Vizita Înaltpreasfințitului Părinte Elia, Mitropolit de Oulu, în Episcopia Sălajului

În zilele de 8 și 9 decembrie 2019, la invitația Preasfințitului Părinte Petroniu și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Înaltpreasfințitul Părinte Elia, Mitropolit de Oulu, din Biserica Finlandei, a făcut o vizită în Episcopia Sălajului.

Duminică, 8 decembrie 2019, Înaltpreasfințitul Părinte Elia, împreună cu Preasfințitul Părinte Petroniu, a săvârșit slujba Sfintei Liturghii în biserica Parohiei „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfântul Apostol Toma” din Zalău, cu prilejul hramului de iarnă. În după amiaza aceleiași zile, Înaltpreasfinția Sa, împreună cu Chiriarhul locului, a vizitat Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” din Zalău.

În ziua de luni, 9 decembrie 2019, Înaltpreasfințitul Părinte Elia, alături de Preasfințitul Părinte Petroniu și de Preacucernicul Părinte Cătălin Lucaci, protopopul Zalăului, a vizitat mai multe biserici din Protopopiatul Zalău, fiind impresionat de frumusețea și căldura picturii lăcașurilor de cult, precum și de noblețea sufletească a oamenilor, care l-au întâmpinat cu multă bucurie în bisericile din Ciumărna, Romita, Poarta Sălajului, precum și în capela Centrului de Servicii Sociale „Sfântul Gheorghe” din Românași și în lăcașul de cult „Pogorârea Sfântului Duh” din Zalău.

Vizita Înaltpreasfințitului Părinte Elia în Episcopia Sălajului s-a încheiat luni, 9 decembrie 2019.



Zi de sărbătoare la biserica cu hramurile „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfântul Apostol Toma” din Zalău

Duminică, 8 decembrie 2019, cu prilejul hramului de iarnă, credincioșii Parohiei „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfântul Apostol Toma” din Zalău au îmbrăcat straie de sărbătoare. În această zi binecuvântată de Dumnezeu, Sfânta Liturghie a fost săvârșită în biserica parohiei de Înaltpreasfințitul Părinte Elia, Mitropolit de Oulu, din Biserica Finlandei, și de Preasfințitul Părinte Petroniu, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte și Preacucernicul Părinte Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă, Președintele Senatului Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Mihai Dobocan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Cătălin Lucaci, protopopul Zalăului și Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei.

În cadrul Dumnezeieştii Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit întru preot pe seama Parohiei Mesteacănu, din Protopopiatul Zalău, pe diaconul Florin-Marius Nemeș.

La finalul slujbei, Preasfinția Sa a hirotesit întru arhidiacon pe Părintele Ioan-Nicușor Pop, diacon chiriarhal îmbisericit la paraclisul Centrului Eparhial „Sfântul Evanghelist Lucaˮ al Episcopiei Sălajului, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului.

După Dumnezeiasca Liturghie, Preasfințitul Părinte Petroniu a rostit un cuvânt de bun venit adresat Înaltpreasfințitului Părinte Elia și a felicitat pe Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului, pentru întreaga activitate desfășurată. În continuare, Înaltpreasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură.

La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop a mulțumit celor doi Ierarhi pentru prezență și le-a oferit câte un set compus din cruce pectorală și engolpion. Totodată, Preacucernicia Sa i-a dăruit o icoană și Preacucernicului Părinte Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă, Președintele Senatului Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.

De asemenea, Ierarhii au împărțit cadouri și iconițe cu Sfântul Ierarh Nicolae tuturor copiilor prezenți la sfânta biserică.

Parohia de pe strada Crasnei, aşa cum este ea cunoscută locuitorilor din Municipiul Zalău, a fost înfiinţată în anul 2009.

În anul 1990, în oraşul Zalău existau doar două biserici ortodoxe, iar la înfiinţarea Episcopiei Sălajului, în octombrie 2007, erau ridicate, în diferite stadii de finalizare, încă alte cinci noi biserici şi două capele. Simţindu-se nevoia acoperirii unor zone ale oraşului unde credincioşii erau mult prea departe de cel mai apropiat lăcaș de cult, dar şi la solicitarea acestora, Preasfinţitul Părinte Petroniu a hotărât şi a supus aprobării Consiliului Eparhial înfiinţarea a două noi parohii, una pe strada 22 decembrie 1989 şi cealaltă în cartierul Sărmaş.

Crucea, dar şi cinstea ridicării bisericii de pe strada Crasnei i-au fost încredinţate Preacucernicului Părinte Ionuţ Pop. Biserica „Sfântul Nicolae” din Zalău este o biserică nouă, piatra de temelie a acestui lăcaș de cult fiind sfințită în Duminica Tomii a anului 2009. Tot atunci, Preasfințitul Părinte Petroniu a oferit parohiei o părticică din moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, sfinte moaște care astăzi sunt păstrate într-o icoană relicvar a Sfântului Nicolae. De asemenea, în Duminica Tomii a anului 2015, lăcașul de cult a primit și cel de-al doilea hram, luându-l ca ocrotitor pe Sfântul Apostol Toma. De-a lungul timpului, Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae” a avut onoarea de a-i trece pragul, Ierarhi de seamă, de pe cele cinci mari continente ale lumii.






Hramul Liceului Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău

Vineri, 6 decembrie 2019, Liceul Ortodox din Zalău și-a prăznuit ocrotitorul, pe Sfântul Ierarh Nicolae. Cu acest prilej, elevii și cadrele didactice din cadrul acestei școli au avut bucuria de a-l avea în mijlocul lor pe Preasfințitul Părinte Petroniu, care a săvârșit Sfânta Liturghie în capela liceului cu hramul ,,Sfinții Trei Ierarhi”, împreună cu Preacucernicul Părinte Claudiu Nechita, consilierul social-filantropic al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Călin-Radu Ciurbe, directorul Liceului Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău, Preacucernicul Părinte Petru Brisc, directorul spiritual al Liceului „Sfântul Nicolae” și cu Preacucernicul Părinte Andrei Urs, profesor al Liceului Ortodox.

La slujbă au participat Domnul Teodor Bălăjel, Viceprimarul Municipiului Zalău, Doamna Mioara Gudea, Inspectorul Școlar General Adjunct, Doamna Claudia Boha, Inspectorul Școlar pentru disciplina Religie, elevii din clasele de liceu și cei din clasele primare și gimnaziale, alături de profesorii și învățătorii lor, precum și persoane care în fiecare duminică și sărbătoare sunt prezente la Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în capela acestui așezământ teologic.

În cadrul Dumnezeieştii Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit întru diacon pe teologul Florin-Marius Nemeș, urmând ca acesta să fie hirotonit preot pe seama Parohiei Mesteacănu, din Protopopiatul Zalău.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotesit întru iconom pe Părintele director Călin-Radu Ciurbe, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului. La rândul său, Preacucernicul Părinte director a mulțumit Preasfinţiei Sale pentru prezență și pentru distincție.

În continuare, au fost împărțite cadouri și iconițe cu Sfântul Ierarh Nicolae tuturor copiilor și elevilor Liceului Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău.

Clasa cu profil teologic, înființată în anul 1994, în cadrul Școlii Normale Gheorghe Șincai, a devenit instituție de sine stătătoare începând cu anul 1998, sub denumirea de Seminarul Teologic Liceal Ortodox Zalău. Până în prezent, au absolvit această școală 21 de generații de tineri, peste 70 dintre aceștia devenind slujitori ai altarului ca preoți sau diaconi. Începând cu anul școlar 2008-2009, Seminarul Teologic Liceal Ortodox și-a schimbat denumirea în Liceul Ortodox „Sfântul Nicolae”.

Liceul dispune de o bază materială bună, corespunzătoare pentru desfăşurarea unui proces instructiv-educativ eficient: săli de clasă moderne, două săli multimedia, cabinete de limbi clasice şi limbi moderne, un laborator de informatică, un laborator de ştiinţe, dotat în anul 2008 cu mijloace moderne specifice disciplinelor în cauză, un cabinet metodic - punct de documentare pentru orientarea în carieră, care oferă cadrelor didactice şi elevilor responsabili cu revista şcolii acces la internet și bibliografie psiho-pedagogică, precum și o bibliotecă cu peste 3.000 de volume.

Începând cu anul şcolar 2011-2012, în cadrul Liceului Ortodox funcționează și clase de învățământ primar, având, în momentul de față, ciclul primar complet, începând de la clasa pregătitoare, precum și nivelul ciclului gimnazial întreg, începând cu data de 1 septembrie a anului 2018.

Capela cu hramul „Sfinții Trei Ierarhi” a fost amenajată la etajul al II-lea al liceului, fiind târnosită în anul 2003, de către Preasfințitul Părinte Petroniu. Cu timpul, datorită necesităților de ordin practic, paraclisul a fost extins ca spațiu, noile lucrări fiind sfințite în ziua de 30 ianuarie 2008.






Hramul paraclisului de iarnă al Mănăstirii Bobota din Episcopia Sălajului

Sâmbătă, 30 noiembrie 2019, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul obștii Mănăstirii Bobota, cu prilejul hramului paraclisului de iarnă al așezământului monahal. Cu această ocazie, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-a numărat și Preacuviosul Părinte stareț Mina Pletosu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului. De asemenea, la slujbă au participat numeroși credincioși, care vin aici în fiecare an, pentru a fi părtaşi la bucuria obştii mănăstirii.

La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Preacuviosul Părinte stareț, arhimandritul Mina Pletosu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului, a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență și pentru cuvântul de învățătură pe care l-a pus la sufletele celor prezenți.

Situată la granița județelor Sălaj și Satu Mare, mănăstirea a luat ființă în anul 2004, în data de 13 iunie, când a fost sfințită și piatra de temelie a acestui așezământ monahal, de Preasfinţitul Părinte Petroniu, pe atunci Arhiereu-vicar al Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului. La început, lucrările au fost coordonate de Preacucernicul Părinte Ioan Pădurean de la Parohia Bobota, iar din anul 2008 au fost preluate de către Preacuviosul Părinte Pahomie Buruiană. În anul 2012 a fost numit egumen al schitului Preacuviosul Părinte Mina Pletosu, care a continuat lucrările începute de predecesorii săi. În anul 2013, cu prilejul hramului acestui așezământ monahal, a fost proclamată ridicarea Schitului Bobota la rang de mănăstire, iar Preacuviosul Părinte Mina Pletosu a fost hirotesit şi instalat stareţ al mănăstirii.

Biserica mănăstirii adăpostește și mici părticele din moaștele Sfântului Ierarh Andrei Șaguna și ale Sfinților Martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel. Aceste sfinte moaște au fost dăruite mănăstirii de către Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, cu prilejul unei vizite făcute la acest așezământ monahal. De asemenea, alături de racla cu sfintele moaște se află o altă raclă ce adăpostește un veșmânt al Cuvioasei Parascheva de la Iași, veșmânt primit prin bunăvoința Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei.

Între anii 2012-2016 a fost amenajat paraclisul cu hramul „Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, mitropolitul Transilvaniei”, acesta fiind sfințit de Preasfințitul Părinte Petroniu, în data de 30 noiembrie a anului 2016.






Liturghie Arhierească în Parohia „Sfântul Apostol Andrei” din Zalău

Duminică, 24 noiembrie 2019, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia „Sfântul Apostol Andrei” din Zalău, unde a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-a numărat și Preacucernicul Părinte Cătălin Lucaci, protopopul Zalăului.

În cadrul Dumnezeieştii Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit întru preot pe seama Parohiei Miluani, din Protopopiatul Zalău, pe diaconul Răzvan-Dumitru Gorgan.

La final, Preacucernicul Părinte paroh Ioan Zaha, a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență și pentru cuvântul de învățătură, pe care l-a pus la sufletele celor de față.

După înființarea Episcopiei Sălajului, în anul 2008, prin purtarea de grijă a Preasfințitului Părinte Petroniu, s-au creat, în Municipiul Zalău, două noi parohii, pentru a satisface nevoile spirituale ale credincioșilor. Una dintre aceste parohii este cea situată în cartierul Sărmaș. Cel căruia i-a fost încredințată grija ridicării bisericii în această parte a Zalăului a fost Preacucernicul Părinte Ioan Zaha.

Piatra de temelie pentru cel mai nou lăcaș de cult din Municipiul Zalău a fost sfințită de Preasfințitul Părinte Petroniu în data de 6 iunie 2010, în Duminica Sfinților Români, biserica fiind pusă sub ocrotirea Sfântului Apostol Andrei. Prin truda și jertfelnicia Părintelui paroh Ioan Zaha și a micii comunități din cartierul Sărmaș, lăcașul de cult a fost ridicat în scurt timp, astfel încât, începând cu Joia Mare a anului 2013, slujbele au început să fie săvârșite în noua biserică. Până atunci, prin bunăvoința unei bune familii de credincioși, slujbele au fost oficiate într-o locuință din vecinătatea șantierului lăcașului de cult.

În momentul de față, în exterior, biserica este tencuită, iar în interior s-au demarat lucrările de pictură în tehnica frescă. Pentru Părintele paroh Ioan Zaha, acesta este cel de-al doilea lăcaș de cult pe care l-a ridicat din temelie, Preacucernicia Sa mai zidind o biserică și în localitatea Colonia Sighet, unde a activat ca preot, înainte de a primi ascultarea ridicării lăcașului de cult în nou înființata parohie din cartierul zălăuan Sărmaș.






Liturghie Arhierească în Șimleu Silvaniei

Joi, 21 noiembrie 2019, cu prilejul hramului lăcașului de cult, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” din Șimleu Silvaniei, unde a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-a numărat și Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei.

La final, Preacucernicul Părinte paroh Vasile Boșca, a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență și pentru cuvântul de învățătură, pe care l-a pus la sufletele celor de față.

Sub coordonarea Preacucernicului Părinte paroh Vasile Boșca, Parohia „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” desfășoară o bogată activitate social-filantropică, majoritatea acestor activități desfășurându-se în Complexul social al parohiei.

În anul 2015, în imediata vecinătate a lăcașului de cult a fost inaugurat noul Centru Social Multifuncțional „Filantropia”, construit prin accesarea fondurilor europene, centru care a fost proiectat să asigure asistență unui număr de aproximativ 70 de persoane, copii și tineri, cu vârste cuprinse între 7 și 18 ani. Astfel, se încearcă crearea unui mediu adecvat pentru activități de învățare, consiliere educațională, recreere, socializare și odihnă, oferindu-se, totodată, sprijin în efectuarea temelor și asimilarea tehnicilor de învățare cognitivă, precum și servicii de evaluare și consiliere socială și psihologică pentru copil și familie.

În vederea asigurării hranei pentru beneficiarii acestui Centru, cantina socială a parohiei, cu o capacitate de 100 de locuri, a fost modernizată prin aceeași linie de finanțare și dotată cu mobilier specific pentru activităţile de pregătire şi servire a mesei calde. În prezent, există 65 de asistați sociali care servesc masa în cadrul cantinei sociale.





Liturghie Arhierească în Parohia Crișeni

Duminică, 17 noiembrie 2019, Preasfințitul Părinte Petroniu a fost prezent în mijlocul credincioșilor din Parohia Crișeni, Protopopiatul Zalău. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, din care au făcut parte și Preacucernicul Părinte Ion Ardelean, consilierul administrativ-bisericesc al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Mihai Dobocan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte paroh Silviu Boha, inspectorul pentru catehizare parohială al Episcopiei Sălajului și Preacucernicii Părinţi protopopi ai celor trei protopopiate ale Eparhiei.

În cadrul Dumnezeieştii Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotonit întru diacon pe teologul Răzvan-Dumitru Gorgan, urmând ca acesta să fie hirotonit preot pe seama Parohiei Miluani, din Protopopiatul Zalău.

În continuare, Preacucernicul Părinte consilier Mihai Dobocan, a citit Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la prima duminică a Postului Nașterii Domnului, din anul 2019.

De asemenea, Preasfinția Sa a săvârșit slujba de sfinţire a celor două clopote ale lăcașului de cult.

La finalul slujbei, a fost acordată o diplomă de apreciere Domnului Ioan Jecan, donatorul clopotelor bisericii.

După rostirea cuvântului de învățătură de către Preasfinția Sa, Preacucernicul Părinte paroh Silviu Boha a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență și i-a oferit o icoană.

Localitatea Crişeni este aşezată în partea de nord-est a oraşului Zalău. Până la data de 1 ianuarie 1926 satul se numea Ţigani, iar începând cu această dată a luat denumirea de Crişeni, la dorinţa majorității locuitorilor, care aveau numele de familie Crişan.

În ceea ce privește viața bisericească din această localitate, amintim faptul că biserica cu hramul „Buna Vestire” a fost construită între anii 1987-1989, prin jertfelnicia Preacucernicului Părinte Ioan Ardelean și a bunilor credincioşi pe care i-a păstorit, în prezent, Preacucernicia Sa slujind ca preot pensionar.

În acest sens, la instalarea Preacucernicului Părinte Ioan Ardelean, ca preot paroh, în Crișeni, în anul 1976, vechea biserică a satului era într-o avansată stare de degradare. Astfel, pereţii erau ieşiți din planul vertical, producându-se, în felul acesta, o ruptură de peste 10 cm între partea veche şi o latură mai nouă a lăcașului de cult, adăugată în anul 1967. În aceste condiții, dorința părintelui a fost de a ridica o nouă biserică în localitate, însă, în acea perioadă, era aproape imposibil de dobândit o autorizație de construcție din partea autorităţilor statului comunist ateu. Timp de aproape 11 ani, părintele și membrii Consiliului parohial au încercat obținerea autorizației, dar totul a fost în zadar. Abia în anul 1987 s-a obținut nu o autorizație de construcție a lăcașului de cult ci o aprobare tacită din partea autorităților comuniste. Lucrările la noua biserică au fost demarate în luna noiembrie a anului 1987. Zidurile noului lăcaș de cult au fost ridicate înconjurându-le pe cele ale vechii biserici. În cea de-a treia zi de Paști a anului 1988, lăcașul de cult a fost demolat și scos afară pe ușile noii biserici, în momentul Revoluției din decembrie 1989, aceasta fiind pregătită deja pentru pictură.

Meşterul care a construit noul lăcaș de cult s-a numit Gheorghe Deineş din satul Cristur-Crişeni, iar pictura în frescă a fost realizată, între anii 1992- 1993, de pictorul Tudor Costică din Bucureşti. Biserica a fost târnosită în data de 2 iulie a anului 1995, de către Preasfințitul Părinte Ioan Mihălţan al Oradiei, alături de un sobor de 46 de preoţi și diaconi.

Noului lăcaș de cult, cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” i s-a pus piatra de temelie în data de 14 octombrie a anului 2013, de către Preasfințitul Părinte Petroniu.

Începând cu anul 2016, Preacucernicul Părinte Silviu Boha a fost numit preot al Parohiei Crișeni, fiind însărcinat cu edificarea noii biserici.






Pastorala Sfântului Sinod la prima duminică a Postului Naşterii Domnului


Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler
şi preaiubiţilor credincioşi din Patriarhia Română,

Har, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,
iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Continuând tradiția începută în anul 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2019 ca fiind „Anul omagial al satului românesc (al preoţilor, învățătorilor şi primarilor gospodari)”, precum şi „Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu şi al traducătorilor de cărți bisericești”, în Patriarhia Română.

Prin această inițiativă, s-a dorit evidențierea faptului că satul este spațiul în care s-au format şi s-au păstrat, de-a lungul timpului, multe dintre valorile autentice spirituale, culturale şi identitare ale poporului român.

Împreună cu omagierea satului românesc, anul 2019 constituie prilej de comemorare a traducătorilor de cărți bisericești, respectiv prilej de evocare a două mari personalități ale Ortodoxiei românești, anume vrednicii de pomenire: Patriarhii Nicodim Munteanu (6 decembrie 1864 – 27 februarie 1948) și Iustin Moisescu (5 martie 1910 – 31 iulie 1986).

Acești doi distinși întâistătători ai Bisericii Ortodoxe Române, ambii fii ai satului românesc, și-au adus contribuția, în special prin ostenelile lor cărturărești și pastoral-misionare, la întărirea conștiinței românești și luminarea credincioșilor prin credință și cultură.

Dreptmăritori creștini,

În mai multe rânduri, Sfânta Scriptură pune în evidenţă rolul satului. Astfel, în Vechiul Testament, satul este deseori amintit ca loc de împlinire a profețiilor sau a voii lui Dumnezeu între oameni (cf. Ieşire 8, 13; Levitic 25, 31; Judecători 5, 7; Neemia 6, 2; Iezechiel 38, 11), dar şi ca spațiu de păstrare și de valorificare a tradițiilor poporului ales (cf. Estera 9, 19).

Iar în Noul Testament, evangheliștii dau mărturie că „Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor” (Matei 9, 35; Marcu 1, 38; Marcu 6, 6; Marcu 8, 27; Luca 5, 17; Luca 9, 12).

Prin urmare, se poate observa că Mântuitorul Iisus Hristos a propovăduit Evanghelia Sa nu doar în cetăți, ci şi în sate. De pildă, satul în care mergea El adesea era Betania, unde locuiau Lazăr şi surorile lui, Marta şi Maria.

După Învierea din morți, Domnul Iisus Hristos S-a arătat ucenicilor Săi, Luca şi Cleopa, ca un călător necunoscut, și S-a alăturat acestora în drumul lor spre un „un sat care era departe de Ierusalim ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus”.

În acest sat, Emaus, Mântuitorul a săvârșit prima frângere a pâinii de după Învierea Sa din morți. La Emaus, El S-a făcut cunoscut ucenicilor Luca şi Cleopa, după ce, pe cale, „le-a tâlcuit lor din toate Scripturile cele despre El” (Luca 24, 13-32). Aşadar, Iisus dăruieşte şi oamenilor de la sat lumina Învierii Sale împreună cu arvuna vieții veșnice.

Pentru țăranul român, locuitor al satului, Dumnezeu a fost și este o prezenţă tainică, nu o idee abstractă.

La sat, poate mai mult decât la oraș, prezența harică a Creatorului în natură este mai ușor percepută și apreciată, deoarece țăranul înțelege mai bine că valoarea naturii înconjurătoare este dată de faptul că aceasta este darul lui Dumnezeu pentru om, dar care trebuie cultivat în relație de recunoştinţă faţă de Dăruitor.

Țăranul creştin sau locuitorul satului cultivă cu evlavie ţarina şi iubeşte patria lui pământească ca fiind dar primit de la Dumnezeu, spre a se pregăti aici pentru patria eternă cerească, din Împărăția Preasfintei Treimi. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel spune: „Nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13, 14).

Creațiile populare perene din lumea satului sintetizează filosofia profundă a înţelegerii sensului sfânt al vieţii și al morții, așa cum evidențiază părintele Dumitru Stăniloae, în citatul următor: „omul și firea întreagă sunt transfigurate prin Taina Sfintei Împărtășanii, prin lumina ce țâșnește din Trupul Domnului prezent în ea. La Liturghie, țăranul român se deprindea să vadă lumea cu alți ochi, învăța să o vadă poleită în albul strălucirii dumnezeiești, plină de taina prezenței divine, a luminii taborice. Peste toate strălucea lumina sărbătorii. De aceea, și el se îmbrăca în straie albe, curate, ca să fie solidar cu lumina dumnezeiască răspândită peste fire, ca să închipuie prin ele nestricăciunea veșmântului care nu i se va mai fura”[1].

În contextul acestei armonii dintre țăran și Dumnezeu, dintre sat și veșnicie, activitatea preotului, a învățătorului și a primarului gospodar ne arată că viața satului nu se desfășoară oricum, ci aceasta ține seama de anumite reguli sau datini împământenite de veacuri, care înseamnă tradiție moștenită și transmisă de-a lungul generațiilor.

Astfel, preotul, care propovăduiește Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, îl învață pe omul de la sat să se roage, îi ascultă durerile şi îl dezleagă de păcate, îi sfințește viaţa, casa şi rodul muncii prin slujbele Bisericii.

Preotul este prezent în toate momentele importante din viața creștinului, în special la naștere, la căsătorie și la înmormântare, iar în comunitatea rurală preotul îndeplinește rolul său de păstor duhovnicesc al unei parohii, într-o relație mult mai statornică decât în comunităţile urbane cu multe parohii.

Alături de preot, în satul românesc, un rol important l-au avut și îl are învățătorul sau învățătorii, cei care, mai întâi în tinda bisericilor, apoi în școli sau în spații special amenajate, i-au învățat pe copiii sătenilor să scrie, să citească și să se comporte cu bunăvoință și demnitate.

Nu în ultimul rând, un rol important în viața satului îl are primarul harnic, care, ca principală autoritate publică locală aleasă de comunitate, este chemat să fie primul gospodar al comunităţii, exemplu pentru ceilalţi săteni prin modul în care ştie nu doar să se îngrijească de propria sa gospodărie, ci şi să arate fidelitate și grijă pentru bunăstarea consătenilor săi.

Mulţi primari au afirmat deopotrivă dragostea lor față de satul românesc și față de Dumnezeu, contribuind mult atât la buna gospodărire a satului, cât și la construirea de lăcașuri sfinte, acolo unde acestea lipseau sau erau neîncăpătoare.

Biserica, şcoala și primăria, adeseori învecinate, îngrijite şi primitoare, sunt adesea clădirile emblematice ale comunităţii rurale româneşti, prin care se exprimă mai ales ataşamentul locuitorilor față de propriile valori spirituale, culturale şi gospodăreşti, adică buna rânduială și buna chivernisire a satului.

Vitregiile îndurate în ultimul secol de țăranul român, prin colectivizarea forțată, prin plecarea sătenilor la oraș ca urmare a industrializării și, mai nou, prin emigrarea sătenilor în străinătate, au avut efecte grave la nivelul identităţii și mentalității sale, lovind adânc în normalitatea sau în firescul vieţii sale tradiţionale și generând în mediul rural transformări negative de ordin spiritual, cultural și demografic.

De aceea, astăzi, satul românesc este oarecum răstignit între idealizare nostalgică și abandonare practică, între identitate tradiţională și supraviețuire precară. Sărăcia, șomajul, dezvoltarea rurală insuficientă și emigrația spre țări mai dezvoltate au condus la o criză majoră în satul românesc, care se zbate între tradiție culturală și supraviețuire materială.

În faţa unor asemenea realități triste, pe care nu le poate ignora, Biserica Ortodoxă Română depune eforturi pentru dezvoltarea rurală durabilă şi pentru salvarea satului românesc, inclusiv prin proiecte desfășurate la nivel național sau regional, precum Proiectul „Alege școala!”, destinat prevenirii și diminuării abandonului școlar, sau Programul „Sănătate pentru sate”, concretizat prin organizarea unor acțiuni medicale umanitare, având ca beneficiari persoane defavorizate din mediul rural.

În special preotul este chemat să fie activ în viața comunității, deoarece activitatea religioasă, liturgică şi pastorală nu are doar o consecinţă cultică sau spirituală, ci ea influenţează și viaţa socială, aduce un spor de calitate vieții într-o anumită comunitate, aduce speranţă şi creează o comuniune spirituală mai intensă.

Iar când se realizează o cooperare benefică între preot, învățător și primar, se creează speranță mai multă și comuniune spirituală mai intensă.

Iubiți credincioși,

Între vlăstarele satului românesc se numără și doi harnici întâistătători ai Bisericii Ortodoxe Române, pe care îi comemorăm în anul 2019. Este vorba despre Patriarhii Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu.

Pe vrednicul de pomenire Nicodim Munteanu, al doilea Patriarh al Bisericii noastre (30 iunie 1939 – 27 februarie 1948), îl cinstim pentru ampla activitate misionară, culturală și socială pe care acesta a desfășurat-o, cu mult curaj şi jertfelnicie, în timpuri deosebit de grele, în vremuri de criză economică și război, sub presiunea factorilor politici ostili din țară și din străinătate.

Fiu al satul Pipirig din munţii Neamțului, Patriarhul Nicodim rămâne în istoria Bisericii și a poporului român o figură reprezentativă, de o verticalitate luptătoare și cu o demnitate înțeleaptă. El a dat dovadă de conștiință misionară, mai ales prin faptul că s-a implicat în scrierea și traducerea mai multor cărți, mai ales a unor lucrări de teologie biblică și teologie pastorală.

Activitatea sa publicistică și editorială numără peste o sută de lucrări traduse și prelucrate din limba rusă, în mare parte cărți de predici, lucrări teologice și broșuri având conținut religios. Acestora li se adaugă alte câteva lucrări originale, pe care Patriarhul Nicodim le-a publicat spre folosul sufletesc al păstoriților săi.

O parte dintre aceste lucrări sunt adresate locuitorilor satelor românești, pe care Patriarhul Nicodim i-a învățat Ce să creadă și cum să trăiască (București, 1905) sau Cum se cuvine să stea creștinul în biserică la slujba Sfintei Liturghii (București, 1907).

Patriarhul Nicodim a arătat un interes deosebit și pentru traducerea textului Sfintei Scripturi. În 1913, a publicat Mica Biblie, iar pentru Biblia sinodală din 1936, a tradus 24 de cărți din Vechiul Testament.

La inițiativa și cu binecuvântarea sa, în anul 1944 a fost tipărită o nouă ediție a Sfintei Scripturi, pentru care Patriarhul Nicodim a tradus 24 de cărți din Vechiul Testament și toate cele 27 de cărți ale Noului Testament.

Cel de-al doilea vrednic patriarh pe care-l comemorăm anul acesta, Iustin Moisescu, s-a născut la 5 martie 1910, în satul Cândești din județul Argeș. I-a succedat Patriarhului Justinian Marina în scaunul patriarhal, fiind cel de-al patrulea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

A fost ales în data de 12 iunie 1977 și a păstorit până la moartea sa, în 31 iulie 1986, punându-și în valoare vocația de om cu o cultură temeinică și vastă.

Eleganța și erudiția sa academică au fost rodul unei vieți dedicate studiului, fiind, ca profesor, mitropolit și patriarh, o personalitate cu o temeinică formare universitară de tip european, cu o cunoaștere profundă a scrierilor Sfinților Părinți.

Într-o perioadă în care regimul politic comunist încerca să impună societății românești ateismul materialist, Patriarhul Iustin a acordat o atenție deosebită activității editoriale, dăruind literaturii teologice în limba română lucrări fundamentale.

Între acestea se numără o nouă ediție sinodală a textului Sfintei Scripturi (Noul Testament din 1979 şi Biblia sinodală din 1982), precum și cărți de cult diortosite dimpreună cu manuale noi pentru învățământul teologic liceal și universitar.

Totodată, el este inițiatorul marii colecții de traduceri din scrieri patristice intitulată Părinți și scriitori bisericești (PSB), proiectată a avea 90 de volume.

Începând cu anul 2007, această însemnată colecție patristică în limba română a intrat în proces de reactualizare, ca o cultivare a moștenirii spirituale luminoase pe care Preafericirea Sa ne-a lăsat-o.

Așadar, Părintele Patriarh Iustin rămâne în memoria Bisericii noastre ca un om echilibrat, un teolog erudit și un păstor înțelept, prin fidelitatea sa față de tradiția ortodoxă, patristică, prin temeinica sa pregătire academică, prin sobrietatea sa în relațiile umane, precum și prin bunătatea și dărnicia sa părintească, exprimate adesea discret, dar eficient[2].

Prin activitatea bogată de traducători pe care au desfășurat-o, atât Patriarhul Nicodim Munteanu, cât și Patriarhul Iustin Moisescu continuă şirul traducătorilor de scrieri bisericești, care, prin osteneala lor, au contribuit atât la introducerea limbii române în cult și în cultura românească, cât și la transmiterea adevărului de credință în limba poporului român.

Fără munca de veacuri a traducătorilor Sfintei Scripturi, ai cărţilor de cult şi ai scrierilor sfinţilor părinţi, credincioşii români nu ar fi avut acces, în limba proprie, la frumusețea și profunzimea Cuvântului lui Dumnezeu şi nici la înțelegerea sfintelor slujbe sau la bogatele învățături patristice.

Limba unui popor se maturizează şi se sfințește atunci când ajunge să exprime Cuvântul lui Dumnezeu.

Maturizarea limbii române a avut loc în secolele XVI-XVII, în spațiul bisericesc, odată cu traducerea primelor cărți de cult şi a Sfintei Scripturi. Acestea au fost cele dintâi documente și monumente ale limbii române literare și ale culturii românești.

Astfel, după tipărirea în limba română a Bibliei de la Bucureşti, în anul 1688, prin strădaniile unor traducători precum diaconul Coresi, mitropoliții Teofil și Ștefan şi Sfântul Antim Ivireanul în Țara Românească, Sfinţii Varlaam și Dosoftei în Moldova, Sfântul Simion Ștefan în Transilvania şi mulţi alţi ostenitori, spre sfârşitul veacului al XVIII-lea toate cărțile de cult au fost traduse în limba română și au circulat în toate provinciile românești.

Așadar, în anul 2019 sunt comemorați toți traducătorii, care, prin efortul lor, din dragoste faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, față de limba română şi față de popor, au transmis adevărul de credință, contribuind astfel la menținerea unității de credință și de limbă a neamului românesc.

Iubiți frați și surori în Domnul,

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, ne aflăm la începutul Postului Naşterii Domnului, numit şi Postul Crăciunului.

Această perioadă este, în primul rând, o pregătire, o sfințire a sufletului și a trupului nostru, prin Spovedanie şi Împărtăşanie, dar și prilej de întrajutorare și milostenie. Faptele milosteniei creştine, privite ca roade ale dreptei credințe, sunt expresia concretă a iubirii noastre smerite față de Dumnezeu și de oameni.

Prin urmare, și în acest an, ne adresăm preoţilor şi credincioşilor mireni ai Sfintei noastre Biserici cu îndemnul părintesc de a organiza, la parohii, mănăstiri, protopopiate şi la centrele eparhiale, colecte de bani, alimente, haine şi medicamente.

Acestea vor fi distribuite celor aflaţi în suferinţă şi în lipsuri, familiilor defavorizate cu mulţi copii, bătrânilor și persoanelor singure fără copii sau rude, cu precădere celor care locuiesc în mediul rural.

Având încredinţarea că veţi arăta şi în acest an dărnicie creştină şi veţi răspunde cu dragoste chemării noastre părinteşti în această lucrare sfântă de binefacere și ajutorare, vă mulţumim pentru generozitatea arătată în anii precedenţi şi vă reamintim cuvintele Domnului Iisus Hristos: „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7).

Cu rugăciune, post și milostenie, ne vom pregăti mai bine pentru slăvitul Praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iubire milostivă pentru oameni și pentru mântuirea lor.

În încheiere, cu multă prețuire, vă îmbrățișăm părintește și vă împărtășim binecuvântarea apostolică: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13).



Sinaxă monahală în Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului

Joi, 14 noiembrie 2019, la Mănăstirea „Mihai Vodă” din Turda, județul Cluj, a avut loc sinaxa monahală, în cadrul căreia s-au întâlnit cei aproximativ 170 de stareţi, stareţe şi duhovnici de la mănăstirile din cuprinsul Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului. Lucrările sinaxei monahale s-au desfășurat în prezența a trei ierarhi din cadrul mitropoliei, sub președinția Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei.

În deschiderea evenimentului, începând cu ora 8:00, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a oficiat Sfânta Liturghie, în biserica mănăstirii, împreună cu Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereul-Vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi, printre care s-au numărat arhimandritul Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, arhimandritul Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor din Episcopia Maramureșului și Sătmarului, arhimandritul Mina Pletosu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului, precum și alți stareți și duhovnici din cele trei eparhii.

După citirea pericopei evanghelice, Părintele Mitropolit Andrei a ținut un cuvânt de învățătură în cadrul căruia a vorbit despre lupta duhovnicească a călugărilor.

În cadrul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei l-a hirotonit întru diacon pe teologul Gabriel Cristian Măhălean.

Răspunsurile liturgice au fost date de Corala preoților din Protopopiatul Turda, dirijată de preotul Sorin Dindelegan.

La finalul slujbei, Mitropolitul Clujului a acordat Ordinul „Mihai Vodă” pentru clerici exarhului mănăstirilor din Episcopia Maramureșului și Sătmarului, arhim. Macarie Motogna, și exarhului din Episcopia Sălajului, arhim. Mina Pletosu.

De la ora 10:00, în sala de ședințe a așezământului monahal, s-au desfășurat lucrările sinaxei, fiind prezidate de Părintele Mitropolit Andrei, care a adresat celor prezenți un cuvânt duhovnicesc. De asemenea, au luat cuvântul Preasfințitul Părinte Petroniu și Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, care a transmis mesajul Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului.

În cadrul întâlnirii, arhimandritul Samuel Cristea, duhovnicul Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, a ținut o prelegere, intitulată „Importanța lecturării Sfintei Scripturi de către monahi”.

La finalul prelegerii, mai mulți participanți au luat cuvântul cu privire la tema anunțată.

În continuare, au fost aduse la cunoştință ultimele hotărâri ale Sfântului Sinod în ceea ce priveşte buna rânduială şi disciplină a vieţii monahale, iar participanții au avut ocazia de a adresa întrebări celor trei ierarhi și de a dezbate împreună teme de actualitate din viața bisericească și monahală. Acestea au făcut referire la importanța citirii Sfintei Scripturi și la acțiuni misionare și filantropice în rândul semenilor.

De asemenea, moderatorul ședinței de lucru, părintele arhimandrit Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, a făcut câteva anunțuri de ordin administrativ și a adresat un gând bun.

Întâlnirile monahale la nivel mitropolitan au loc, potrivit statutului de organizare al Bisericii Ortodoxe Române, o dată la trei ani. La nivelul Mitropoliei Clujului în cei 14 ani de la înființare, au avut loc cinci asemenea întâlniri, cea din anul 2016 fiind organizată la Mănăstirea Scărișoara Nouă, din Episcopia Maramureșului și Sătmarului.

Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului are în componența sa trei Eparhii: Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, Episcopia Maramureșului și Sătmarului și Episcopia Sălajului, având 80 de aşezăminte monahale cu aproximativ 500 de viețuitori.

Următoarea sinaxă monahală mitropolitană va avea loc în anul 2022, în Episcopia Sălajului, la Mănăstirea Strâmba.

Mănăstirea „Mihai Vodă” de la Turda, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, a luat ființă în urmă cu mai bine de 18 ani, când la ceremonia de comemorare a 400 de ani de la moartea voievodului Mihai Viteazul, la Turda, vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu Anania a anunţat intenţia ca locul martiriului să nu fie marcat doar de un simplu monument, ci de o mănăstire, în care să fie aduse neîncetat rugăciuni şi slujbe „pentru pomenirea marelui voievod şi a tuturor celor care, de-a lungul veacurilor, şi-au dat prinosul de jertfă pentru libertatea, demnitatea şi unitatea poporului român”.

Locul de lângă Turda a fost marcat ca loc al jertfei voievodului Mihai Viteazul încă din perioada interbelică, când, în anul 1923, la iniţiativa Societăţii Femeilor Ortodoxe din Turda, a fost înălţată o troiţă din lemn pe locul asasinatului, iar mai târziu, în anul 1977, în locul troiţei de tradiţie românească a fost ridicat un impozant monument. Cu toate acestea, memoria lui Mihai Viteazul, deşi sărăcită de substanţa credinţei, s-a păstrat în conştiinţele multor generaţii de tineri, aduşi la Turda la marile sărbători. După Revoluţie s-a înfiripat o nouă tradiţie prin care, anual, pe data 19 august, pe platoul din vecinătatea Turzii se oficiază Sfânta Liturghie şi o slujbă de pomenire, perpetuându-se nu doar istoric, ci şi liturgic memoria eroului naţional.
Odată cu deschiderea mănăstirii, pe locul martiriului, accentul pus pe solemnitatea unei comemorări civile s-a mutat spre o comemorare liturgică, prin rugăciuni neîncetate aduse pentru memoria și jertfa marelui Mihai.

Aşezământul monahal este o copie arhitecturală a vechii Mănăstiri „Mihai Vodă” din Bucureşti, ctitorie a banului Mihai din 1591, dar mutilată de regimul comunist. Biserica mănăstirii a fost sfințită în data de 19 august 2018, de 9 ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Momentul sfințirii a fost înscris de Arhiepiscopia Clujului pe agenda evenimentelor care au marcat simbolic Jubileul celor 100 de ani de la Marea Unire din 1 decembrie 1918.

Complexul monahal de la Turda cuprinde biserica mănăstirii, corpurile de chilii cu paraclis, fiind înconjurat de un zid de incintă, cu clopotniţă la poartă. Biserica mănăstirii este împodobită cu pictură în tehnica „al fresco”, realizată de pictorul bisericesc Sorin Efros.

Obştea de călugăriţe este condusă de maica stareţă Andreea Zdrobău, avându-l ca duhovnic pe părintele arhimandrit Ilie Hanuschi.

În mod simbolic, prin cele două ctitorii, de la Bucureşti şi Turda, se regăsesc unite în chip tainic Ţara Românească, Transilvania şi astfel toate provinciile româneşti, peste care a domnit cândva voievodul Mihai, întâiul întregitor de ţară.



Liturghie Arhierească la biserica Regimentului 69 artilerie mixtă „Silvania” din Şimleu Silvaniei

Duminică, 10 noiembrie 2019, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica Regimentului 69 artilerie mixtă „Silvania” din Şimleu Silvaniei, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-a numărat și Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei. La slujbă au participat cadrele militare, în frunte cu domnul comandant George Sas, personalul civil angajat și numeroși credincioși din Șimleu Silvaniei care, duminică de duminică și sărbătoare de sărbătoare, participă, aici, la sfintele slujbe.

La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Preacucernicul Părinte Ioan Crâșmar a mulțumit Preasfinției Sale pentru bucuria de a fi alături, și anul acesta, de cadrele militare ale Regimentului 69 artilerie mixtă „Silvania” din Şimleu Silvaniei. De asemenea, Preacucernica Sa a dăruit Ierarhului o icoană. În continuare, domnul comandant George Sas a oferit Preasfinției Sale un fanion.

Părintele Ioan Crâşmar, preotul de caritate al Regimentului 69 artilerie mixtă „Silvania”, activează în cadrul acestei structuri a Ministerului Apărării Naționale din anul 2004. Inițial, slujbele religioase erau săvârșite într-o capelă, amenajată în incinta bibliotecii, urmând, ca mai apoi, să se purceadă la ridicarea unei biserici din lemn. Aceasta a prins contur, în mod special, cu sprijinul material al cadrelor militare, care, lunar, au contribuit, din propriul salariu, pentru construcția lăcașului de cult, astfel încât, în anul 2011 lucrările de edificare a bisericii au fost finalizate. Lăcașul de cult, pus sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, a fost târnosit de către Preasfințitul Părinte Petroniu, în data de 3 iulie a anului 2011, în prezența cadrelor militare şi a personalului civil angajat, a oficialităților județene și locale, dar și a credincioșilor din orașul Șimleu Silvaniei.







www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro