de județul Sălaj din anul 1968, fiind centru de comună de pe vremea imperiului austro-ungar, mai exact din anul 1828.
Denumirea de Lozna este atribuită localității de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, în anul 1338, sub denumirea de Lozna Pataka. În anul 1554 satul este menționat în documente cu numele de Nagy Lozna, ajungând ca în anul 1918 să primească denumirea de Lozna Mare. Numele de Lozna provine din limba slavonă veche și înseamnă „butuc de vie”, în vreme ce în slavona nouă înseamnă „bărc de salcii”, denumire consemnată, în anul 1388, de notarul Anonimus al regelui Bela al IV-lea al Ungariei, cu prilejul relatării unei întâmplări din viața regelui Carol Robert de Anjou, pe când acesta se afla la vânătoare cu plutele pe Someș. Astfel, regele poposind într-o noapte la un țăran pe nume Iedul și ca urmare a faptului că cei care erau împreună cu el au înțeles greșit numele acestuia zicându-i Iadul, adică Pocol, nume frecvent întâlnit în comună până astăzi, Carol Robert de Anjou i-a acordat localității titlul de sat independent.
În secolul al XVII-lea Someșul s-a revărsat peste sat, locuitorii Loznei fiind nevoiți să se mute pe Grind, pentru mai multe decenii. În această zonă, comunitatea și-a construit și o nouă biserică, abandonând-o, astfel, pe cea de pe ulița Suciului, edificată pe vechea stuctură geografică a localității. Unul din cele două lăcașuri de cult, nu se cunoaște exact care, a fost vândut credincioșilor din Toplița, Comuna Letca, acesta existând până în zilele noastre.
Biserica de lemn din Lozna a fost ridicată în anul 1813, conform unei plăcuțe comemorative amplasate pe balustrada corului. În toamna anului 1905, lăcașul de cult a fost vizitat de marele istoric Nicolae Iorga, care ne-a lăsat o primă descriere, făcând, în acest sens, o analiză critică și concisă a picturii, nu la mult timp după finalizarea acesteia: „Lozna are o bisericuță de lemn, care poate fi destul de veche, dar a fost stricată cu totul printr-o zugrăveală copilărească făcută de un meșter din Nicula. Bietul om, din cât se pricepea, a făcut sfinți noi, a tămânjit cum e mai rău pe cei vechi și a împodobit și păretele din afară cu un strașnic Sânt Ilie pe carul de foc. Astfel, această zugrăveală unică are interes întru aceia că arată care pot fi ideile despre artă ale unei minți simple pe care n-a înrâurit-o nicio școală”.
Biserica nouă, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost ridicată între anii 1975-1981, fiind sfințită în data de 16 mai 1982, de episcopul Vasile Coman al Oradiei, în timpul păstoririi preotului Vasile Peștean.
Începând cu anul 2009, Preacucernicul Părinte Vasile Avram a fost numit preot al Parohiei Lozna, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări de restaurare ce vizau înfrumusețarea lăcașului de cult și a casei parohiale.