Duminică, 3 iulie 2022, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Marin, Protopopiatul Șimleu Silvaniei. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și arhidiaconi, între care s-au numărat și Preacucernicul Părinte Mihai Dobocan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului și Preacucernicul Părinte Arhid. Ionică Torcoș, secretarul eparhial al Episcopiei Sălajului.
De asemenea, Preasfințitul Părinte Petroniu a sfințit capela mortuară ridicată de comunitatea din Marin.
La finalul slujbei, în semn de recunoștință pentru eforturile depuse la înfrumusețarea bisericii și la edificarea capelei mortuare, Preasfinția Sa a acordat Preacucernicului Părinte paroh Petru Ardelean o diplomă de apreciere. Totodată, au mai fost acordate diplome de apreciere tuturor celor care s-au implicat în activitățile de finalizare a lucrărilor efectuate la lăcașul de cult și la capela mortuară.
În continuare, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență și pentru cuvântul de învățătură, pe care l-a pus la sufletele celor de față și i-a dăruit o icoană.
Localitatea Marin este situată în Depresiunea Silvaniei, la distanțe aproximativ egale de Măgura Șimleului, Munții Meseșului și Munții Plopișului și are un relief colinar, format din culmi deluroase, despărțite de Pârâul Marin.
Prima atestare documentară a satului Marin provine din anul 1458, însă urmele de locuire sunt mult mai vechi, în această localitate fiind descoperite o așezare neolitică, vestigii istorice aparținând civilizației dacice și fragmente ceramice din secolul al XIII-lea.
În ultimele decenii, Marinul și-a prezentat valoroasele costume populare, cântecele, jocurile populare și tradițiile locale în spectacole și concursuri, prin diverse ansambluri culturale, care au activat și activează și astăzi în localitate.
Primul lăcaș de cult din acest sat a fost ridicat în anul 1598, din lemn. Localnicii din Marin nu au informații, de la înaintașii lor, decât de existența a două biserici dispărute: una edificată din cărămidă și alta construită din lemn, în anul 1780 și dărâmată în anul 1967.
În anul 1947 s-au derulat lucrările de edificare a actualului lăcaș de cult din cărămidă, iar în toamna anului 1948 a fost așezată crucea pe turla bisericii, în cadrul unei festivități solemne. De-a lungul timpului, lăcașul de cult a fost împodobit cu pictură.
De asemenea, în curtea bisericii a fost ridicat un altar de vară.
