Joi, 15 august 2019, cu ocazia praznicului Adormirii Maicii Domnului, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Strâmba, cu prilejul hramului acestui așezământ monahal, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, din care au făcut parte și Preacuviosul Părinte Arhim. Mina Pletosu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului și Preacucernicul Părinte Cristian Oancea, inspectorul financiar al Episcopiei Sălajului.
La finalul Dumnezeieștii Liturghii, pentru bogata activitate administrativ-gospodărească și pastoral-duhovnicească, Preasfinția Sa a hirotesit întru protosinghel pe Preacuviosul Părinte Acachie Irimiea, viețuitor al mănăstirii.
În continuare, Preacuviosul Părinte stareț, Arhim. Grighentie Oțelea, a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență, pentru cuvântul de învățătură și i-a dăruit o icoană.
Pelerinii au sosit în număr mare la sfânta mănăstire, cu o zi înainte, când au participat la slujbe până târziu în noapte. După slujba Prohodului Maicii Domnului, preoții și credincioșii au înconjurat în sunet de toacă și clopote biserica de lemn a mănăstirii.
Începuturile Mănăstirii Strâmba datează din secolul al XV-lea, mai exact din anul 1470, conform cercetărilor documentare ale istoricului Augustin Bunea. Potrivit tradiției, întemeietorul acestui sfânt lăcaș de cult este o femeie bogată care avea un handicap la picior și la coloană, fiind gârbovă (strâmbă). Aceasta avea o fiică bolnavă și văzând râvna la rugăciune a doi călugări ce pustniceau prin aceste locuri, i-a rugat să mijlocească prin rugăciune la Bunul Dumnezeu, pentru vindecarea fiicei sale, făgăduind averea sa, care era de 180 de iugăre de pământ, suprafață de teren pe care s-a întemeiat, ulterior, așezământul monahal.
Biserica de lemn din incinta mănăstirii adăpostește o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, numită și „Dulcele sărut”, care a făcut celebră mănăstirea în perioada interbelică îndeosebi, amplificând pelerinajele. Potrivit tradiției, icoana a fost dăruită mănăstirii de către unul din marii latifundiari ai Gârboului, care a comandat-o la vestitul Luca din Iclod, pe la anul 1673.
Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea mănăstirea a fost lipsită de viață monahală, astfel încât, după aproape 200 de ani, în anul 1993, aceasta a fost reactivată. În anul 1996 este numit stareț al mănăstirii Preacuviosul Părinte Grighentie Oțelea, care demarează lucrările de ridicare a unui nou ansamblu monahal, ce cuprinde un paraclis și corpurile de chilii. Ulterior, au fost ridicate arhondaricul, un centru de asistență socială, Centrul cultural „Sfânta Maria” ce cuprinde muzeul, biblioteca și o sală de lectură, precum și altarul de vară al mănăstirii. În anul 2010, Preasfințitul Părinte Petroniu a sfințit piatra de temelie pentru biserica de zid a mănăstirii. În momentul de față, s-a finalizat tencuirea exterioară a lăcașului de cult, iar în interior, biserica este pregătită pentru pictură.
De asemenea, mănăstirea este implicată în diferite acțiuni de întrajutorare a persoanelor sărmane. An de an, aici sunt organizate tabere pentru copiii participanți la proiectul „Alege școala” și nu numai, se desfășoară cercuri pedagogice ale profesorilor, conferințe tematice, precum și alte activități culturale.
Pentru activitatea deosebită a Preacuviosului Părinte stareț Grighentie Oțelea, cu aprobarea prealabilă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la hramul mănăstirii din anul 2012, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotesit pe Preacuvioșia Sa întru arhimandrit.
