Liturghie Arhierească în Parohia Crișeni

Duminică, 17 noiembrie 2019, Preasfințitul Părinte Petroniu a fost prezent în mijlocul credincioșilor din Parohia Crișeni, Protopopiatul Zalău. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, din care au făcut parte și Preacucernicul Părinte Ion Ardelean, consilierul administrativ-bisericesc al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Mihai Dobocan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte paroh Silviu Boha, inspectorul pentru catehizare parohială al Episcopiei Sălajului și Preacucernicii Părinţi protopopi ai celor trei protopopiate ale Eparhiei.

În cadrul Dumnezeieştii Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotonit întru diacon pe teologul Răzvan-Dumitru Gorgan, urmând ca acesta să fie hirotonit preot pe seama Parohiei Miluani, din Protopopiatul Zalău.

În continuare, Preacucernicul Părinte consilier Mihai Dobocan, a citit Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la prima duminică a Postului Nașterii Domnului, din anul 2019.

De asemenea, Preasfinția Sa a săvârșit slujba de sfinţire a celor două clopote ale lăcașului de cult.

La finalul slujbei, a fost acordată o diplomă de apreciere Domnului Ioan Jecan, donatorul clopotelor bisericii.

După rostirea cuvântului de învățătură de către Preasfinția Sa, Preacucernicul Părinte paroh Silviu Boha a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență și i-a oferit o icoană.

Localitatea Crişeni este aşezată în partea de nord-est a oraşului Zalău. Până la data de 1 ianuarie 1926 satul se numea Ţigani, iar începând cu această dată a luat denumirea de Crişeni, la dorinţa majorității locuitorilor, care aveau numele de familie Crişan.

În ceea ce privește viața bisericească din această localitate, amintim faptul că biserica cu hramul „Buna Vestire” a fost construită între anii 1987-1989, prin jertfelnicia Preacucernicului Părinte Ioan Ardelean și a bunilor credincioşi pe care i-a păstorit, în prezent, Preacucernicia Sa slujind ca preot pensionar.

În acest sens, la instalarea Preacucernicului Părinte Ioan Ardelean, ca preot paroh, în Crișeni, în anul 1976, vechea biserică a satului era într-o avansată stare de degradare. Astfel, pereţii erau ieşiți din planul vertical, producându-se, în felul acesta, o ruptură de peste 10 cm între partea veche şi o latură mai nouă a lăcașului de cult, adăugată în anul 1967. În aceste condiții, dorința părintelui a fost de a ridica o nouă biserică în localitate, însă, în acea perioadă, era aproape imposibil de dobândit o autorizație de construcție din partea autorităţilor statului comunist ateu. Timp de aproape 11 ani, părintele și membrii Consiliului parohial au încercat obținerea autorizației, dar totul a fost în zadar. Abia în anul 1987 s-a obținut nu o autorizație de construcție a lăcașului de cult ci o aprobare tacită din partea autorităților comuniste. Lucrările la noua biserică au fost demarate în luna noiembrie a anului 1987. Zidurile noului lăcaș de cult au fost ridicate înconjurându-le pe cele ale vechii biserici. În cea de-a treia zi de Paști a anului 1988, lăcașul de cult a fost demolat și scos afară pe ușile noii biserici, în momentul Revoluției din decembrie 1989, aceasta fiind pregătită deja pentru pictură.

Meşterul care a construit noul lăcaș de cult s-a numit Gheorghe Deineş din satul Cristur-Crişeni, iar pictura în frescă a fost realizată, între anii 1992- 1993, de pictorul Tudor Costică din Bucureşti. Biserica a fost târnosită în data de 2 iulie a anului 1995, de către Preasfințitul Părinte Ioan Mihălţan al Oradiei, alături de un sobor de 46 de preoţi și diaconi.

Noului lăcaș de cult, cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” i s-a pus piatra de temelie în data de 14 octombrie a anului 2013, de către Preasfințitul Părinte Petroniu.

Începând cu anul 2016, Preacucernicul Părinte Silviu Boha a fost numit preot al Parohiei Crișeni, fiind însărcinat cu edificarea noii biserici.






Pastorala Sfântului Sinod la prima duminică a Postului Naşterii Domnului


Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler
şi preaiubiţilor credincioşi din Patriarhia Română,

Har, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,
iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Continuând tradiția începută în anul 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2019 ca fiind „Anul omagial al satului românesc (al preoţilor, învățătorilor şi primarilor gospodari)”, precum şi „Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu şi al traducătorilor de cărți bisericești”, în Patriarhia Română.

Prin această inițiativă, s-a dorit evidențierea faptului că satul este spațiul în care s-au format şi s-au păstrat, de-a lungul timpului, multe dintre valorile autentice spirituale, culturale şi identitare ale poporului român.

Împreună cu omagierea satului românesc, anul 2019 constituie prilej de comemorare a traducătorilor de cărți bisericești, respectiv prilej de evocare a două mari personalități ale Ortodoxiei românești, anume vrednicii de pomenire: Patriarhii Nicodim Munteanu (6 decembrie 1864 – 27 februarie 1948) și Iustin Moisescu (5 martie 1910 – 31 iulie 1986).

Acești doi distinși întâistătători ai Bisericii Ortodoxe Române, ambii fii ai satului românesc, și-au adus contribuția, în special prin ostenelile lor cărturărești și pastoral-misionare, la întărirea conștiinței românești și luminarea credincioșilor prin credință și cultură.

Dreptmăritori creștini,

În mai multe rânduri, Sfânta Scriptură pune în evidenţă rolul satului. Astfel, în Vechiul Testament, satul este deseori amintit ca loc de împlinire a profețiilor sau a voii lui Dumnezeu între oameni (cf. Ieşire 8, 13; Levitic 25, 31; Judecători 5, 7; Neemia 6, 2; Iezechiel 38, 11), dar şi ca spațiu de păstrare și de valorificare a tradițiilor poporului ales (cf. Estera 9, 19).

Iar în Noul Testament, evangheliștii dau mărturie că „Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor” (Matei 9, 35; Marcu 1, 38; Marcu 6, 6; Marcu 8, 27; Luca 5, 17; Luca 9, 12).

Prin urmare, se poate observa că Mântuitorul Iisus Hristos a propovăduit Evanghelia Sa nu doar în cetăți, ci şi în sate. De pildă, satul în care mergea El adesea era Betania, unde locuiau Lazăr şi surorile lui, Marta şi Maria.

După Învierea din morți, Domnul Iisus Hristos S-a arătat ucenicilor Săi, Luca şi Cleopa, ca un călător necunoscut, și S-a alăturat acestora în drumul lor spre un „un sat care era departe de Ierusalim ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus”.

În acest sat, Emaus, Mântuitorul a săvârșit prima frângere a pâinii de după Învierea Sa din morți. La Emaus, El S-a făcut cunoscut ucenicilor Luca şi Cleopa, după ce, pe cale, „le-a tâlcuit lor din toate Scripturile cele despre El” (Luca 24, 13-32). Aşadar, Iisus dăruieşte şi oamenilor de la sat lumina Învierii Sale împreună cu arvuna vieții veșnice.

Pentru țăranul român, locuitor al satului, Dumnezeu a fost și este o prezenţă tainică, nu o idee abstractă.

La sat, poate mai mult decât la oraș, prezența harică a Creatorului în natură este mai ușor percepută și apreciată, deoarece țăranul înțelege mai bine că valoarea naturii înconjurătoare este dată de faptul că aceasta este darul lui Dumnezeu pentru om, dar care trebuie cultivat în relație de recunoştinţă faţă de Dăruitor.

Țăranul creştin sau locuitorul satului cultivă cu evlavie ţarina şi iubeşte patria lui pământească ca fiind dar primit de la Dumnezeu, spre a se pregăti aici pentru patria eternă cerească, din Împărăția Preasfintei Treimi. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel spune: „Nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13, 14).

Creațiile populare perene din lumea satului sintetizează filosofia profundă a înţelegerii sensului sfânt al vieţii și al morții, așa cum evidențiază părintele Dumitru Stăniloae, în citatul următor: „omul și firea întreagă sunt transfigurate prin Taina Sfintei Împărtășanii, prin lumina ce țâșnește din Trupul Domnului prezent în ea. La Liturghie, țăranul român se deprindea să vadă lumea cu alți ochi, învăța să o vadă poleită în albul strălucirii dumnezeiești, plină de taina prezenței divine, a luminii taborice. Peste toate strălucea lumina sărbătorii. De aceea, și el se îmbrăca în straie albe, curate, ca să fie solidar cu lumina dumnezeiască răspândită peste fire, ca să închipuie prin ele nestricăciunea veșmântului care nu i se va mai fura”[1].

În contextul acestei armonii dintre țăran și Dumnezeu, dintre sat și veșnicie, activitatea preotului, a învățătorului și a primarului gospodar ne arată că viața satului nu se desfășoară oricum, ci aceasta ține seama de anumite reguli sau datini împământenite de veacuri, care înseamnă tradiție moștenită și transmisă de-a lungul generațiilor.

Astfel, preotul, care propovăduiește Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, îl învață pe omul de la sat să se roage, îi ascultă durerile şi îl dezleagă de păcate, îi sfințește viaţa, casa şi rodul muncii prin slujbele Bisericii.

Preotul este prezent în toate momentele importante din viața creștinului, în special la naștere, la căsătorie și la înmormântare, iar în comunitatea rurală preotul îndeplinește rolul său de păstor duhovnicesc al unei parohii, într-o relație mult mai statornică decât în comunităţile urbane cu multe parohii.

Alături de preot, în satul românesc, un rol important l-au avut și îl are învățătorul sau învățătorii, cei care, mai întâi în tinda bisericilor, apoi în școli sau în spații special amenajate, i-au învățat pe copiii sătenilor să scrie, să citească și să se comporte cu bunăvoință și demnitate.

Nu în ultimul rând, un rol important în viața satului îl are primarul harnic, care, ca principală autoritate publică locală aleasă de comunitate, este chemat să fie primul gospodar al comunităţii, exemplu pentru ceilalţi săteni prin modul în care ştie nu doar să se îngrijească de propria sa gospodărie, ci şi să arate fidelitate și grijă pentru bunăstarea consătenilor săi.

Mulţi primari au afirmat deopotrivă dragostea lor față de satul românesc și față de Dumnezeu, contribuind mult atât la buna gospodărire a satului, cât și la construirea de lăcașuri sfinte, acolo unde acestea lipseau sau erau neîncăpătoare.

Biserica, şcoala și primăria, adeseori învecinate, îngrijite şi primitoare, sunt adesea clădirile emblematice ale comunităţii rurale româneşti, prin care se exprimă mai ales ataşamentul locuitorilor față de propriile valori spirituale, culturale şi gospodăreşti, adică buna rânduială și buna chivernisire a satului.

Vitregiile îndurate în ultimul secol de țăranul român, prin colectivizarea forțată, prin plecarea sătenilor la oraș ca urmare a industrializării și, mai nou, prin emigrarea sătenilor în străinătate, au avut efecte grave la nivelul identităţii și mentalității sale, lovind adânc în normalitatea sau în firescul vieţii sale tradiţionale și generând în mediul rural transformări negative de ordin spiritual, cultural și demografic.

De aceea, astăzi, satul românesc este oarecum răstignit între idealizare nostalgică și abandonare practică, între identitate tradiţională și supraviețuire precară. Sărăcia, șomajul, dezvoltarea rurală insuficientă și emigrația spre țări mai dezvoltate au condus la o criză majoră în satul românesc, care se zbate între tradiție culturală și supraviețuire materială.

În faţa unor asemenea realități triste, pe care nu le poate ignora, Biserica Ortodoxă Română depune eforturi pentru dezvoltarea rurală durabilă şi pentru salvarea satului românesc, inclusiv prin proiecte desfășurate la nivel național sau regional, precum Proiectul „Alege școala!”, destinat prevenirii și diminuării abandonului școlar, sau Programul „Sănătate pentru sate”, concretizat prin organizarea unor acțiuni medicale umanitare, având ca beneficiari persoane defavorizate din mediul rural.

În special preotul este chemat să fie activ în viața comunității, deoarece activitatea religioasă, liturgică şi pastorală nu are doar o consecinţă cultică sau spirituală, ci ea influenţează și viaţa socială, aduce un spor de calitate vieții într-o anumită comunitate, aduce speranţă şi creează o comuniune spirituală mai intensă.

Iar când se realizează o cooperare benefică între preot, învățător și primar, se creează speranță mai multă și comuniune spirituală mai intensă.

Iubiți credincioși,

Între vlăstarele satului românesc se numără și doi harnici întâistătători ai Bisericii Ortodoxe Române, pe care îi comemorăm în anul 2019. Este vorba despre Patriarhii Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu.

Pe vrednicul de pomenire Nicodim Munteanu, al doilea Patriarh al Bisericii noastre (30 iunie 1939 – 27 februarie 1948), îl cinstim pentru ampla activitate misionară, culturală și socială pe care acesta a desfășurat-o, cu mult curaj şi jertfelnicie, în timpuri deosebit de grele, în vremuri de criză economică și război, sub presiunea factorilor politici ostili din țară și din străinătate.

Fiu al satul Pipirig din munţii Neamțului, Patriarhul Nicodim rămâne în istoria Bisericii și a poporului român o figură reprezentativă, de o verticalitate luptătoare și cu o demnitate înțeleaptă. El a dat dovadă de conștiință misionară, mai ales prin faptul că s-a implicat în scrierea și traducerea mai multor cărți, mai ales a unor lucrări de teologie biblică și teologie pastorală.

Activitatea sa publicistică și editorială numără peste o sută de lucrări traduse și prelucrate din limba rusă, în mare parte cărți de predici, lucrări teologice și broșuri având conținut religios. Acestora li se adaugă alte câteva lucrări originale, pe care Patriarhul Nicodim le-a publicat spre folosul sufletesc al păstoriților săi.

O parte dintre aceste lucrări sunt adresate locuitorilor satelor românești, pe care Patriarhul Nicodim i-a învățat Ce să creadă și cum să trăiască (București, 1905) sau Cum se cuvine să stea creștinul în biserică la slujba Sfintei Liturghii (București, 1907).

Patriarhul Nicodim a arătat un interes deosebit și pentru traducerea textului Sfintei Scripturi. În 1913, a publicat Mica Biblie, iar pentru Biblia sinodală din 1936, a tradus 24 de cărți din Vechiul Testament.

La inițiativa și cu binecuvântarea sa, în anul 1944 a fost tipărită o nouă ediție a Sfintei Scripturi, pentru care Patriarhul Nicodim a tradus 24 de cărți din Vechiul Testament și toate cele 27 de cărți ale Noului Testament.

Cel de-al doilea vrednic patriarh pe care-l comemorăm anul acesta, Iustin Moisescu, s-a născut la 5 martie 1910, în satul Cândești din județul Argeș. I-a succedat Patriarhului Justinian Marina în scaunul patriarhal, fiind cel de-al patrulea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

A fost ales în data de 12 iunie 1977 și a păstorit până la moartea sa, în 31 iulie 1986, punându-și în valoare vocația de om cu o cultură temeinică și vastă.

Eleganța și erudiția sa academică au fost rodul unei vieți dedicate studiului, fiind, ca profesor, mitropolit și patriarh, o personalitate cu o temeinică formare universitară de tip european, cu o cunoaștere profundă a scrierilor Sfinților Părinți.

Într-o perioadă în care regimul politic comunist încerca să impună societății românești ateismul materialist, Patriarhul Iustin a acordat o atenție deosebită activității editoriale, dăruind literaturii teologice în limba română lucrări fundamentale.

Între acestea se numără o nouă ediție sinodală a textului Sfintei Scripturi (Noul Testament din 1979 şi Biblia sinodală din 1982), precum și cărți de cult diortosite dimpreună cu manuale noi pentru învățământul teologic liceal și universitar.

Totodată, el este inițiatorul marii colecții de traduceri din scrieri patristice intitulată Părinți și scriitori bisericești (PSB), proiectată a avea 90 de volume.

Începând cu anul 2007, această însemnată colecție patristică în limba română a intrat în proces de reactualizare, ca o cultivare a moștenirii spirituale luminoase pe care Preafericirea Sa ne-a lăsat-o.

Așadar, Părintele Patriarh Iustin rămâne în memoria Bisericii noastre ca un om echilibrat, un teolog erudit și un păstor înțelept, prin fidelitatea sa față de tradiția ortodoxă, patristică, prin temeinica sa pregătire academică, prin sobrietatea sa în relațiile umane, precum și prin bunătatea și dărnicia sa părintească, exprimate adesea discret, dar eficient[2].

Prin activitatea bogată de traducători pe care au desfășurat-o, atât Patriarhul Nicodim Munteanu, cât și Patriarhul Iustin Moisescu continuă şirul traducătorilor de scrieri bisericești, care, prin osteneala lor, au contribuit atât la introducerea limbii române în cult și în cultura românească, cât și la transmiterea adevărului de credință în limba poporului român.

Fără munca de veacuri a traducătorilor Sfintei Scripturi, ai cărţilor de cult şi ai scrierilor sfinţilor părinţi, credincioşii români nu ar fi avut acces, în limba proprie, la frumusețea și profunzimea Cuvântului lui Dumnezeu şi nici la înțelegerea sfintelor slujbe sau la bogatele învățături patristice.

Limba unui popor se maturizează şi se sfințește atunci când ajunge să exprime Cuvântul lui Dumnezeu.

Maturizarea limbii române a avut loc în secolele XVI-XVII, în spațiul bisericesc, odată cu traducerea primelor cărți de cult şi a Sfintei Scripturi. Acestea au fost cele dintâi documente și monumente ale limbii române literare și ale culturii românești.

Astfel, după tipărirea în limba română a Bibliei de la Bucureşti, în anul 1688, prin strădaniile unor traducători precum diaconul Coresi, mitropoliții Teofil și Ștefan şi Sfântul Antim Ivireanul în Țara Românească, Sfinţii Varlaam și Dosoftei în Moldova, Sfântul Simion Ștefan în Transilvania şi mulţi alţi ostenitori, spre sfârşitul veacului al XVIII-lea toate cărțile de cult au fost traduse în limba română și au circulat în toate provinciile românești.

Așadar, în anul 2019 sunt comemorați toți traducătorii, care, prin efortul lor, din dragoste faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, față de limba română şi față de popor, au transmis adevărul de credință, contribuind astfel la menținerea unității de credință și de limbă a neamului românesc.

Iubiți frați și surori în Domnul,

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, ne aflăm la începutul Postului Naşterii Domnului, numit şi Postul Crăciunului.

Această perioadă este, în primul rând, o pregătire, o sfințire a sufletului și a trupului nostru, prin Spovedanie şi Împărtăşanie, dar și prilej de întrajutorare și milostenie. Faptele milosteniei creştine, privite ca roade ale dreptei credințe, sunt expresia concretă a iubirii noastre smerite față de Dumnezeu și de oameni.

Prin urmare, și în acest an, ne adresăm preoţilor şi credincioşilor mireni ai Sfintei noastre Biserici cu îndemnul părintesc de a organiza, la parohii, mănăstiri, protopopiate şi la centrele eparhiale, colecte de bani, alimente, haine şi medicamente.

Acestea vor fi distribuite celor aflaţi în suferinţă şi în lipsuri, familiilor defavorizate cu mulţi copii, bătrânilor și persoanelor singure fără copii sau rude, cu precădere celor care locuiesc în mediul rural.

Având încredinţarea că veţi arăta şi în acest an dărnicie creştină şi veţi răspunde cu dragoste chemării noastre părinteşti în această lucrare sfântă de binefacere și ajutorare, vă mulţumim pentru generozitatea arătată în anii precedenţi şi vă reamintim cuvintele Domnului Iisus Hristos: „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7).

Cu rugăciune, post și milostenie, ne vom pregăti mai bine pentru slăvitul Praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iubire milostivă pentru oameni și pentru mântuirea lor.

În încheiere, cu multă prețuire, vă îmbrățișăm părintește și vă împărtășim binecuvântarea apostolică: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13).



Sinaxă monahală în Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului

Joi, 14 noiembrie 2019, la Mănăstirea „Mihai Vodă” din Turda, județul Cluj, a avut loc sinaxa monahală, în cadrul căreia s-au întâlnit cei aproximativ 170 de stareţi, stareţe şi duhovnici de la mănăstirile din cuprinsul Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului. Lucrările sinaxei monahale s-au desfășurat în prezența a trei ierarhi din cadrul mitropoliei, sub președinția Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei.

În deschiderea evenimentului, începând cu ora 8:00, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a oficiat Sfânta Liturghie, în biserica mănăstirii, împreună cu Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereul-Vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi, printre care s-au numărat arhimandritul Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, arhimandritul Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor din Episcopia Maramureșului și Sătmarului, arhimandritul Mina Pletosu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului, precum și alți stareți și duhovnici din cele trei eparhii.

După citirea pericopei evanghelice, Părintele Mitropolit Andrei a ținut un cuvânt de învățătură în cadrul căruia a vorbit despre lupta duhovnicească a călugărilor.

În cadrul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei l-a hirotonit întru diacon pe teologul Gabriel Cristian Măhălean.

Răspunsurile liturgice au fost date de Corala preoților din Protopopiatul Turda, dirijată de preotul Sorin Dindelegan.

La finalul slujbei, Mitropolitul Clujului a acordat Ordinul „Mihai Vodă” pentru clerici exarhului mănăstirilor din Episcopia Maramureșului și Sătmarului, arhim. Macarie Motogna, și exarhului din Episcopia Sălajului, arhim. Mina Pletosu.

De la ora 10:00, în sala de ședințe a așezământului monahal, s-au desfășurat lucrările sinaxei, fiind prezidate de Părintele Mitropolit Andrei, care a adresat celor prezenți un cuvânt duhovnicesc. De asemenea, au luat cuvântul Preasfințitul Părinte Petroniu și Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, care a transmis mesajul Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului.

În cadrul întâlnirii, arhimandritul Samuel Cristea, duhovnicul Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, a ținut o prelegere, intitulată „Importanța lecturării Sfintei Scripturi de către monahi”.

La finalul prelegerii, mai mulți participanți au luat cuvântul cu privire la tema anunțată.

În continuare, au fost aduse la cunoştință ultimele hotărâri ale Sfântului Sinod în ceea ce priveşte buna rânduială şi disciplină a vieţii monahale, iar participanții au avut ocazia de a adresa întrebări celor trei ierarhi și de a dezbate împreună teme de actualitate din viața bisericească și monahală. Acestea au făcut referire la importanța citirii Sfintei Scripturi și la acțiuni misionare și filantropice în rândul semenilor.

De asemenea, moderatorul ședinței de lucru, părintele arhimandrit Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, a făcut câteva anunțuri de ordin administrativ și a adresat un gând bun.

Întâlnirile monahale la nivel mitropolitan au loc, potrivit statutului de organizare al Bisericii Ortodoxe Române, o dată la trei ani. La nivelul Mitropoliei Clujului în cei 14 ani de la înființare, au avut loc cinci asemenea întâlniri, cea din anul 2016 fiind organizată la Mănăstirea Scărișoara Nouă, din Episcopia Maramureșului și Sătmarului.

Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului are în componența sa trei Eparhii: Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, Episcopia Maramureșului și Sătmarului și Episcopia Sălajului, având 80 de aşezăminte monahale cu aproximativ 500 de viețuitori.

Următoarea sinaxă monahală mitropolitană va avea loc în anul 2022, în Episcopia Sălajului, la Mănăstirea Strâmba.

Mănăstirea „Mihai Vodă” de la Turda, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, a luat ființă în urmă cu mai bine de 18 ani, când la ceremonia de comemorare a 400 de ani de la moartea voievodului Mihai Viteazul, la Turda, vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu Anania a anunţat intenţia ca locul martiriului să nu fie marcat doar de un simplu monument, ci de o mănăstire, în care să fie aduse neîncetat rugăciuni şi slujbe „pentru pomenirea marelui voievod şi a tuturor celor care, de-a lungul veacurilor, şi-au dat prinosul de jertfă pentru libertatea, demnitatea şi unitatea poporului român”.

Locul de lângă Turda a fost marcat ca loc al jertfei voievodului Mihai Viteazul încă din perioada interbelică, când, în anul 1923, la iniţiativa Societăţii Femeilor Ortodoxe din Turda, a fost înălţată o troiţă din lemn pe locul asasinatului, iar mai târziu, în anul 1977, în locul troiţei de tradiţie românească a fost ridicat un impozant monument. Cu toate acestea, memoria lui Mihai Viteazul, deşi sărăcită de substanţa credinţei, s-a păstrat în conştiinţele multor generaţii de tineri, aduşi la Turda la marile sărbători. După Revoluţie s-a înfiripat o nouă tradiţie prin care, anual, pe data 19 august, pe platoul din vecinătatea Turzii se oficiază Sfânta Liturghie şi o slujbă de pomenire, perpetuându-se nu doar istoric, ci şi liturgic memoria eroului naţional.
Odată cu deschiderea mănăstirii, pe locul martiriului, accentul pus pe solemnitatea unei comemorări civile s-a mutat spre o comemorare liturgică, prin rugăciuni neîncetate aduse pentru memoria și jertfa marelui Mihai.

Aşezământul monahal este o copie arhitecturală a vechii Mănăstiri „Mihai Vodă” din Bucureşti, ctitorie a banului Mihai din 1591, dar mutilată de regimul comunist. Biserica mănăstirii a fost sfințită în data de 19 august 2018, de 9 ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Momentul sfințirii a fost înscris de Arhiepiscopia Clujului pe agenda evenimentelor care au marcat simbolic Jubileul celor 100 de ani de la Marea Unire din 1 decembrie 1918.

Complexul monahal de la Turda cuprinde biserica mănăstirii, corpurile de chilii cu paraclis, fiind înconjurat de un zid de incintă, cu clopotniţă la poartă. Biserica mănăstirii este împodobită cu pictură în tehnica „al fresco”, realizată de pictorul bisericesc Sorin Efros.

Obştea de călugăriţe este condusă de maica stareţă Andreea Zdrobău, avându-l ca duhovnic pe părintele arhimandrit Ilie Hanuschi.

În mod simbolic, prin cele două ctitorii, de la Bucureşti şi Turda, se regăsesc unite în chip tainic Ţara Românească, Transilvania şi astfel toate provinciile româneşti, peste care a domnit cândva voievodul Mihai, întâiul întregitor de ţară.



Liturghie Arhierească la biserica Regimentului 69 artilerie mixtă „Silvania” din Şimleu Silvaniei

Duminică, 10 noiembrie 2019, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica Regimentului 69 artilerie mixtă „Silvania” din Şimleu Silvaniei, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-a numărat și Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei. La slujbă au participat cadrele militare, în frunte cu domnul comandant George Sas, personalul civil angajat și numeroși credincioși din Șimleu Silvaniei care, duminică de duminică și sărbătoare de sărbătoare, participă, aici, la sfintele slujbe.

La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Preacucernicul Părinte Ioan Crâșmar a mulțumit Preasfinției Sale pentru bucuria de a fi alături, și anul acesta, de cadrele militare ale Regimentului 69 artilerie mixtă „Silvania” din Şimleu Silvaniei. De asemenea, Preacucernica Sa a dăruit Ierarhului o icoană. În continuare, domnul comandant George Sas a oferit Preasfinției Sale un fanion.

Părintele Ioan Crâşmar, preotul de caritate al Regimentului 69 artilerie mixtă „Silvania”, activează în cadrul acestei structuri a Ministerului Apărării Naționale din anul 2004. Inițial, slujbele religioase erau săvârșite într-o capelă, amenajată în incinta bibliotecii, urmând, ca mai apoi, să se purceadă la ridicarea unei biserici din lemn. Aceasta a prins contur, în mod special, cu sprijinul material al cadrelor militare, care, lunar, au contribuit, din propriul salariu, pentru construcția lăcașului de cult, astfel încât, în anul 2011 lucrările de edificare a bisericii au fost finalizate. Lăcașul de cult, pus sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, a fost târnosit de către Preasfințitul Părinte Petroniu, în data de 3 iulie a anului 2011, în prezența cadrelor militare şi a personalului civil angajat, a oficialităților județene și locale, dar și a credincioșilor din orașul Șimleu Silvaniei.






Liturghie Arhierească în Parohia Mirșid

Vineri, 8 noiembrie 2019, Preasfinţitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Mirșid, Protopopiatul Zalău, unde a săvârşit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-a numărat și Preacucernicul Părinte Cătălin Lucaci, protopopul Zalăului.

La final, Preacucernicul Părinte paroh Ioan Ciutre a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență, pentru cuvântul de învățătură, pe care l-a pus la sufletele celor de față și i-a dăruit o icoană.

Localitatea Mirșid a fost atestată documentar, pentru prima dată, în anul 1219, sub denumirea de villa Roba, ajungând ca în anul 1930 să primească numirea de Mirșid.

La început, satul a fost așezat într-un loc, diferit de vatra acuală, numit Roba, denumirea fiind asociată cu apelativul de rob - loc unde stăteau robii.

Numele actual s-a format de la apelativul maghiar „nyir” care înseamnă mesteacăn, „nyires” - mestecăniș.

Lăcașul de cult cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” datează din anul 1888, fiind construit pe locul unei biserici de lemn.

Între anii 1984-1986 s-au făcut reparații capitale la lăcașul de cult al parohiei, pereții fiind tencuiți în interior și în exterior. De asemenea, a fost realizată pictura în tehnica tempera, de pictorii Ioan Ștefan și Victor Tistu, și au fost construite două turnulețe. În data de 29 iunie 1987 biserica a fost sfințită de Preasfințitul Părinte Vasile Coman, Episcopul Oradiei.

În anul 2008, lăcașul de cult a fost restaurat și înfrumusețat, motiv pentru care acesta a fost sfințit de Preasfinţitul Părinte Petroniu, pe atunci Arhiereu-vicar al Episcopiei Oradiei, Bihorului și Sălajului.

Începând cu anul 1982, Preacucernicul Părinte Ioan Ciutre a fost numit preot al Parohiei Mirșid, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea bisericii.






Simpozionul internațional „Satul și spiritul românesc, între tradiție și actualitate”, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca

În perioada 4-6 noiembrie 2019, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a avut loc Simpozionul internaţional de Teologie, Istorie, Muzicologie și Artă, intitulat „Satul și spiritul românesc, între tradiție și actualitate. Lectura Sfintei Scripturi și provocările transmiterii credinței”.

Marți, 5 noiembrie 2019, de la ora 9:00, în Aula Magna a Universității Babeș-Bolyai a avut loc deschiderea oficială a lucrărilor Simpozionului internațional Teologie, Istorie, Muzicologie și Artă, în prezența a trei ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, a numeroși profesori, teologi și oameni de cultură din țară și din străinătate, a studenților și a cadrelor didactice din cadrul Facultății de Teologie.

Cu acest prilej, în calitate de gazdă, pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, a adresat participanților un cuvânt de bun venit.

În continuare, a luat cuvântul pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă, președintele Senatului Universității Babeș-Bolyai, care a transmis mesajul rectorului instituției, acad. prof. Ioan-Aurel Pop.

În partea inaugurală a simpozionului, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a susținut un referat intitulat: „Episcopul Nicolae Ivan, reîntemeietorul Eparhiei Clujului, născut în satul tradiţional transilvan şi devenit părintele Metropolei Transilvaniei”.
De asemenea, au mai susținut referate: Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului („Satul tradițional și Sfânta Scriptură, mediul și fermentul spiritualității poporului român”), Preasfințitul Părinte Timotei Bel, Arhiereul-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului („Satul românesc – vatra tradiției românești și a culturii naționale”) și prof. univ. dr. Stefan Seiler de la Facultatea de Teologie Evanghelică „Augustana” din Neuendettelsau, Germania.

În cadrul simpozionului, de la ora 12.00, în aceeași locație, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a acordat preotului ortodox român, prof. univ. dr. Eugen J. Pentiuc, profesor de studii biblice și limbi semitice la Institutul de Teologie „Sfântul Vladimir” şi la Institutul Teologic „Sfânta Cruce” din Brookline, Boston, SUA, titlul de Doctor Honoris Causa.

Lucrările Simpozionului internațional au continuat de la ora 15:30, la sediul Facultății de Teologie Ortodoxă din Campusul Universitar „Nicolae Ivan” din municipiu, unde participanții s-au împărțit pe patru secțiuni: secțiunea de Teologie, Istorico-Practice, Muzicologie și Artă Sacră.

De asemenea, în cadrul manifestării științifice, pe holul de la etajul I al Facultății a avut loc o expoziție de artă a profesorilor de la specializarea Artă Sacră din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă.

Sesiunile științifice au continuat și miercuri, 6 noiembrie, iar în încheierea evenimentului, seara, de la ora 19:00, în aula Facultății, au avut loc concluziile simpozionului, urmate de un Concert festiv susținut de Corul de cameră „Psalmodia Transylvanica” al Facultății de Teologie Ortodoxă, dirijat de pr. prof. Anca-Mona Mariaș, de la Colegiul de Muzică „Sigismund Toduță”, care a pregătit un program special cu membrii corului, în cadrul unui masterclass coral. Evenimentul a fost prezentat de prof. univ. dr . Elena Chircev, de la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.

Simpozionul face parte din suita de manifestări științifice ale facultății, proiectate pentru anul universitar 2019-2020 și se încadrează în seria de evenimente organizate cu prilejul proclamării de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a anului 2019 ca „Anul omagial al satului românesc (al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari)” și „Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu şi al traducătorilor de cărţi bisericeşti”.



Resfințirea bisericii din Parohia Trestia

Duminică, 3 noiembrie 2019, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Trestia, Protopopiatul Jibou, pentru a binecuvânta lucrările efectuate la lăcașul de cult. După slujba de resfințire, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-au numărat și Preacucernicul Părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului și Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotesit întru iconom stavrofor pe Părintele paroh Gelu Damșa, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului. De asemenea, au mai fost acordate diplome de apreciere celor care s-au implicat în activitățile de finalizare a lucrărilor efectuate la această biserică.

În continuare, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență și pentru distincție.

Satul Trestia este aşezat în partea de nord-est a judeţului Sălaj, la răsărit de Valea Almaşului, şi aparţine, din punct de vedere administrativ, de Comuna Hida. Localitatea se întinde pe o lungime de aproximativ 3 km, fiind brăzdată de un pârâu, care izvorăşte din pădurile seculare ale Poienii Spinului.

Începutul aşezării satului Trestia s-ar fi făcut pe vremea voievodului Gelu al Transilvaniei. Aici au existat dealuri împădurite cu păduri seculare de fag și de stejar și o poiană tăiată prin mijloc de un pârâu care se varsă în râul Almaș și care a fost numit Pârâul Trestiei, fiindcă, pe atunci, pe ambele maluri ale acestui pârâu, se aflau stufuri de trestie, care, pe alocuri, se mai găsesc și astăzi. Pe acest teren, situat în mijlocul pădurilor de odinioară, s-au așezat strămoșii satului Trestia, construindu-și, la început, case din bârne de lemn, cu ferestre mici, acoperite cu paie de grâu și secară.

Localitatea Trestia a fost atestată documentar, pentru prima dată, în anul 1336, sub numele de Kumlustihuc. În anul 1733, satul apare sub denumirea românească de Trestia. La această dată, localitatea Trestia avea o biserică de lemn acoperită cu șindrilă, o casă parohială, construită din bârne de lemn și acoperită cu șindrilă.

În anul 1907 biserica veche a fost demolată, urmând ca în anul 1913 să fie dărâmată și casa parohială.

Lucrările de edificare a lăcașului de cult actual s-au demarat în anul 1908 și s-au finalizat în anul 1910. Biserica este construită în formă de navă, compusă din altar, naos, pronaos și pridvor. Pridvorul nu este închis, în interiorul acestuia existând patru stâlpi groși, zidiți din piatră, care susțin turnul înalt de 17 m, ce se termină cu o cupolă acoperită cu tablă și care atinge înălțimea de 20 m. Lăcașul de cult a fost târnosit în anul 1959.

Începând cu anul 1996, Preacucernicul Părinte Gelu Damșa a fost numit preot al Parohiei Trestia, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea bisericii și a casei parohiale. Astfel, între anii 2010-2019, au fost realizate următoarele lucrări: în interior lăcașul de cult a fost pictat în tehnica frescă, iconostasul a fost restaurat, pardoseala a fost acoperită cu parchet laminat, s-au montat geamuri și uși de acces, a fost realizat sistemul de încălzire pe calorifere și s-a confecționat mobilierul bisericesc. În exterior biserica a fost tencuită în terasit, acoperișul a fost recondiționat și vopsit, s-au montat jgheaburi și burlane, scările de acces au fost placate cu gresie, în jurul lăcașului de cult s-a amenajat un trotuar, iar la intrarea în biserică a fost ridicată o copertină. De asemenea, lăcașul de cult a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.






Sfinții Dimitrie, Dionisie și Filofteia au adunat mii de credincioși în rugăciune pe Colina Bucuriei

„Colina Bucuriei” s-a umplut duminică, 27 octombrie 2019, de la primele ore ale dimineții, pentru slujba de Sfântul Dimitrie cel Nou.

Pe lângă cei ce au venit să participe la Sfânta Liturghie oficiată de Patriarhul României împreună cu zeci de ierarhi, între care s-a numărat și Preasfințitul Părinte Petroniu, câteva mii de pelerini au stat în continuare la rând pentru a cinsti moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, dar și pe cele ale celor doi „oaspeți” ai săi: Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș și Sfântul Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail.

La pelerinajul din acest an, credincioși din toată țara au stat până la 8-9 ore la rând.

Alături de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a slujit Mitropolitul Naum de Ruse din Bulgaria, țara de origine a Sfântului Dimitrie cel Nou, dar și Episcopul Qais de Erzurum din Patriarhia Antiohiei.
De asemenea, la eveniment au participat reprezentanții autorităților locale și centrale, dar și o delegație a Mitropoliei Chișinăului.

În predica rostită, Patriarhul României a îndemnat la smerenie, curaj și speranță, urmând exemplul persoanelor prezentate de textul evanghelic duminical, dar și al celor trei sfinți care au adunat mii de credincioși la București, în aceste zile de pelerinaj.

La finalul slujbei a avut loc proclamarea celui mai nou sfânt român, Ierarhul basarabean Dionisie Erhan, luptător pentru idealul unității de credință și de neam a românilor, canonizat în Anul Centenar 2018.

Tomosul de canonizare a fost prezentat de Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieșteanul.

După ceremonia de proclamare, Patriarhul Daniel a oferit câteva daruri și distincții pentru reprezentanții Mitropoliei Chișinăului (Patriarhia Rusă), pentru cei ai Mitropoliei Basarabiei (Patriarhia Română), dar și pentru Mitropolitul Naum de Ruse și Arhiepiscopul Calinic al Argeșului.

Între cei evidențiați s-a numărat Episcopul Veniamin al Basarabiei de Sud, cel care a inițiat demersurile de canonizare a Ierarhului Dionisie Erhan.

Totodată, maica Epistimia Goncearenco, Stareța Mănăstirii Suruceni, și Arhim. Porfirie Dobre, Starețul Mănăstirii Sireți, au primit Ordinul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”.

Maica Epistimia a oferit Patriarhului României, din partea Mitropolitului Vladimir, un fragment din moaștele Sfântului Ierarh Dionisie încadrat într-o raclă aurită în forma unei mâini.

La final, Patriarhul României a adresat mulțumiri tuturor celor care au sprijinit organizarea sărbătorii Sfântului Dimitrie cel Nou și a pelerinajului, dar în mod special miilor de pelerini care au făcut sărbătoarea „mai frumoasă”.

Duminică seara a avut loc Festivalul-Concurs de muzică bisericească „Lăudați pe Domnul”, dar și slujba de priveghere în cinstea Sfântului Ierarh Iachint, Mitropolitul Țării Românești.

www.basilica.ro



Prezență Arhierească în Parohia Crasna

Sâmbătă, 26 octombrie 2019, Preasfinţitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Crasna, Protopopiatul Șimleu Silvaniei, unde a săvârşit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-au numărat Preacucernicul Părinte Mihai Dobocan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului și Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei.

La finalul slujbei, Preasfinția Sa a hirotesit întru iconom stavrofor pe Părintele paroh Sorin-Florin Șandor, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului. La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfinţitului Părinte Petroniu pentru prezență, pentru distincție și i-a dăruit o icoană.

Localitatea Crasna a fost atestată documentar, pentru prima dată, în anul 1213, sub denumirea de „Crasna, Karasna”. Toponimul Crasna este de origine slavă, provenind de la termenul vechi slav krasĭnŭ - ,,frumos” (cf. și bulg. krasen ,,frumos”, ,,drăguț”, slav krasa ,,frumusețe”).

Din punct de vedere administrativ, Crasna face parte din comuna omonimă, fiind așezată în partea sud-vestică a județului Sălaj.

În anul 106, prin cucerirea Daciei de romani, s-a stabilit granița dintre Imperiul Roman și Dacia liberă pe culmea Meseșului, teritoriul satului Crasna fiind cuprins în afara imperiului. Între dacii liberi și romani au avut loc numeroase confruntări, dar treptat între cele două părți ale frontierei s-au stabilit relații comerciale, astfel încât zona Crasnei a devenit un important târg ce servea zona Buciumi-Stârciu-Crasna. După pătrunderea ungurilor, prima menționare a numelui Crasna apare în jurul anului 1164, când într-un act al regelui Ungariei, Ştefan al III-lea, ca martor, este citat un anume Ianoș, comite de Crasna. Între anii 1450-1470 Crasna a fost oraș, iar după patru decenii Crasna a devenit centrul Comitatului Crasnei. În anul 1876 se desfiinţează comitatul Crasna, localitatea devenind una din cele șase plase ale judeţului Sălaj.

Din teritoriul satului provin un depozit de bronzuri, un celt din bronz de tip transilvănean, arcul unei fibule din bronz, precum și fragmente ceramice din secolele III-IV d. Hr. În punctul „Pășunea de dincolo” s-a descoperit un topor din piatră șlefuită, iar în punctul „Valea Ratinului”, se află un posibil cimitir roman de incinerare. În punctul „Grajduri” s-au descoperit materiale arheologice din secolele X-XI d. Hr. Tot din hotarul satului provin şi două descoperiri monetare, respectiv un denar Marcus Aurelius și un denar de la Caracalla.

Conform datelor disponibile, încă din anii 1760-1762, în Crasna se afla o mică comunitate ortodoxă, alcătuită din nouă familii, și o biserică de lemn, care a fost edificată în anul 1824, având hramul ,,Sfinții Arhangheli” și care a dăinuit până în anul 1938.

Lăcașul de cult actual de zid a fost construit între anii 1936-1938, în timpul preotului protopop Alexandru Cadar, care, în acea perioadă, era şi senator liberal, influenţând, din această poziţie, Ministerul Finanţelor, Prefectura şi Primăria să contribuie cu sume importante la zidirea bisericii.

Lăcașul de cult este edificat din piatră şi cărămidă, după un plan tip sală, având lungimea de 28 m şi lățimea de 19 m. Absida altarului este poligonală decroşată, având alăturate două sacristii laterale. Naosul bisericii este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică a navei este amplasat turnul clopotniţă angajat navei, a cărui şarpantă este în formă de bulb. Lăcașul de cult este acoperit cu ţiglă, iar turnul clopotniţă cu tablă. Biserica a fost sfințită în anul 1938.

În anul 1972 biserica din Crasna a fost renovată în exterior. Între anii 1989-1991, în timpul păstoririi preotului Nicolae Chiş, s-a refăcut tencuiala exterioară cu terasit şi s-au sculptat scene biblice. În anul 2007 s-a introdus încălzirea centrală.

Începând cu anul 2013, Preacucernicul Părinte Sorin-Florin Șandor a fost numit preot al Parohiei Crasna, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea lăcașului de cult și a casei parohiale.

Pe lângă lucrările de înfrumusețare a bisericii, Parohia Crasna desfășoară și o bogată activitate social-filantropică, concretizată în ajutorarea bătrânilor și a bolnavilor parohiei, precum și a tuturor celor care se află la Căminul de bătrâni, unde s-a amenajat şi o capelă, și a celor de la Spitalul de boli cronice din localitate.





Târnosirea capelei Centrului de Servicii Sociale „Sfântul Gheorghe” din Românași

Duminică, 20 octombrie 2019, capela Centrului de Servicii Sociale „Sfântul Gheorghe” din Românași, cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” și „Sfântul Ierarh Vasile cel Mare”, a fost târnosită de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului și de Preasfințitul Părinte Petroniu, în prezența unui mare număr de credincioși. După sfințirea acesteia, cei doi Ierarhi au săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de peste 25 de preoți și diaconi, între care s-au numărat și Preacucernicul Părinte Bogdan Ivanov, consilierul cultural al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, Preacucernicul Părinte Vasile Stanciu, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, Preacucernicul Părinte Silviu Boha, inspectorul pentru catehizare parohială al Episcopiei Sălajului și Preacucernicii Părinţi protopopi ai celor trei protopopiate ale Eparhiei.

În cadrul Dumnezeieştii Liturghii, Înaltpreasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu a rostit un cuvânt de bun venit adresat Înaltpreasfințitului Părinte Andrei și a felicitat pe Preacucernicul Părinte paroh Gheorghe Gherman, Directorul general al Centrului de Servicii Sociale „Sfântul Gheorghe” și pe Preacucernicul Părinte Conf. Univ. Dr. Habil. Gabriel-Viorel Gârdan, Directorul executiv al Centrului, pentru întreaga activitate desfășurată.

În continuare, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preasfințitul Părinte Petroniu i-a oferit Preacucernicului Părinte paroh Gheorghe Gherman Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincție acordată preoților din Biserica Ortodoxă Română.

De asemenea, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei a oferit Preacucernicului Părinte Gabriel-Viorel Gârdan, Crucea Transilvană, cea mai înaltă distincție bisericească a Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului, pentru bogata activitate administrativ-gospodărească, dar și pastoral misionară. La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit celor doi Ierarhi pentru prezență și a dăruit Domnului Vasile Lucuț, ctitorul Centrului, o icoană cu Sfântul Vasile cel Mare, ocrotitorul capelei.

Localitatea Românaşi, aşezată în partea de sud a judeţului Sălaj, pe malul stâng al văii Agrijului, este situată pe ambele părţi ale şoselei naţionale Cluj-Napoca - Zalău, la 66 km de Cluj-Napoca şi la 18 km de Municipiul Zalău, fiind intersectată de drumul judeţean Jibou – Ciucea.

Prima atestare documentară a satului Românaşi datează din anul 1310. În anul 1576 Ştefan Bathori, principele Ardealului, deposedează pentru infidelitate pe Carol de Dragfy de moşia „Unguraş” şi o donează lui Ladislau Zombori, iar urmaşii acestuia o predau, în anul 1602, generalului Gheorghe Basta, rivalul lui Mihai Viteazul. În anul 1722 este atestată existenţa oficiului poştal din Unguraş.

Începând cu data de 1 august a anului 1977, Preacucernicul Părinte Gheorghe Gherman a fost numit preot al Parohiei Românași, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea lăcașului de cult și a casei parohiale.

În perioada 2000-2015, prin râvna Preacucernicului Părinte Gheorghe Gherman, a fost construit Centrul de Servicii Sociale „Sfântul Gheorghe”. Aici funcționează, începând cu data de 16 august 2015, Centrul Rezidențial pentru Persoane Vârstnice. Centrul Rezidențial pentru Persoane Vârstnice din cadrul Centrului de Servicii Sociale „Sfântul Gheorghe” este situat într-un cadru natural deosebit, în vecinătatea unei păduri de pin, pe o proprietate extrem de generoasă, care măsoară 48.753 mp.

Centrul este organizat şi funcţionează ca serviciu social în regim rezidenţial pentru persoane vârstnice, oferind condiții și servicii de înaltă calitate, adaptate nevoilor specifice vârstei: găzduire, servicii de preparare și de servire a hranei, de asigurare a suplimentelor nutritive, servicii de îngrijire socio-medicală, identificare și evaluare a nevoilor individuale, socializare și petrecere a timpului liber, servicii de recuperare și reabilitare, ergoterapie, art-terapie, fiziokinetoterapie, consiliere spirituală, consiliere psihologică, promovare a relațiilor sociale. În momentul de față se bucură de condițiile excelente oferite în acest centru un număr de 72 de beneficiari.

Centrul beneficiază de personal de specialitate, calificat și dedicat nevoilor persoanelor vârstnice. Din echipa Centrului fac parte medici specialiști, psihologi, psihoterapeuți, preoți, asistent social, asistenți medicali, infirmiere, bucătărese, personal administrativ. Prin intermediul contractelor de colaborare sau de voluntariat pot fi asigurate servicii medicale specializate, gimnastică recuperatorie, masaj, fizioterapie, servicii de îngrijire corporală.

Referitor la capela Centrului de Servicii Sociale „Sfântul Gheorghe” menționăm faptul că între anii 2000-2019 au fost realizate următoarele lucrări: în interior capela a fost pictată în tehnica frescă, s-a realizat instalația electrică, au fost instalate sistemul de încălzire prin pardoseală și cel de sonorizare, s-a turnat șapa de beton, pardoseala a fost acoperită cu gresogranit, s-au montat candelabre și aplice pentru iluminat, s-a confecționat iconostasul din lemn de tei, s-au montat geamuri și uși de acces și s-a confecționat mobilierul bisericesc. De asemenea, capela a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.

Directorul executiv al Centrului este Preacucernicul Părinte Conf. Univ. Dr. Habil. Gabriel-Viorel Gârdan.

De asemenea, Parohia Românaşi are licențiat și un serviciu de îngrijire la domiciliu care are în prezent trei angajaţi şi 20 de beneficiari.







www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro