Preasfințitul Părinte Benedict a slujit la hramul Mănăstirii Voivodeni

Joi, 6 august 2026, de praznicul Schimbării la Față a Domnului, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Voivodeni, cu prilejul hramului așezământului monahal.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Benedict a arătat că Schimbarea la Față a Domnului descoperă singura bucurie care poate împlini cu adevărat inima omului: slava lui Dumnezeu, pe care creștinul este chemat să o primească și să o păstreze prin felul în care își trăiește viața.

Pornind de la cuvintele psalmistului David – „Sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta” –, Preasfinția Sa a vorbit mai întâi despre faptul că niciuna dintre realizările acestei vieți nu poate oferi omului o împlinire deplină și definitivă, oricât de importante sau de frumoase ar fi: „E tare greu în lumea aceasta să simți că există un moment care să te împlinească în așa fel încât, trăgând linia, să te simți mulțumit cu tot ceea ce ți se întâmplă și să ai perspectiva asupra vieții într-o formă completă. Aștepți să ți se întâmple ceva și, când se întâmplă, îți dai seama că nu dobândești bucuria pe care ai sperat să o primești. Te gândești că dacă îți termini o casă, ce bucurie mare vei avea și este bucurie, dar nu-i așa de mare cum ai crezut. Dacă termini o facultate, te bucuri de acea realizare, dar la capăt îți dai seama că nu este chiar așa cum ai crezut. Dacă te căsătorești și îți întemeiezi o familie, toate se întâmplă spre slava lui Dumnezeu și te bucuri. Dar imediat după îți dai seama că această stare de bine nu durează la nesfârșit. Oricare dintre realizările vieții, firești și cuminți, le-am dobândi, totuși îți dai seama că nu sunt ceva care să te așeze pentru totdeauna. Te bucuri pe moment, dar nu ți se umple inima și nu rămâne așa. Nimic din lumea aceasta nu ne va mulțumi pentru totdeauna și nu ne va aduce acea sațietate pe care ne-o dorim decât o singură realitate: slava lui Dumnezeu. «Sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta.»”

În continuare, ierarhul a explicat că pe Muntele Tabor apostolii au primit descoperirea slavei lui Hristos ca o pregustare a Împărăției lui Dumnezeu, iar dorința lui Petru de a rămâne acolo arată că omul recunoaște, chiar și pentru o clipă, bucuria pe care o caută întreaga viață: „Ce înseamnă că S-a schimbat Domnul la Față? S-a arătat ca Dumnezeu ce era. Apostolii și toți cei care Îl ascultau pe Domnul Îl cunoscuseră mai ales ca pe un profet, ca pe un învățător. Dar Cel pe Care Îl aveau în față era om adevărat și Dumnezeu adevărat. El nu Se schimbă în sensul că arată ceea ce nu era, ci doar Se descoperă ca Dumnezeu adevărat, așa cum ei nu-L văzuseră până atunci. Li Se arată sub chipul slavei, pe cât li se putea, pentru că omul, oricât și-ar dori să vadă slava lui Dumnezeu, este foarte limitat ca să participe la această descoperire. Ei au văzut slava lui Hristos și nu au știut bine ce este cu această stare. Tocmai de aceea Petru a spus: «Doamne, bine este să fim aici». Se simțeau atât de bine și nu mai avuseseră o asemenea experiență, încât ar fi vrut să nu se mai termine niciodată acel moment.”

Apoi, Episcopul Sălajului a arătat că această descoperire le-a fost dăruită apostolilor pentru a-i întări înaintea Pătimirii, după cum și omul primește uneori mângâierea harului pentru a putea trece prin încercările vieții: „Domnul ne mângâie de multe ori nu pentru meritele noastre, pentru că și Petru, Iacob și Ioan dormeau când s-a întâmplat această descoperire. Nu au fost pe fază, nu au fost atenți, nu au fost pregătiți. Ei au primit acest dar al slavei lui Dumnezeu. Primim și noi, oamenii, din darul dragostei, stări de mângâiere ale slavei Sale, dar nu suntem în stare să păstrăm această stare. Dumnezeu le-a dat această mângâiere ca să știe pentru ce să rabde și ce se află dincolo. Schimbarea la Față a fost, de fapt, starea de după Răstignire, starea Învierii. Le-a dat acest dar ca să poată traversa momentele atât de complicate ale Pătimirii. S-au întors în lume trăind cu această experiență, ca să știe pentru ce să lupte și de ce se vor putea bucura dacă vor izbândi până la sfârșit această luptă a vieții.”

Preasfinția Sa a arătat apoi că omul poate deveni părtaș slavei lui Dumnezeu numai atunci când renunță la dorința de a fi apreciat de oameni și învață să facă binele cu smerenie și în chip ascuns: „Sărbătoarea Schimbării la Față este o stare de judecată pentru noi. Suntem puși să alegem slava lui Dumnezeu sau slava oamenilor. Când facem un bine pentru cei din jurul nostru, dacă dorim slava de la oameni, facem cunoscut lucrul acesta și căutăm mulțumire, recunoștință, să fim observați și văzuți. Este important să căutăm motivația pentru care facem lucrurile. Dacă această motivație nu este curată, în sensul de a dărui totul lui Dumnezeu, ci este amestecată cu nădejdea că vom primi ceva de la oameni, atunci din start am pornit pe o pistă greșită. Slava lui Dumnezeu nu se poate așeza în noi. Harul lui Dumnezeu vine numai într-o stare de smerenie, în care faci tot ceea ce faci și dăruiești lui Dumnezeu în chip ascuns.”

În încheiere, Preasfințitul Părinte Benedict i-a îndemnat pe cei prezenți să cultive mulțumirea, să renunțe la judecarea aproapelui și să trăiască în discreție, acestea fiind căile prin care omul păstrează pacea și harul lui Dumnezeu în viața sa: „Starea de mulțumire este cea care aduce harul lui Dumnezeu și cea care ține harul lui Dumnezeu. Pentru un om sau o comunitate nemulțumită nu poate să vină harul lui Dumnezeu. Când omul mulțumește și pentru cele rele, primește harul lui Dumnezeu și deodată vine pacea. Când nu-i judecăm pe ceilalți, avem pace în inimă și când ai pace în inimă este semn că este harul lui Dumnezeu acolo. Judecata este modul cel mai la îndemână prin care pierdem harul lui Dumnezeu. Iar atunci când Domnul ne dă o mângâiere, să învățăm discreția, să facem lucrurile nu în văzul celorlalți și nu pentru a arăta cât de privilegiați suntem noi, ci să arătăm mai ales lucrarea lui Dumnezeu în lumea aceasta, iar El să fie preaslăvit prin tot ceea ce noi trăim acum și în vecii vecilor.”

La finalul Sfintei Liturghii, părintele stareț, protosinghelul Acachie Irimiea, a mulțumit Preasfințitului Părinte Benedict pentru prezența și slujirea arhierească din ziua hramului.

La Sfânta Liturghie au participat autorități locale și județene, credincioși din împrejurimi, precum și numeroși pelerini din Sălaj, Cluj și alte orașe.

Scurt istoric

Mănăstirea Voivodeni este așezată la marginea satului cu același nume, aflat la granița județelor Sălaj și Cluj. Tradiția locului consemnează că, în urmă cu aproape 700 de ani, un eremit s-a nevoit în această zonă, numită Râmeț, unde ar fi funcționat un schit.

Pe temeiul acestei moșteniri duhovnicești, în anul 2000 s-a luat inițiativa întemeierii unei mănăstiri. Piatra de temelie a fost pusă în 2002. De-a lungul anilor, sub coordonarea părinților stareți Ghelasie Spătăcean și Acachie Irimiea, obștea a desfășurat ample lucrări de zidire și înfrumusețare a așezământului, culminând cu ridicarea bisericii de zid și a bisericii de lemn cu hramul „Schimbarea la Față a Domnului”, târnosită în anul 2023.

Între anii 2008–2017, la biserica de zid au fost realizate importante lucrări de construcție și amenajare, atât la interior, cât și la exterior. Începând cu anul 2020, în timpul vrednicului de pomenire Părinte stareț Ghelasie Spătăcean, a fost ridicată biserica de lemn a mănăstirii, lucrările fiind continuate și finalizate între anii 2021–2023 sub coordonarea protos. Acachie Irimiea. Biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare slujirii liturgice și a fost târnosită în ziua de 6 august 2023.

Mai multe fotografii AICI

Text și foto: Episcopia Sălajului