Slujba Vecerniei cu Litie oficiată de PS Benedict în Parohia Meseșenii de Sus

Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a oficiat vineri seara, 7 noiembrie 2025, slujba Vecerniei cu Litie în Parohia Meseșenii de Sus, Protopopiatul Zalău, prilejuită de sărbătoarea ocrotitorilor locașului de cult, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.

Din soborul slujitor au făcut parte protopopul de Zalău, preotul Grigore Florian Vid, directorul Liceului Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău, preotul Călin Ciurbe, consilierul eparhial arhidiaconul Sergiu-Iustin Pop, precum și alți clerici invitați.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de grupul vocal „Doxa”, dirijat de profesorul Florin Lazăr, de la Liceul Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Benedict a vorbit despre lucrarea nevăzută a îngerilor în viața credincioșilor și despre prezența lor continuă în istoria mântuirii, arătând că Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil au fost dintotdeauna percepuți ca apărători și călăuze ale poporului credincios în vremuri de încercare. Ierarhul a explicat, totodată, de ce numeroase biserici din Ardeal, în special din Sălaj, poartă hramul Sfinților Arhangheli, evocând greutățile istorice și credința puternică a oamenilor care și-au aflat sprijinul în ocrotirea lor cerească: „Pentru că vremurile de dinainte au fost grele, au fost multe lupte, multe neliniști, și acum, din fericire, avem biserici mari și așezate de zid. În mare parte avem biserici de zid, dar vedeți că noi, chiar aici în Sălaj, avem cel puțin 70 de biserici monument istoric de lemn și or fi fost multe altele înainte. De ce de lemn? În primul rând pentru că nu prea am avut voie să facem de zid și, în al doilea rând, pentru că atunci când venea un stăpân sau altul peste noi, făceau locuitorii un lucru deosebit: demontau biserica, bârnă cu bârnă, o numerotau și o puneau în car și lăsau toată averea, dar nu și biserica. Plecau în alt loc, unde găseau alinare și izbăvire de pericolele care veneau peste ei. Tocmai pentru că era această instabilitate, i-au ales ca ocrotitori pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, care sunt generali în luptă, ca să primească curaj, putere și să poată merge înainte.”

Vorbind apoi despre dimensiunea liturgică a credinței, Episcopul Sălajului a arătat că Liturghia este locul nevăzut al întâlnirii dintre oameni și îngeri, iar Biserica – imaginea pământească a Împărăției lui Dumnezeu: „Unii părinți ai Bisericii, atunci când vorbesc despre Liturghie, ne arată că biserica este plină de îngeri. Știți că noi, la Liturghie, zicem la un moment dat: «Noi, care pe Heruvimi cu taină închipuim…» Heruvimii sunt cei cu ochi mulți, adică asta înseamnă vigilență, că sunt peste tot și simt totul, iar serafimii, cu câte șase aripi. Iarăși, îngerii sunt înfățișați cu aripi – cu aripi care acoperă, care protejează, care înconjoară. De aceea, la fiecare Sfântă Liturghie, Biserica este o imagine a cerului, pentru că acolo, împreună cu oamenii, slujesc și cetele îngerești, iar în jurul Sfintei Mese se împletește lucrarea văzută cu cea nevăzută.”

Preasfinția Sa a vorbit și despre rugăciunea către îngerul păzitor, pe care a numit-o o legătură nevăzută, dar reală, care dă curaj și pace sufletului. „Nu era o poveste pentru copii când ni se spunea „Înger, îngerașul meu”. Cineva mi-a zis odată: ”Cum să mai zic îngerașul meu la 40-50-60 de ani?” și eu am răspuns: dar să știți că e bine să o zicem în fiecare zi, nu doar o dată. Pentru că fiecare persoană are un înger păzitor, fiecare biserică are un înger păzitor, fiecare comunitate are un înger păzitor, fiecare țară are un înger păzitor. Îngerii sunt cei care ne protejează, și atunci nu e o rușine să ne rugăm lor, să le cerem ajutorul și să-i învățăm și pe copii această rugăciune și această încredere. Când o spui cu credință, chiar simți că nu ești singur, că cineva merge lângă tine, că te ține de mână și te trece peste puntea vieții.”

Ierarhul a subliniat, de asemenea, că într-o lume obsedată de control și frică, credința în lucrarea îngerilor redă echilibrul interior și libertatea sufletească: „Într-o lume în care suntem obsedați de a stăpâni totul, de a controla totul, avem atât de multe frici, mai ales atunci când se întâmplă ceva neprevăzut. E nevoie să învățăm că îngerii sunt cei care ne păzesc, ne acoperă, ne îndrumă și ne arată mai ales calea spre Cel pe care Îl slujesc – spre Domnul nostru Iisus Hristos. Când te simți protejat, ai pace. Nu te mai panichezi, nu depășești anumite limite, ci, pentru că știi că ești ocrotit, zâmbești și mergi înainte, indiferent de ceea ce vine. Îngerul nu te lasă la jumătatea drumului, ci te însoțește cu răbdare și fidelitate.”

În final, Preasfințitul Părinte Benedict a vorbit despre cererea liturgică „Înger de pace”, îndemnând credincioșii să o transforme într-o rugăciune trăită și conștientă, nu doar rostită formal: „La fiecare slujbă a noastră avem o cerere: „Înger de pace, credincios, îndreptător, păzitor al sufletelor și al trupurilor noastre, de la Domnul să cerem”. Îngerul păcii este cel care aduce protecție, grijă, pace în inimile noastre. Și am zis: înger de pace și apoi credincios îndreptător – cel care îți arată drumul, care nu te lasă singur. E foarte important, când ne temem de o situație sau alta, să chemăm ajutorul îngerilor: ‘Sfinte Îngere, ajută-mă și în ziua de astăzi, deschide-mi drumul, luminează-mi mintea, deschide inimile celor cu care mă voi întâlni’. Și dacă avem curajul să o facem, vom descoperi că cel din fața noastră nu doar că ne ascultă, ci e deschis și luminos la față. Așa lucrează îngerul păcii – prin liniște, prin deschidere, prin lumina pe care o așază în oameni.”

La final, preotul paroh a adresat mulțumiri Preasfințitului Părinte Benedict pentru binecuvântarea adusă comunității și i-a oferit o icoană cu Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, ca semn al prețuirii și recunoștinței.

La slujbă au fost prezenți numeroși credincioși din parohie, fii ai satului și reprezentanți ai autorităților locale și județene.

Scurt istoric

Localitatea Meseșenii de Sus are o vechime de peste 800 de ani, prima atestare documentară datând din anul 1213, dar satul este mult mai vechi decât atestă primul document în care apare citat. Pe teritoriul Meseșenilor s-au găsit obiecte datând din neolitic, apoi din epocile bronzului şi a fierului. Astfel, s-au descoperit urmele unui turn de pază și semnalizare, de unde s-au recoltat fragmente ceramice atribuite culturilor Coțofeni, Wietenberg și dacică, iar în locul numit Valea Drăgoșeștilor s-au descoperit fragmente ceramice ce aparțin culturii Starčevo-Criș.

Biserica ortodoxă din localitate a fost construită în 1785. Era o biserică masivă cu ziduri groase de un metru şi acoperiş de şindrilă. În 1875 lăcaşul a fost restaurat şi tot în acelaşi an a fost construită o şcoală şi o casă pentru învăţător, demarând astfel învăţământul primar în această localitate. În 1956 a fost refăcut turnul care s-a prăbuşit în timpul unei furtuni. Cu ocazia reparaţiei capitale din 1970 biserica a primit aspectul actual, locașul de cult fiind atunci repictat. Biserica a fost resfințită în anul 1998.

În depozitul de carte veche bisericească al Muzeului Județean de Istorie din Zalău, se păstrează 15 cărţi care au aparţinut bisericii din Meseşenii de Sus, pe fiecare dintre acestea existând însemnări de mână, mărturii prețioase ale trecutului comunității.

Mai multe fotografii AICI

Text și foto: Episcopia Sălajului