Duminică, 1 septembrie 2024, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Surduc, Protopopiatul Jibou, pentru a binecuvânta lucrările efectuate la lăcașul de cult. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a oficiat și slujba de reîntemeiere a Sfintei Mese, ca urmare a deteriorării acesteia în decursul timpului și a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și arhidiaconi.
La acest eveniment, au participat numeroși credincioși, în frunte cu Domnul Ciprian-Vasile Olinici, Secretar de Stat pentru Culte, și cu Doamna Rafila Bărbos, interpretă de muzică bisericească, care a și cântat câteva pricesne, și oficialități locale.
La finalul Dumnezeieștii Liturghii, în semn de recunoștință pentru sprijinul acordat Sfintei Biserici, Preasfințitul Părinte Petroniu a acordat Domnului Secretar de Stat pentru Culte o diplomă de apreciere. De asemenea, Preasfinția Sa a mai acordat diplome de apreciere, pentru eforturile depuse la înfrumusețarea bisericii, Preacucernicului Părinte paroh Alin-Aurel Butaș și epitropilor parohiei, precum și tuturor celor care s-au implicat în activitățile de finalizare a lucrărilor efectuate la acest lăcaș de cult.
După rostirea cuvântului de învățătură de către Preasfințitul Părinte Petroniu, Excelența Sa, Domnul Ciprian-Vasile Olinici, a rostit câteva cuvinte. În continuare, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență și pentru înălțătorul cuvânt de învățătură și Domnului Secretar de Stat pentru Culte pentru prezență și pentru ajutorul acordat parohiei.
Prima atestare documentară a localităţii provine din anul 1554, când satul apare sub numele de Naghzwrdok (Surducul Mare), care înseamnă „vale îngustă, coastă râpoasă, stâncoasă”.
Surducul este cel mai mare sat de pe valea Someșului sălăjean, multă vreme fiind și un important centru economic, precum și reședință de district, iar în plan religios fiind sediu al unui protopopiat, până după Marea Unire.
Marile evenimente ale istoriei Transilvaniei nu au ocolit această localitate, astfel încât, Revoluția de la 1848-1849 i-a prins în vâltoarea ei și pe surducani. Prin urmare, în anul 1849, lăcașul de cult, împreună cu o mare parte din teritoriul satului, au fost distruse de un nimicitor incendiu provocat de lupte.
Pe tot parcursul istoriei acestei localități, biserica a avut un rol extrem de important, fiind singura instituție care menținea trează conștiința apartenenței la neam și la credință.
Nu se cunoaște data întemeierii primei biserici. Cert este însă faptul că pe Harta Josefină (1764-1785) apar două lăcașuri de cult, unul la castel (catolic) și altul în sat (românesc), pe locul unde era școala veche. Datorită faptului că biserica a fost incendiată, în anul 1849, sătenii au ridicat un alt lăcaș de cult, „fără fundament, numai pe tălpi”. Biserica nu avea turn, era foarte joasă, scundă și întunecoasă. Protopopul Vasiliu Pop scria pe la anul 1908 că „ferestrile așia sunt de mici încât din afară cugetă omul că nici nu are ferestri”. Lăcașul de cult a fost ridicat în mai puțin de un an și purta hramul „Nașterea Domnului”, aflându-se pe locul unde există, în prezent, casa parohială.
Decizia de construire a noii bisericii s-a luat în anul 1908, iar lucrările de ridicare a acesteia s-au desfășurat între anii 1911-1913, lăcașul de cult fiind zidit de Vecil Vincenz și de Vecil Gustav din Jibou, pentru suma de 24.839 coroane.
Reparații interioare s-au făcut abia în anul 1974, în timpul păstoririi Preacucernicului Părinte Viorel Lostun, când biserica a fost pictată în tehnica tempera, de către Vasile Hudici din Cluj și binecuvântată de Preasfințitul Părinte Vasile Coman al Oradiei.
Reparații exterioare (tencuieli, învelitoare, gard exterior etc.) s-au făcut în mai multe rânduri, în timpul păstoririi Preacucernicilor Părinți Ioan Neamțu și Grigore Pop.
Actuala casă parohială a fost ridicată în timpul păstoririi Preacucernicului Părinte Gavril Deac.
Numele și activitatea preoților le cunoaștem începând cu anul 1856, când, în Surduc, a fost hirotonit ca preot Simion Ancean, care se trăgea dintr-o veche și nobilă familie românească din Ciolt (lângă Șomcuta).
Începând cu luna decembrie a anului 2016, Preacucernicul Părinte Alin-Aurel Butaş a fost numit preot al Parohiei Surduc, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea lăcașului de cult și a casei parohiale. Astfel, în ceea ce privește biserica, între anii 2019-2024 au fost realizate următoarele lucrări: în interior lăcașul de cult a fost tencuit și pictat în tehnica „a secco”, s-a turnat șapa de beton, pardoseala a fost acoperită cu parchet din lemn masiv, s-a realizat instalația electrică, s-au montat candelabre, aplice, uși de acces și geamuri la sacristie, Sfânta Masă a fost sculptată în lemn de stejar, icoanele din iconostas au fost schimbate, cafasul a fost refăcut și extins, s-au turnat scările de acces în cafas și a fost confecționată o balustradă metalică, sacristia a fost dotată cu mobilier și s-au achiziționat scaune, covoare și traverse. În exterior s-au executat lucrări de drenaj și de consolidare a fundației bisericii, soclul a fost îmbrăcat în gresogranit, pereții lăcașului de cult au fost vopsiți cu vopsea lavabilă, s-a înlocuit tabla de pe acoperișul bisericii și s-au montat jgheaburi, burlane, cruci noi, paratrăsnet și pergole, în jurul lăcașului de cult s-a amenajat un trotuar placat cu dale de beton, la intrarea în biserică a fost edificat un pridvor, care, ulterior, a fost pictat în tehnica „a secco”, s-a renovat gardul de împrejmuire al lăcașului de cult, s-a montat sistemul de iluminare al bisericii pe timp de noapte și au fost edificate o sacristie și două troițe. De asemenea, lăcașul de cult a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.
