Sâmbătă, 4 octombrie 2025, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a săvârșit Sfânta Liturghie în localitatea Lupoaia, filie a Parohiei Creaca, din Protopopiatul Zalău, care și-a sărbătorit cu anticipație hramul, închinat Sfintei Cuvioase Parascheva.
Cu acest prilej, de la ora 10:00, în biserica ce o are ocrotitoare pe Sfânta Parascheva, ierarhul a slujit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
În cuvântul de învățătură rostit după citirea Evangheliei Pildei celor zece fecioare, Preasfințitul Părinte Benedict a așezat reflecția sa în jurul a trei idei centrale, oferind o interpretare vie și profundă a chemării Mântuitorului la trezvie și autenticitate lăuntrică.
Prima idee a fost legată de sensul candelei și al untdelemnului, ca imagine a unei vieți virtuoase, dar și a inimii care o însuflețește. „Candela, în tradiția Părinților, înseamnă o viață virtuoasă. Dar viața virtuoasă, dacă nu are și undelemn în ea, adică un conținut lăuntric, se stinge. Faptele noastre trebuie să aibă un suflet. Gândiți-vă că faptele exterioare sunt trupul — postul, rugăciunea, bunătatea, tăcerea — dar dacă nu au un suflet, dacă nu ne schimbă inima, ele rămân goale. De aceea zic: inima trebuie să se pocăiască și să-L roage pe Dumnezeu să nu rămânem oameni duplicitari, care fac binele cu mâinile, dar nu și cu inima.”
Prin aceste cuvinte, ierarhul a explicat că adevărata credință nu se reduce la moralitate exterioară, ci se dovedește prin transformarea lăuntrică a inimii, acolo unde virtutea devine lumină.
A doua idee a fost aceea că faptele în sine nu mântuiesc, ci doar în măsura în care îl revelează pe Hristos în viața omului. „Faptele noastre, oricât ar fi de frumoase, nu sunt un scop în sine. Dacă ele nu-L descoperă pe Domnul, atunci le facem pentru orgoliul nostru. Poruncile nu sunt reguli morale, ci spații în care Domnul Se ascunde și ni Se descoperă. Așa spune Sfântul Marcu Ascetul: Domnul este ascuns în poruncile Sale și cineva Îl cunoaște pe Domnul pe măsura împlinirii lor. Când împlinești o poruncă, descoperi cum este Dumnezeu. De aceea spun: virtutea nu este dovada propriei tale dreptăți, ci experiența prezenței lui Hristos în tine.”
Astfel, Preasfinția Sa a arătat că trăirea poruncilor nu e o simplă datorie, ci o cale de întâlnire personală cu Dumnezeu, Care Se lasă cunoscut doar celor care Îl caută cu inimă curată.
Cea de-a treia idee, formulată ca o chemare la priveghere și trezvie, a fost legată de folosirea timpului și de atenția la prezența lui Dumnezeu în clipa de acum. „Domnul nu ne cere lucruri mari, ci să nu pierdem timpul. Privegherea înseamnă a fi aici și acum, pentru că fiecare clipă poate fi o întâlnire cu El. Există momente în viață care ți sunt date de Dumnezeu pentru a înțelege că El vrea să fie parte din viața ta. Dacă nu ești atent, momentul trece. S-a dus trenul. A treia idee este aceasta: nu mai pierde timpul. Dăruiește-I lui Dumnezeu fiecare moment, pentru că nu știi când se va deschide ușa nunții pentru care te pregătești.”
În încheiere, ierarhul a subliniat că vegherea duhovnicească înseamnă trăirea fiecărui moment în lumina lui Dumnezeu, ca o pregătire continuă pentru întâlnirea cu El.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de grupul vocal „Doxa”, dirijat de profesorul Florin Lazăr, de la Liceul Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău. La chinonic, tânăra solistă Denisa Cristea a interpretat pricesne.
La final, părintele paroh Răzvan Govor a mulțumit ierarhului pentru prezență și binecuvântare, precum și tuturor celor care s-au implicat în organizarea și buna desfășurare a sărbătorii hramului.
Slujba a fost oficiată în prezența oficialităților locale și județene, a fiilor satului și a numeroși credincioși.
Scurt istoric
Satul Lupoaia, așezat pe malul drept al Văii Agrijului, își trage numele de la cuvântul „lup”, fapt atestat și de particula farkas („lup” în maghiară), prezentă în denumirile istorice din perioada dominației maghiare.
Localitatea are o vechime de peste 500 de ani, fiind atestată documentar pentru prima dată în anul 1469, sub numele de Farkasmezew. În Conscripția episcopului Inocențiu Micu-Klein din 1733, satul apare menționat cu forma Lupoje.
La începutul secolului al XX-lea, Lupoaia avea o parohie proprie, cu filii în satele Creaca și Brebi. În sat exista o biserică de lemn și o casă parohială, însă vechiul lăcaș a fost dărâmat odată cu ridicarea noii biserici din cărămidă. Din biserica veche s-au păstrat doar piatra altarului și două icoane vechi pe lemn, mărturii ale credinței și tradiției locale.
Biserica ortodoxă „Sfânta Cuvioasă Parascheva” a fost ridicată în anul 1929 de către minerii care lucrau la mina din apropierea satului, în timpul păstoririi părintelui Vasile Trenca. Între 1988–1990, lăcașul de cult a fost pictat în tehnica tempera de Mihai Covaciu din Baia Mare, perioadă în care au fost realizate și reparații capitale. Biserica a fost resfințită de Preasfințitul Părinte Ioan Mihălțan, Episcopul Oradiei, în vremea când pr. Romel Todoran era paroh, iar Ioan Pop protopop al Zalăului.
Din iunie 2009, părintele Daniel-Sebastian Blaj a fost numit paroh al Parohiei Creaca, sub păstorirea căruia s-au derulat ample lucrări de întreținere și înfrumusețare la bisericile parohiei și la casa parohială.
În prezent, filia Lupoaia aparține Parohiei Creaca, fiind păstorită de părintele Răzvan Govor.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
