În Duminica a 27-a după Rusalii (a tămăduirii femeii gârbove), 7 decembrie 2025, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” din Zalău, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
După citirea pericopei evanghelice, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură despre felul în care Hristos se apropie de omul aflat în orice formă de constrângere — fizică, sufletească sau spirituală — redându-i demnitatea și libertatea lăuntrică și așezându-l în adevărata măsură a vieții.
Ca prim aspect, ierarhul a vorbit despre povara nevăzută a suferinței îndelungate, care poate ajunge să modeleze identitatea omului și întreaga sa existență: „Optsprezece ani de suferință cronică — am zice noi astăzi — au făcut din boala de care femeia suferea un mod de viață. Pentru că, la un moment dat, când o boală durează, îți transformă atât de tare itinerarul încât ceea ce se vede este mai ales modul de manifestare a bolii, adică îți condiționează definitiv, într-un fel, tot ceea ce presupune viața ta de la momentul acela încolo. Așadar, boala de care suferea femeia era un mod de viață de acum. Durerea se transformase într-un destin. Neputința se suprapunea peste propria identitate, iar rana îi devenea un obicei. Optsprezece ani fără să primească tămăduire.”
În continuare, Preasfințitul Benedict a arătat că Hristos privește omul nu prin prisma limitărilor lui, ci a valorii lăuntrice, în care Domnul descoperă răbdarea, smerenia și dorul omului de a rămâne în legătură cu Dumnezeu: „Domnul n-o privește pornind de la neputința ei, ci o privește în ceea ce este ea înlăuntrul său, căci Domnul citește inimile; o privește în această răbdare, asumare și dorință de a rămâne în casa lui Dumnezeu și de a rămâne în dialog cu Dumnezeu. Ea se simte prețuită; îi redă demnitatea prin modul în care o abordează. O cheamă, i se adresează, o atinge, își pune mâinile peste ea și, în cele din urmă, o ridică.”
În final, ierarhul a subliniat că minunea îi privește pe toți: pe cel suferind, pe cel împovărat de boală, dar și pe cel închis în rigiditatea formală a legii, căci Hristos caută să vindece și trupul, și inima: „Așadar, iubiți frați și surori, pornind de la această întâmplare, această minune pe care Domnul o face, înțelegem că Domnul vrea să-i recupereze pe toți, pe nimeni să nu piardă: în primul rând pe femeie — să-i redea nu doar sănătatea fizică, ci demnitatea umană, s-o așeze în mijlocul comunității și, mai ales, s-o confirme în relația ei tainică și ascunsă cu Dumnezeu. Însă, în același timp, Domnul vrea să vindece și inimile cele rigide, care se presupun împlinitoare ale unei legi, dar nu în duh, ci în literă, care găsesc argumente pentru orice, numai ca să-și consolideze propria lor poziție în materie religioasă. Căci „inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.”
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul „Lumină Lină” al Catedralei Episcopale din Zalău, dirijat de domnul profesor Ciprian Ghiurco.
La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a acordat familiilor Perneș Ioan și Maria și Corb Ștefan și Meda-Adriana Gramata episcopală pentru ctitori, în semn de recunoștință pentru contribuția deosebită adusă la susținerea proiectelor edilitare ale Episcopiei Sălajului.
Catedrala Episcopală din Zalău
Ridicarea Complexului cultural-spiritual „Sfânta Vinere” din Zalău, din care face parte și biserica cu hramul „Înălțarea Domnului”, prima Catedrală Episcopală a Sălajului, a început imediat după Revoluția din anul 1989, mai precis în vara anului 1990. Din punct de vedere arhitectural, intrarea în catedrală se face pe sub un Obelisc închinat eroilor neamului, care se înalță spre cer până la 50 m. În vârful obeliscului a fost montat un clopot ce cântărește 3.000 kg, pe care sunt scrise cuvintele: „Deum laudo, vivos homines voco, mortuos plango, fulgura frango”.
Lăcașul de cult este construit în formă de cruce greacă înscrisă, cu laturi egale și dimensiuni de 36 m în lungime, lățime și înălțime. La demisolul catedralei se află un paraclis de iarnă și spații muzeale ce vor adăposti, în viitor, peste 2.000 de cărți bisericești vechi și sute de icoane, incluse în Patrimoniul Cultural Național. În interior, catedrala închinată eroilor neamului este împodobită cu pictură, iar în mijlocul bisericii străjuiește un policandru din bronz, cu înălțimea de 7 m, lățimea de 4 m, având 360 de becuri și o greutate de 1.780 kg.
În 2008, după înființarea Episcopiei Sălajului, biserica a fost ridicată la rangul de Catedrală Episcopală.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
