PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI
Zalău, 2008
† Petroniu
Prin harul lui Dumnezeu Episcopul Sălajului
Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor
creştini din cuprinsul Episcopiei Sălajului:
Har, pace, ajutor şi milă de la Dumnezeu,
iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!
Iubiţi fii duhovniceşti,
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu sărbătorim pentru prima dată în Episcopia Sălajului marele praznic al naşterii după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, acest eveniment fiind punctul de referinţă în împărţirea anilor, care, după cum ştim prea bine, se numără înainte şi după Hristos. Părintele erei creştine, care a conceput această împărţire a timpului, este Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul, cunoscut şi sub numele de „cel Smerit”, un străromân născut în Dobrogea pe la 470, trecut la Domnul la Roma, în jurul anului 545, canonizat anul acesta de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, având ca dată de prăznuire ziua de 1 septembrie, în care începe anul bisericesc.
Deşi înţeleptul Solomon a afirmat: „Ceea ce este a mai fost, ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare” (Ecclesiast 1,9), aceste cuvinte au fost valabile până la întruparea Fiului lui Dumnezeu, când Creatorul S-a unit cu creatura, iar Dumnezeu cel veşnic a coborât în timp. Anul acesta vom prezenta naşterea Domnului Hristos din punct de vedere istoric.
În anul 63 î. d. Hr. Palestina a fost cucerită de armata generalului roman Pompei, devenind prin aceasta provincie imperială romană. În anul naşterii Domnului Hristos împăratului Octavian Augustus a dispus efectuarea unui recensământ în întregul imperiu, pentru a cunoaşte cu exactitate numărul locuitorilor acestuia, încât să poată fi stabilite fără greşeală taxele pe care le avea de plătit fiecare provincie către vistieria imperială. Pentru a nu se crea nici o eroare de numărare a populaţiei, împăratul a poruncit ca fiecare cetăţean din imperiu să fie înregistrat în localitatea lui de baştină. Sfânta Scriptură relatează desfăşurarea acestui recensământ: „În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere, cea dintâi, s-a făcut pe când Quirinius ocârmuia Siria. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Şi Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din seminţia lui David, ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată” (Luca 2,1-5). Din pricina mulţimii călătorilor sosiţi în Betleem, pentru a se înscrie la recensământ, toate hanurile sau casele de oaspeţi erau ocupate, de aceea Dreptul Iosif şi Fecioara Maria s-au adăpostit într-o peşteră de la marginea oraşului. „Iar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască, şi L-a născut pe Fiul ei Cel Întâi-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle. Şi în ţinutul acela erau păstori care stăteau pe câmp şi-şi păzeau turma făcând noaptea de strajă. Şi iată, îngerul Domnului a stat lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: «Nu vă temeţi. Că, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că în cetatea lui David vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul. Şi acesta vă va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat şi culcat în iesle». Şi, deodată, împreună cu îngerul s-a văzut mulţime de oaste cerească lăudându-L pe Dumnezeu şi zicând: «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!»” (Luca 2,6-14). După ce îngerii au plecat, păstorii s-au dus „şi au aflat pe Maria, pe Iosif şi pe Prunc culcat în iesle” (Luca 2,16). Ei au devenit astfel primii martori ai naşterii Mântuitorului, aşa cum străjerii de la mormântul vor fi primii martori ai învierii Lui.
După naşterea Pruncului Iisus, Gaşpar, Melchior şi Baltazar, trei magi de la Răsărit, au sosit în Ierusalim, capitala Iudeii, întrebând: „Unde este regele iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci în Răsărit I-am văzut steaua şi am venit să I ne închinăm” (Matei 2,2). Magii erau cititori în stele, care remarcând o stea cu o strălucire deosebită, au înţeles că aceasta le vesteşte naşterea unui om însemnat, despre care ei socoteau că este fiul unui rege, motiv pentru care au urmat steaua până la Ierusalim. Sfânta Scriptură nu consemnează numele celor trei magi, dar noi le cunoaştem din Sfânta Tradiţie.
Auzind vestea răspândită de magi, Irod cel Mare, regele Iudeii, „s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, i-a întrebat: «Unde este să Se nască Hristos?». Iar ei i-au zis: «În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu eşti mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Cârmuitorul care va păstori pe poporul Meu Israel». Atunci Irod i-a chemat în taină pe magi şi a aflat limpede de la ei vremea când li s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: «Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi dacă-L veţi afla, daţi-mi şi mie de veste, pentru ca să vin şi eu să mă închin Lui». Iar ei, ascultându-l pe rege, au plecat; şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra locului unde era Pruncul. Şi intrând în casă, L-au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Sa; şi căzând la pământ, I s-au închinat; şi deschizându-şi vistieriile, I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă. Dar luând prin vis înştiinţare să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor” (Matei 2,3-12).
Irod ştia prea bine că în casa lui nu se născuse nici un copil în ultimul timp, acest lucru fiind cu neputinţă, de vreme ce el avea peste şaptezeci de ani, ceea ce însemna foarte mult pentru acea vreme, de aceea regele şi-a dat imediat seama că magii vorbesc despre naşterea lui Mesia. Adunând toţi arhiereii şi cărturarii poporului, regele i-a întrebat despre locul în care urma să se nască Mântuitorul. Aceştia cunoscând cărţile profeţilor, i-au relatat proorocia lui Miheia, care anunţa că Mântuitorul se va naşte în Betleem. Chemându-i pe magi, regele i-a trimis la Betleem, spunându-le să-i dea de ştire dacă găsesc Pruncul, pentru a merge şi el să I se închine.
Irod era un om deosebit de suspicios, care nu a pregetat să-şi ucidă soţia, pe Mariamne, şi trei fii, pe Alexandru, Aristobul şi Antipater, crezând că aceştia uneltesc împotriva lui, pentru a-i uzurpa tronul. Motivul real pentru care regele i-a trimis pe magi la Betleem, să afle unde se găsea Pruncul, era acela că el voia să ia viaţa Acestuia. Pentru un om raţional este lipsită de orice sens gândirea regelui septuagenar, care îşi simţea tronul ameninţat de un prunc abia născut. De asemenea, cu toate că Irod ştia că Pruncul de care vorbeau magii era Mesia cel promis de Dumnezeu şi aşteptat de evrei, acest fapt nu l-a împiedicat să-i dorească moartea.
După ce au ieşit de la rege, magilor le-a apărut din nou steaua, conducându-i până în Betleem, la locul unde se găsea Pruncul. Ţinând cont de faptul că între Ierusalim şi Betleem sunt doar zece kilometri, magii, care călătoreau pe cămile, au parcurs această distanţă într-un timp scurt.
Astronomul Johannes Kepler a demonstrat ştiinţific, în anul 1606, că steaua care i-a condus pe magi din Răsărit până la Betleem a fost o triplă conjuncţie a planetelor Jupiter şi Saturn în constelaţia Peştilor. Conjuncţiile simple au loc la aproximativ douăzeci de ani, pe când o asemenea conjuncţie se produce la intervale de câteva sute de ani. Datorită faptului că Betleemul se găseşte la sud de Ierusalim, în cazul unei călătorii efectuate de către magi după-amiaza, steaua, foarte strălucitoare la apropierea amurgului, dădea într-adevăr impresia că mergea înaintea lor, aşa cum se menţionează în Sfânta Scriptură. Omul de ştiinţă Richard Hennind a reconstituit artificial între 1933-1937, la planetariul din Dusseldorf, Germania, drumul stelei celor trei magi, demonstrând ipoteza lui Kepler în faţa a mii de vizitatori.
Poporul ales a fost condus spre Hristos de Legea Veche, pe când magii, care au fost reprezentanţii păgânilor la naşterea Pruncului Iisus, au fost călăuziţi spre Acesta de o stea, ceea ce arată că Mântuitorul a venit în lume pentru toate popoarele. Se împlineşte aici promisiunea făcută de Dumnezeu lui Avraam: „Cu binecuvântare te voi binecuvânta, iar pe urmaşii tăi îi voi face numeroşi ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării şi urmaşii tăi vor stăpâni cetăţile duşmanilor lor; şi prin urmaşul tău se vor binecuvânta toate neamurile pământului” (Fac. 22,17-18). Aşa cum păstorii din Betleem îi reprezintă pe evreii care vor îmbrăţişa învăţătura Mântuitorului, magii îi înfăţişează pe păgânii care vor fi convertiţi la creştinism.
După ce afluxul de călători prilejuit de recensământul din Betleem s-a încheiat, Sfânta Fecioară Maria cu Pruncul Iisus şi Dreptul Iosif au găsit loc într-o casă de oaspeţi. Aici i-au găsit magii şi s-au închinat Pruncului, aducându-I daruri de aur (ca Unui împărat), tămâie (ca Unui preot) şi smirnă (ca Unuia care Îşi va jertfi viaţa pentru mântuirea oamenilor). Înnoptând la Betleem, cei trei magi au primit înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, încât a doua zi au pornit spre ţara lor pe alt drum. Deasupra peşterii în care magii şi-au petrecut prima noapte după plecarea lor din Betleem există astăzi mănăstirea Sfântului Teodosie, începătorul vieţii de obşte.
„După plecarea magilor, îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, zicând: «Ridică-te, ia Pruncul şi pe maica Sa şi fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune eu, fiindcă Irod vrea să caute Pruncul ca să-L omoare». Şi ridicându-se Iosif, i-a luat în timpul nopţii pe Prunc şi pe maica Sa şi a plecat în Egipt” (Matei 2,13-14). Pe drum, celor trei le-a ieşit în cale un tâlhar vestit, care privind la faţa Pruncului, a exclamat: „Chiar dacă Dumnezeu S-ar fi făcut om, nu ar fi putut fi mai frumos decât Pruncul Acesta”, şi i-a lăsat să-şi continue călătoria, fără să le facă vreun rău.
După ce şi-a dat seama că magii nu se mai întorc, „Irod s-a mâniat foarte şi, trimiţând ostaşi, i-a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi” (Matei 2,16). Prin această măsură sângeroasă regele credea că Îl va ucide pe Pruncul Iisus şi în acest fel îşi va proteja tronul. Pe cât de nepopular fusese Irod între evrei până acum, din acest moment va ajunge să fie urât de către supuşii săi.
Dreptul Iosif, Sfânta Fecioară Maria şi Pruncul Iisus au stat o vreme în Egipt, existând până astăzi mărturii ale trecerii lor prin această ţară, iar „după moartea lui Irod, îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif, zicându-i: «Ridică-te, ia Pruncul şi pe maica Sa şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau viaţa Pruncului». Iar el, ridicându-se, a luat Pruncul şi pe maica Sa şi a venit în pământul lui Israel. Şi auzind că Arhelau domneşte în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă prin vis, s-a dus în părţile Galileii şi a venit şi a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se plinească ceea ce s-a spus prin profeţi, că Nazarinean Se va chema” (Matei 2,19-23).
Acestea au fost evenimentele întâmplate la naşterea Domnului Hristos, care au dovedit de atunci că Cel ce a venit în lume nu este un om oarecare, ci Fiul lui Dumnezeu făcut om.
În această perioadă a anului avem solstiţiul de iarnă, când zilele încep să crească, iar nopţile să se scurteze. Prin acest fenomen parcă şi natura vrea să ne anunţe că zorii mântuirii s-au ivit, pentru că a venit în lume Hristos, „Soarele dreptăţii” (Maleahi 3,20).
Cunoscând faptul că Fiul lui Dumnezeu a venit în lume numai din iubire, pentru noi şi pentru a noastră mântuire, să ne apropiem şi noi de Dumnezeu prin credinţă, iubire şi fapte bune, pentru a putea fi alături de El şi de sfinţi în împărăţia cerurilor.
Cu prilejul sfintelor sărbători ale Naşterii Domnului, Anului Nou şi Bobotezei vă dorim tuturor sănătate deplină, viaţă îndelungată, realizări spirituale şi materiale spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea oamenilor. „La mulţi ani binecuvântaţi!”.
Al vostru de tot binele doritor
şi către Domnul pururea rugător
†Petroniu
Episcopul Sălajului
