Duminică, 12 iulie 2020, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Surduc, Protopopiatul Jibou. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-au numărat și Preacucernicul Părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului și Preacucernicul Părinte paroh Alin-Aurel Butaș, referentul Episcopiei Sălajului.
În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotonit întru diacon pe seama bisericii cu hramurile „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfântul Apostol Toma” din Zalău, pe tânărul teolog Paul-Alin Pop.
La finalul slujbei, Preasfinția Sa a acordat Preacucernicului Părinte Alin-Aurel Butaș, referentul Episcopiei Sălajului, Crucea Sălăjană, cea mai înaltă distincție bisericească a Episcopiei Sălajului, în semn de apreciere pentru bogata activitate pastoral-misionară și administrativ-gospodărească desfășurată în mijlocul credincioșilor parohiei pe care o păstorește.
La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru vizita făcută în parohie și pentru distincția acordată.
Prima atestare documentară a localităţii provine din anul 1554, când satul apare sub numele de Naghzwrdok (Surducul Mare), care înseamnă „vale îngustă, coastă râpoasă, stâncoasă”.
Surducul este cel mai mare sat de pe valea Someșului sălăjean, multă vreme fiind și un important centru economic, precum și reședință de district, iar în plan religios fiind sediu al unui protopopiat, până după Marea Unire.
Marile evenimente ale istoriei Transilvaniei nu au ocolit această localitate, astfel încât, Revoluția de la 1848-1849 i-a prins în vâltoarea ei și pe surducani. Prin urmare, în anul 1849, lăcașul de cult, împreună cu o mare parte din teritoriul satului, au fost distruse de un nimicitor incendiu provocat de lupte.
Pe tot parcursul istoriei acestei localități, biserica a avut un rol extrem de important, fiind singura instituție care menținea trează conștiința apartenenței la neam și la credință.
Nu se cunoaște data întemeierii primei biserici. Cert este însă faptul că pe Harta Josefină (1764-1785) apar două lăcașuri de cult, unul la castel (catolic) și altul în sat (românesc), pe locul unde era școala veche. Datorită faptului că biserica a fost incendiată, în anul 1849, sătenii au ridicat un alt lăcaș de cult, „fără fundament, numai pe tălpi”. Biserica nu avea turn, era foarte joasă, scundă și întunecoasă. Protopopul Vasiliu Pop scria pe la anul 1908 că „ferestrile așia sunt de mici încât din afară cugetă omul că nici nu are ferestri”. Lăcașul de cult a fost ridicat în mai puțin de un an și purta hramul Nașterii Domnului, aflându-se pe locul unde există, în prezent, casa parohială.
Decizia de construire a noii bisericii s-a luat în anul 1908, iar lucrările de ridicare a acesteia s-au desfășurat între anii 1911-1913, lăcașul de cult fiind zidit de Vecil Vincenz și de Vecil Gustav din Jibou, pentru suma de 24.839 coroane.
Reparații interioare s-au făcut abia în anul 1974, în timpul păstoririi Preacucernicului Părinte Viorel Lostun, când biserica a fost pictată în tehnica tempera, de către Vasile Hudici din Cluj și binecuvântată de Preasfințitul Părinte Vasile Coman al Oradiei.
Reparații exterioare (tencuieli, învelitoare, gard exterior, etc.) s-au făcut în mai multe rânduri, în timpul păstoririi Preacucernicilor Părinți Ioan Neamțu și Grigore Pop.
Actuala casă parohială a fost ridicată în timpul păstoririi Preacucernicului Părinte Gavril Deac.
Numele și activitatea preoților le cunoaștem începând cu anul 1856, când, în Surduc, a fost hirotonit ca preot Simion Ancean, care se trăgea dintr-o veche și nobilă familie românească din Ciolt (lângă Șomcuta).
Începând cu luna decembrie a anului 2016, Preacucernicul Părinte Alin-Aurel Butaş a fost numit preot al Parohiei Surduc, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea lăcașului de cult și a casei parohiale.
