Luni, 9 iunie 2025, în a doua zi de Rusalii, credincioșii Parohiei „Sfânta Treime” din Zalău au sărbătorit hramul bisericii, în prezența Preasfințitului Părinte Benedict, Episcopul Sălajului.
Sfânta Liturghie a fost săvârșită pe altarul de vară de către ierarh, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte: părintele Claudiu Nechita, vicar eparhial, arhidiaconul Sergiu Iustin Pop, consilier eparhial, părintele Grigore Vid, protopop al Zalăului, părintele Dan Haiduc, protopop al Șimleului, părintele Iosif Ferenț, parohul comunității, precum și alți preoți invitați.
După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură.
În cadrul slujbei, Preasfinția Sa l-a hirotonit întru diacon pe teologul Matei Hitișcaș, urmând ca acesta să fie hirotonit preot pe seama Parohiei Stâna, din Protopopiatul Zalău.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul parohiei.
La final, părintele Iosif Ferenț a mulțumit ierarhului pentru binecuvântare și pentru slujirea arhierească prilejuită de hramul bisericii, amintind totodată că în acest an se împlinesc 100 de ani de la punerea pietrei de temelie a lăcașului de cult.
Evenimentul s-a bucurat de prezența unui număr însemnat de credincioși, precum și a unor reprezentanți ai autorităților locale.
Istoricul bisericii
Istoria bisericii „Sfânta Treime” din Zalău începe în prima jumătate a secolului al XX-lea. După încheierea Primului Război Mondial și realizarea Marii Uniri, la 1 Decembrie 1918, s-a conturat dorința de a ridica un lăcaș de cult ortodox în Zalău, vis împlinit între anii 1925–1927, prin construirea actualei biserici cu hramul „Sfânta Treime” – primul lăcaș ortodox românesc din cărămidă din oraș.
Terenul a fost donat de statul român pe locul unei foste grădinițe, transformată ulterior în casă parohială, folosită până în anul 2008. Biserica a fost construită după planurile arhitectului Alexandru Floriansics, prin eforturile preotului paroh Remus Roșca și ale epitropului Pompiliu Țolca, președinte de bancă locală, care a lăsat mărturii valoroase despre greutățile acelor vremuri. Lăcașul, cu plan în formă de cruce, are o lungime de 24 m și o lățime de 8 m. La zidirea bisericii au contribuit credincioșii și militarii din garnizoana Zalău, fiind contractat și un împrumut bancar important, achitat prin donații.
În 1940, odată cu ocupația hortystă, preotul Roșca și epitropul Țolca au fost expulzați. Din 1945, părintele Iacob Panga a restaurat biserica, dar a fost arestat în 1952 pentru activități anticomuniste. A urmat o perioadă dificilă, în care biserica a fost păstorită temporar de preotul Aurel Briscan.
Din 1953 până în 1997, preotul Traian Opriș a slujit în parohie, iar din 1958 aceasta a fost afiliată la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, fiind reînființată ca parohie de sine stătătoare în 1984. Slujbele au fost oficiate alternativ de mai mulți preoți până în 1994.
Din 1997, parohia este păstorită de părintele Iosif Ferenț, iar din 2004 slujește și părintele Ioan Fărcaș. În perioada 1997–2005, au avut loc ample lucrări de restaurare și înfrumusețare, fiind achiziționate obiecte liturgice din Grecia, refăcute instalațiile și modernizată curtea bisericii.
Credincioșii acestei parohii au contribuit și la construirea noii biserici „Pogorârea Sfântului Duh” din cartierul Porolissum, prin sprijinirea preotului Alexandru Horvat. În anul 2008 s-a ridicat o nouă casă parohială, iar în 2010 s-a amenajat curtea lăcașului.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
