Duminică, 20 septembrie 2020, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din localitatea Stoboru, filie a Parohiei Ruginoasa, din Protopopiatul Zalău. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a oficiat slujba de târnosire a bisericii cu hramul „Învierea Domnului”, în prezența unui număr mare de credincioși. După sfințirea lăcașului de cult, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-a numărat și Preacucernicul Părinte Arhid. Ionică Torcoș, secretarul eparhial al Episcopiei Sălajului.

În cadrul Dumnezeieştii Liturghii, Preacucernicul Părinte diacon Gheorghe Hosu a fost hirotonit preot misionar pe seama Protopopiatului Zalău.

La finalul slujbei, Preasfinția Sa a hirotesit întru iconom stavrofor pe Părintele paroh Călin-Andrei Mateiu, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului. De asemenea, au mai fost acordate diplome de apreciere celor care s-au implicat în activitățile de finalizare a lucrărilor efectuate la acest lăcaș de cult.

După rostirea cuvântului de învățătură, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență, pentru distincție și i-a dăruit o icoană.

Localitatea Stoboru este așezată pe valea Almașului, în partea de Sud-Est a județului Sălaj, la limita cu județul Cluj și aparține, din punct de vedere administrativ, de Comuna Cuzăplac.

De-a lungul satelor Cubleș și Stoboru a existat un vechi drum roman, cunoscut sub denumirea de „Drumul lui Traian”. Localitatea Stoboru a fost cunoscută din perioada medievală și datorită nămolului cu efecte terapeutice, un zăcământ care ajungea la curțile regale din Europa.

Prima atestare documentară a satului provine din anul 1521, când localitatea apare sub numele de „Vasartelek”. La baza toponimului se află apelativul maghiar „vásár” ce înseamnă „târg” și apelativul „telek” care se traduce prin „domeniu”, „teren”, „lot”, astfel încât „Vasartelek” ar însemna „locul târgului”.

În anul 1966 satul a primit denumirea de Stoboru, cel mai probabil de la cuvântul „stobor”, care face referire la pari sau scânduri ascuțite din care se fac gardurile sau cu care se poate împrejmui un teren.

Dacă în anul 1930 în Stoboru existau 345 de persoane, astăzi, în localitate, viețuiesc doar șapte persoane. Faptul acesta se explică pe de o parte prin alunecările de teren, în urma cărora casele au fost distruse, iar pe de cealaltă parte prin faptul că şcoala din sat s-a desfiinţat, iar locurile de muncă s-au împuținat, localnicii mutându-se în zonele urbane, în special în orașul Cluj-Napoca.

De satul Stoboru este legat numele lui Urs Broină, preot, constructor și zugrav de biserici, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care a pictat lăcașul de cult din localitate, precum și bisericile din Cubleș și Tămașa.

Actuala biserică din Stoboru a fost construită în anul 1751, în formă de navă, în cimitirul vechi al satului.

În anul 1928 aceasta a fost mutată în mijlocul localității, unde se află şi astăzi. Această biserică are temelia din piatră, pereţii din lemn tencuit şi acoperişul din ţiglă, în patrimoniul acesteia fiind păstrate patru icoane de lemn și ușile împărătești foarte vechi.

După venirea vrednicului preot Călin-Andrei Mateiu în această localitate, respectiv în anul 2006, ajutat îndeaproape de membrii Consiliului şi Comitetului parohial, dar mai ales prin dărnicia şi jertfelnicia bunilor credincioşi, s-au realizat următoarele lucrări: în interior lăcașul de cult a fost tencuit, iar pe pereți au fost aplicate picturi imprimate pe pânză, s-a turnat șapa de beton, pardoseala a fost acoperită cu gresie, Sfânta Masă a fost rezidită din temelie, s-a refăcut instalația electrică, s-au montat geamuri, uși de acces, candelabre și aplice, iar stranele, băncile și balustrada cafasului au fost recondiționate și vopsite. În exterior fundația bisericii a fost consolidată, pereții lăcașului de cult au fost tencuiți în terasit, s-a făcut acoperișul din țiglă, s-au montat jgheaburi și burlane, au fost edificate două troițe, în fața bisericii s-a amenajat un trotuar și a fost ridicat gardul de împrejmuire al lăcașului de cult. De asemenea, biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.