www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Vizita Înaltpreasfințitului Părinte Athenagoras al Mexicului în Episcopia Sălajului

În perioada 26-29 august 2016, la invitația Preasfințitului Părinte Petroniu și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Înaltpreasfințitul Părinte Athenagoras, Mitropolitul ortodox al Mexicului a făcut o vizită în Episcopia Sălajului.

În ziua de sâmbătă, 27 august 2016, Înaltpreasfinția Sa, alături de Chiriarhul locului, a vizitat mai multe biserici din Protopopiatul Zalău. Astfel, a vizitat bisericile din parohiile Ortelec, Moigrad, Brebi, Creaca, Prodănești, Borza și Ciumărna, iar în cea de-a doua parte a zilei, biserica ,,Sfântul Apostol Toma” din Zalău, unde a fost întâmpinat de către credincioșii acestei parohii cu flori, pâine și sare.

Duminică, Înaltpreasfințitul Părinte Athenagoras a oficiat alături de Preasfințitul Părinte Petroniu slujba de târnosire a bisericii cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” din Parohia Jac, iar după târnosirea locașului de cult, cei doi Ierarhi au săvârșit Sfânta Liturghie pe un podium amenajat în vecinătatea bisericii, fiind înconjurați de un ales sobor de preoți.

În după amiaza zilei de duminică, Înaltpreasfințitul Athenagoras și-a continuat vizita pastorală în Municipiul Zalău, fiind impresionat de frumusețea și căldura picturii locașurilor de cult, precum și de noblețea sufletească a oamenilor, care l-au întâmpinat cu multă bucurie în bisericile ,,Adormirea Maicii Domnului”, Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului”, precum și în bisericile „Pogorârea Sfântului Duh” și ,,Nașterea Maicii Domnului”.

Vizita Înaltpreasfințitului Părinte Athenagoras în Episcopia Sălajului s-a încheiat luni, 29 august 2016, când a săvârșit Sfânta Liturghie alături de Preasfințitul Părinte Petroniu, în altarul de vară al Mănăstirii Bic, cu prilejul hramului de vară al acestui așezământ monahal.



Hramul Mănăstirii Bic

Luni, 29 august 2016, Mănăstirea Bic și-a prăznuit ocrotitorul, pe Sfântul Ioan Botezătorul. Această sărbătoare încheie hramurile de vară ale mănăstirilor din Episcopia Sălajului. Cu acest prilej Sfânta Liturghie a fost săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Athenagoras al Mexicului și de către Preasfințitul Părinte Petroniu, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi și în prezența a numeroși credincioși care s-au adunat și în acest an în număr mare la sfânta mănăstire încă din ajunul sărbătorii, când au participat la slujba de priveghere săvârșită în altarul de vară. În semn de evlavie față de sfântul ocrotitor al acestui așezământ monahal, pelerinii au înnoptat sub cerul liber, în dorința de a fi prezenți și la Sfânta Liturghie din ziua praznicului.

Situată la 3 kilometri de orașul Șimleu Silvaniei, Mănăstirea Bic a fost înființată în anul 1994, inițial aceasta funcționând în vechea școală a satului Bic.

În anul 1997 este adusă în incinta actuală a mănăstirii o biserică de lemn, din localitatea Stâna, aceasta datând de la anul 1720.
Lucrările la biserica nouă de zid a mănăstirii au demarat în același an. În continuarea zidurilor bisericii au fost ridicate ulterior corpurile de chilii, arhondaricul și trapeza, mănăstirea având posibilitatea să adăpostească aproximativ 100 de pelerini.

Prin neobosita strădanie a Preacuvioasei maici Marina Lupou, mănăstirea a dezvoltat programe de asistență socială atât pentru copii, cât și pentru persoanele vârstnice. Astfel, sub aripa mănăstirii funcționează Școala Confesională pentru clasele I-IV „Sfântul Pantelimon”, unde învață și sunt cazați 18 copii proveniți din diferite familii cu probleme sociale de pe cuprinsul județului Sălaj.

De asemenea, la Mănăstirea Bic funcţionează din anul 1999 un cămin pentru persoane vârstnice. Din anul 2008 căminul a fost mutat într-o clădire nouă, iar numărul persoanelor vârstnice care beneficiază de îngrijire în prezent a ajuns la 25.








Târnosirea bisericii din Parohia Jac

În duminica a X-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Petroniu, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Athenagoras al Mexicului, s-au aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Jac, Protopopiatul Zalău, unde au oficiat slujba de târnosire a bisericii cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”. După târnosirea locașului de cult, cei doi Ierarhi au săvârșit Sfânta Liturghie pe un podium amenajat în vecinătatea bisericii, fiind înconjurați de un ales sobor de preoți, în frunte cu Preacucernicul Părinte Claudiu Nechita, cosilierul social al Episcopiei Sălajului. La acest eveniment istoric pentru localitate, au participat numeroși credincioși, în frunte cu oficialitățile locale și județene, bucurându-se de prezența celor doi Ierarhi, care au încununat truda și jertfelnicia lor.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a acordat Preacucernicului Părinte paroh Alexandru Creț o diplomă de apreciere, în semn de recunoștință pentru eforturile depuse la ridicarea noului locaș de cult. De asemenea, au mai fost acordate diplome de apreciere și membrilor consiliului parohial, personalului auxiliar bisericesc, aceștia fiind trup și suflet alături de părintele paroh pe parcursul demarării lucrărilor de zidire și înfrumusețare a bisericii, precum și celor cu inimă mare, care, prin donațiile lor, au făcut posibile lucrările de finalizare ale frumosului locaș de închinare.

Cu acest prilej, toți credincioșii, bărbați și femei, au intrat prin Sfântul Altar și s-au închinat sărutând Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfânta Masă, eveniment unic în viața unei biserici.

Localitatea Jac este situată în partea de est a Munților Meseș, la poalele dealului Pomet, deal pe care se găsește și marele castru roman Porolissum. Deși atestat documentar destul de târziu, primele menționări ale satului Jac datând din anul 1499, izvoarele istorice demonstrează că teritoriul acestei localități a fost locuit din vremuri imemoriale. Documentele istorice atestă pentru prima dată localitatea sub denumirea de Sakfalva, apoi din anul 1850 satul apărând sub numele de Saku, care până la urmă s-a transformat în numele actual Jac.

Înainte de 1944 locuitorii satului, care majoritatea au fost mineri, au viețuit în condiții grele, locuințe simple, majoritatea fiind acoperite cu paie, însă cu toate acestea, trăirea religioasă nu a încetat să existe. Astfel, în această localitate, prin truda credincioșilor s-au ridicat două biserici: una din lemn, care este și monument istoric și una de zid, în care se și slujește în momentul de față.

Biserica de lemn din Jac a fost construită în anul 1756, în locul celei vechi, a cărei mărime și tehnică constructivă a fost păstrată de meșterii constructori. Biserica este construită în întregime din bârne de stejar. Ancadramentul ușii de intrare este ornat cu frânghii și motive geometrice, terminându-se în rozetă pe partea de jos. Pictura interioară, realizată în 1894, a dispărut prin ștergere sau văruire, așa încât doar câteva chipuri biblice au mai rezistat pe peretele de vest al pronaosului. Acoperișul este de șindrilă, aceasta fiind refăcută în anul 2010. Pe partea vestică a acoperișului se înalță turnul clopotniță cu foișor deschis.

Actuala biserică de zid a fost construită din dorința credincioșilor Parohiei Jac, între anii 1994 – 2009. Astfel, în 16 august 1994 au început lucrările la noua biserică pe baza unui proiect realizat de către arhitectul Mircea Nejur. Piatra de temelie a bisericii a fost sfințită în data de 25 august 1996. Până în 23 august 2009 s-au construit zidurile din bolțari, locașul de cult a fost tencuit atât în interior, cât și în exterior, turnurile și bolta au fost făcute din lemn acoperit cu tablă zincată, pardoseala a fost îmbrăcată cu scândură din lemn de brad, iar intrarea în locașul de cult a fost placată cu gresie. În perioada 2010-2016 s-a executat tencuirea și pictarea bisericii în tehnica frescă, s-au montat geamurile și ușile de acces, a fost montat sistemul de încălzire pe calorifere și a fost confecționat iconostasul din lemn de tei, precum și mobilierul bisericesc. De asemenea, locaşul de cult a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.







Mitropolitul Ierotheos Vlachos despre delegația Patriarhiei Române la Sinodul din Creta: Bine pregătiți şi fermi pe poziţie

Pe siteul cuvantul-ortodox.ro a fost publicată recent traducerea unei scrisori semnată de Înaltpreasfinţitul Părinte Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Agios Vlasios, cu privire la poziţia şi prestaţia delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române la Sfântul și Marele Sinod din Creta.

În continuare, redăm textul scrisorii (pentru textul original în limba greacă vezi aici):

„Ca membru al Delegației Bisericii Greciei am urmărit cu multă atenție toate sesiunile Sfântului și Marelui Sinod, care s-a întrunit recent la Kolimbari, în Creta.

Am mai scris și voi mai scrie despre observațiile și impresiile mele de la lucrările Sinodului. Aici doar aș dori să semnalez rolul important pe care l-a jucat la Sinod Patriarhul României, Daniel, și în general, Patriarhia României.

Mai întâi, Patriarhia României s-a pregătit foarte bine pentru Sinod și a făcut propuneri importante de corectare a textelor, mai ales pentru documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”. Doar trei Biserici au formulat propuneri concrete, adică Patriarhia României, Biserica Ciprului (cele mai puține) și Biserica Greciei. De asemenea, propuneri orale a făcut și Biserica Serbiei. Cred că Patriarhia României a avut cele mai multe observații.

Pe durata sesiunilor, Patriarhul României este cel care și-a susținut opiniile având cunoaștere teologică, experiența de la Dialogurile [ecumenice] și determinare. În anumite cazuri a fost foarte stăruitor și a avut o contribuție importantă în formularea art. 21 al documentului „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”. De multe ori a spus că, dacă nu vor fi acceptate anumite corecturi, nu va semna textul. De asemenea, de multe ori și-a exprimat opinia de a nu se finaliza discuția și de a nu se semna textul acesta, ci de a fi lăsat deschis pentru următorul Sfânt și Mare Sinod. Într-un caz și-a exprimat cu intensitate nemulțumirea și a spus că simte că au loc constrângeri.

Când a fost finalizat textul și a fost citit în plen, Patriarhul României a constatat că nu a avut loc o traducere corectă în limba franceză și că nu au fost introduse observațiile sale. Atunci a spus că, dacă nu se fac aceste corecturi, nu semnează textul. Acest lucru a avut ca urmare stoparea întregii proceduri, pentru a se corecta din nou textul. Lucru care s-a finalizat după mult timp.

Dintre toți întâi-stătătorii, Patriarhul României, Daniel, a arătat că are deplină cunoaștere teologică și capacitatea de a-și susține opiniile. De asemenea, a avut capacitatea de a face propuneri alternative, atunci când nu au fost acceptate propunerile sale.

Însă, întrucât Regulamentul prevedea ca, în cazul în care propunerea unei Biserici nu este acceptată de către celelalte Biserici, textul rămâne așa cum este, de aceea nici nu au fost acceptate toate propunerile. În general, Patriarhul României i-a impresionat pe toți membrii Sinodului prin cunoștințele sale teologice și prin modul în care aborda subiectele.

De asemenea, observații importante a făcut Mitropolitul Moldovei, Teofan, care a vorbit având cuget bisericesc ortodox, bazat pe învățătura Bisericii.

Consider că Biserica României a impresionat prin întreaga sa prezență. Când se vor publica actele Sinodului, se va vădi acest lucru din plin”.



Resfințirea bisericii din Parohia Dobrin

În Duminica a IX-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Dobrin, Protopopiatul Zalău. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a resfințit biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitate. În continuare, a fost săvârșită Sfânta Liturghie, iar la finalul slujbei Preasfinția Sa a acordat Preacucernicului Părinte paroh Ioan-Sergiu Gaga o diplomă de apreciere pentru bogata sa activitate pastoral-misionară și administrativ-gospodărească desfășurată de la investirea cu marele har al preoției.

Localitatea Dobrin a fost menționată pentru prima dată în documente în anul 1423 cu numele maghiar Debren, ea aparținând mai întâi regatului Ungariei, însă făcând parte din Principatul Transilvaniei. După compromisul din 1867 dintre austrieci și ungurii din Imperiul Austriac, Principatul Transilvaniei dispare, astfel încât în 1876, Regatul Ungariei este împărțit în județe, Dobrin intrând în județul Sălaj (Szilágymegye). La sfârșitul primului război mondial, Imperiul Austro-Ungar a dispărut, iar Dobrinul a fost anexat României Mari, urmând ca între anii 1940-1944 să intre sub jurusdicția Ungariei, perioadă după care va aparține definitiv statului actual, România.

În ceea ce privește vatra spirituală trebuie menționat faptul că în Dobrin există două biserici: una de lemn și una de zid. Biserica de lemn din localitatea Dobrin a fost construită în 1720. Are un plan dreptunghiular cu absida altarului pătrată. Are acoperiș din șiță, peste care se înalță turnul cu foișor acoperit de baza lărgită a fleșei. Ancadramentul ușii de intrare este decorat cu chenare de frânghie și linii frânte, cu suprafețe de romburi, flancând cu patru rozete cercul de spirală ce marchează baza. Interiorul este pictat, însă ploile au șters de pe pereți decorațiunile interioare.

Actuala biserică de zid a fost construită cu mari sacrificii din partea credincioşilor parohiei Dobrin în timpul Preacucernicului Părinte Liviu Ungur, între anii 1994-2003, și a suferit de-a lungul timpului ample modificări, care au fost finalizate de tânărul și vrednicul preot Sergiu Gaga, între anii 2014-2016. Astfel, în interiorul locaşului de cult pardoseala a fost vopsită și acoperită cu mochetă, au fost înlocuite geamurile, s-a instalat un sistem de sonorizare, au fost montate policandrul și aplicele pentru iluminat, iar chipurile Ierarhilor au fost repictate. În exterior, biserica și soclul acesteia au fost revopsite, s-au montat jgheaburile pentru scurgerea apei și parazăpezile, gardurile și porțile au fost reparate și vopsite și a fost construit un lumânărar. De asemenea, locaşul de cult a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.




Liturghie Arhierească la Mănăstirea Rus

Luni, 15 august 2016, de Praznicul Adormirii Maicii Domnului, Mănăstirea Rus, din comuna Rus, Protopopiatul Jibou, cunoscută în părțile locului și sub denumirea de Mânăstirea „Sfânta Maria – Rus” s-a transformat într-o adevărată oază duhovnicească, la care au venit mii de credincioși, atât din împrejurimi, cât și din alte localități mai îndepărtate, pentru a-și găsi liniștea sufletească și pentru a cere în rugăciune ajutorul Fecioarei Maria. Cu ocazia sărbătoririi hramului, frumoasa poiană a mănăstirii a fost însuflețită de atmosfera de sărbătoare creată de prezența Preasfinţitului Părinte Petroniu, care a oficiat Sfânta Liturghie pe altarul de vară situat în poiana din vecinătatea așezământului monahal, înconjurat fiind de un numeros sobor de preoți, în frunte cu Preacucernicul Părinte Claudiu Nechita, consilierul social al Episcopiei Sălajului.

Comuna Rus este situată în partea nord-estică a județului Sălaj, pe Valea Someșului, la o distanță de 34 de kilometri de orașul Dej, 60 de kilometri de orașul Baia Mare și 70 de kilometri de orașul Zalău, mănăstirea fiind așezată chiar pe una din terasele din dreapta Someșului, cu acces din șoseaua națională, în partea de hotar numită Răfeni.

Mănăstirea „Sfânta Maria-Rus” a fost ctitorită din temelie, începând din anul 1997, sub coordonarea Preacuvioasei Maici Maria Terheșiu, stareța mănăstirii. În urmă cu 7 ani, a fost sfințită și piatra de temelie pentru biserica de zid, biserică ale cărei lucrări de ridicare au fost finalizate, locașul de cult urmând a primi cât mai curând și podoaba picturii.

În prezent, în cadrul mănăstirii se jertfește doar maica stareță, împreună cu părintele duhovnic Alexandru Tiță.








Liturghie Arhierească la Parohia Gălpâia

Duminică, 14 august 2016, credincioșii Parohiei Gălpâia au îmbrăcat straie de sărbătoare, fiind prezenți în număr mare la biserica satului. Bucuria a fost dată de prezența în mijlocul lor a Preasfințitului Părinte Petroniu, prilej cu care a fost săvârșită Sfânta Liturghie. La finalul slujbei, Preasfinția Sa a acordat părintelui paroh Mihai Dobocan, distincția de sachelar, în semn de apreciere a efortului și a activității rodnice depuse de acesta în ogorul Bisericii lui Hristos. Alături de Preasfinția Sa au slujit pe lângă părintele paroh și Preacucernicul Părinte Mihai-Adrian Dobocan, Consilierul Cultural al Episcopiei Sălajului și Preacucernicul Părinte Florin Dobocan, fratele părintelui paroh.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, toți credincioșii s-au îndreptat spre Căminul Cultural al satului, unde Preasfinția Sa a oficiat o slujbă de binecuvântare, în urma lucrărilor de modernizare efectuate în această perioadă.

Veche așezare românească, satul Gălpâia a fost atestat documentar pentru prima dată la 13 iulie 1350, într-un act oficial al regelui Ludovic al Ungariei. Prima biserică a satului despre care avem date este biserica veche din lemn, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, atribuită de tradiţie anului 1575. Biserica este construită din bârne de stejar, având acoperişul în două ape, fiind învelită cu şindrilă de brad. Interiorul bisericii a fost acoperit cu pictură, din care se mai păstrează doar puţine urme. Prispa cu arcade cioplite de pe latura de sud a fost adăugată în secolul al XVIII-lea, probabil în anul 1769, dată notată pe o grindă a peretelui de sud.

În anul 1939, prin grija Veturiei Goga, biserica a fost strămutată la Ciucea, în județul Cluj, în incinta conacului lui Octavian Goga.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, probabil după anul 1827, la Gălpâia a luat ființă o școală confesională. După tradiţia locală copiii învăţau carte într-o casă pusă la dispoziție de un sătean fruntaş. În fiecare an, alt sătean îşi punea la dispoziție casa pentru şcoală. Cântăreţii bisericii făceau carte pe rând cu copiii, fiecare câte o săptămână. La sfârşitul săptămânii, preotul făcea un mic examen ca să se convingă dacă într-adevăr cântăreţul s-a ocupat de copii.

Biserica actuală a satului a fost ridicată între anii 1930-1938, fiind târnosită de către episcopul Nicolae Colan al Clujului, la 13 iunie 1938. Biserica cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil este în formă de cruce, având dimensiunile de 17 m lungime și 7 m lăţime.

Tânărul părinte Mihai Dobocan, actualul paroh al satului, a fost hirotonit preot în data de 26 februarie 2012, de către Preasfințitul Părinte Petroniu și încă de la început s-a făcut iubit în rândul credincioșilor, remarcându-se prin hărnicia și dăruirea Preacucerniciei Sale. Pe lângă activitatea pastoral-misionară bogată, părintele Mihai s-a dovedit a fi și un bun gospodar, Preacucernicia Sa efectuând lucrări de înnoire atât la locașul de cult, cât și la casa parohială.






Școala de vară la Parohia ,,Pogorârea Sfântului Duh” din Zalău

În perioada 8-12 august, Episcopia Sălajului a organizat, cu binecuvântarea Preasfinţitului Episcop Petroniu, a doua ediţie a programului socio-educativ „Şcoala de vară Porolissum”. Acest program, în care sunt implicaţi 52 de copii, cu vârste cuprinse între 6-15 ani, îşi propune să ofere elevilor o alternativă de petrecere a timpului liber, în perioada vacanţei şcolare, derulând activităţi diferenţiate pe categorii de vârstă, în vederea dezvoltării unor abilităţi practice, de cunoaştere, artistice şi de socializare, în spiritul promovării valorilor moral -creştine.
Spaţiul desfăşurării acestor activităţi este oferit, la fel ca în ediţia anterioară, cu generozitate, de Şcoala Generală ,,Porolissum” din Zalău, locaţie în care, pe lângă atelierele de creaţie şi comunicare propuse copiilor de animatori de tineret, profesori, psihopedagogi şi artişti populari, coordonaţi de doamnele profesoare Ştefania Nechita şi Alina Blaj, se serveşte gratuit masa de prânz pe toată perioada programului.
O mare bucurie şi o vădită emoție le-au fost aduse copiilor, joi, odată cu vizita Chiriarhului nostru, Preasfinţitul Părinte Petroniu. Acesta le-a vorbit copiilor despre icoana pe sticlă, despre cuminţenie şi frumuseţea sufletească și a mulţumit voluntarilor implicaţi, împărţind tuturor iconiţe şi dulciuri.
Vineri, în cadrul unei excursii organizate la Castrul Roman din Moigrad, a avut loc un concurs de interpretare de pricesne în amfiteatrul vechiului municipiu roman Porolissum.
Toate creaţiile tinerilor creştini vor fi expuse spre vânzare în biserica ,,Pogorârea Sfântului Duh” din Zalău, în vederea obţinerii unui fond din care, la începutul anului şcolar, vor fi ajutaţi cu rechizite şcolare şi îmbracăminte copiii proveniţi din familii cu venituri reduse.
Consilier social-filantropic
Pr. Claudiu Nechita



Festivități desfășurate la monumentul de la Guruslău

În după amiaza zilei de duminică, 7 august 2016, la monumentul de la Guruslău au avut loc ceremoniile de comemorare a victoriei trupelor voievodului Mihai Viteazul asupra oștirii principelui Sigismund Báthory.

La festivități, alături de oficialitățile județene și locale a participat și Preasfințitul Părinte Petroniu, înconjurat de un sobor de preoți, care, după intonarea imnului de stat al României, au oficiat o slujbă de pomenire a eroilor neamului. În continuare au fost rostite alocuțiuni de către prefectul județului Sălaj, reprezentantul Centrului Militar Județean Sălaj și primarul comunei Hereclean.

Festivitățile s-au încheiat cu depunerea de coroane din partea oficialităților și cu prezentarea onorului de către trupele de infanterie, trupele de jandarmi și cele ale ISU Sălaj.



Liturghie Arhierească la biserica ,,Sfânta Treime” din Zalău

Duminică, 7 august 2016, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia ,,Sfânta Treime” din Zalău, unde a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat fiind de un sobor de preoți și diaconi. Cu ocazia acestui eveniment deosebit, au participat numeroși credincioși, care au trăit alături de clerici, cu emoție în suflet, înălțătoarea slujbă a Sfintei Liturghii. La sfârșit, Preasfințitul Părinte Petroniu a acordat domnului Ioan Galiș, enoriaș al Parohiei ,,Sfânta Treime”, crucea sălăjană, în semn de apreciere pentru generoasa implicare a acestuia în activitățile și în lucrările de ajutorare și înfrumusețare, atât ale bisericii cu hramul ,,Sfânta Treime”, cât și ale altor biserici din Eparhia Sălajului.
Istoria bisericii ,,Sfânta Treime” din Zalău începe în prima jumătate a secolului al XX-lea. Astfel, după terminarea primului război mondial şi realizarea unirii Ardealului cu România la 1 Decembrie 1918, s-a dorit în Zalău construirea unei biserici ortodoxe, deziderat realizat între anii 1925 – 1927, prin zidirea actualei bisericii cu hramul „Sfânta Treime”, aceasta fiind prima biserică românească din cărămidă ridicată în oraş. Terenul pentru construcţie a fost donat de statul român, pe locul unde se afla o fostă grădiniţă, care a fost transformată în casă parohială. Construcţia data din 1870, şi după multe modificări, a fost folosită ca şi casă parohială până în anul 2008.
Biserica a fost construită după planurile realizate de arhitectul Alexandru Floriansics, prin grija deosebită a preotului paroh de atunci Remus Roşca şi a epitropului Pompiliu Ţolca, preşedintele unei bănci româneşti din oraş, ultimul lăsând şi un caiet cu însemnări cu privire la greutăţile prin care a trecut în acei ani grei de după război, când în Zalău se aflau foarte puţini credincioşi ortodocşi români; circa 54 de familii. Clădirea are planul în cruce, lungimea de 24 m. şi lăţimea de 8 m. La zidirea Bisericii au participat puţinii, dar mărinimoşii credincioşi din oraş, ajutaţi de soldaţii şi ofiţerii din garnizoana Zalău. Prin grija epitropului, Pompiliu Ţolca s-a luat un împrumut bancar de aproximativ 600 000 lei, care datorită dobânzii va ajunge în 1932 la suma de 920 000 lei, şi care a reuşit să fie achitat prin donaţiile credincioşilor.
Biserica a fost păstorită de preotul Remus Roşca până în 1940, când, odată cu ocuparea Ardealului de nord de armatele hortisto- fasciste, acesta a fost expulzat din România, împreună cu epitropul şi profesorul Pompiliu Ţolca. Preotul Remus Roşca nu s-a mai întors în Zalău după război, ci s-a retras la Dej, unde a decedat revenind numai epitropul cu familia lui. În timpul ocupaţiei şi războiului, Parohia a rămas vacantă, Biserica ajungând într-o avansată stare de degradare. Din 1945 până în 1952 a fost condusă de către preotul Iacob Panga, care a reuşit să adune suma de 320 000 lei, cu care a reamenajat biserica, a confecţionat cu multă trudă mobilierul din lemn de stejar, adică 2 strane şi 51 de scaune în jurul pereţilor din naos, a repus sticla în geamuri, etc. Datorită acţiunilor anticomuniste, acesta a fost arestat în 1952 de Siguranţa statului şi închis timp de 6 ani , ajungând şi la canalul Dunăre – Marea Neagră. Între 1952 – 1953, preot paroh a fost Aurel Briscan, care a decedat la un an după numire.
Din 1953 până în 1997, Parohia a fost păstorită de preotul Traian Opriş, însă din 1958 a fost afiliată la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din oraş, până în 1984, când a fost reînfiinţată ca parohie de sine stătătoare. În această perioadă serviciile religioase s-au oficiat alternativ de preoţii de la Catedrală: Traian Opriş, Ioan Gâlgău şi Ioan Ghiurco. Serviciile alternative au continuat până în 1994, fiind oficiate de către protopopii Ioan Andreescu şi Ioan Pop, precum și de către preoţii Ştefan Lucaciu şi Ioan Pop. Din 1997 a fost numit preotul Iosif Ferenţ, iar din 1999 şi preotul Alexandru Horvat, însărcinat de P.S. Dr. Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei cu construirea Bisericii „Pogorârea Duhului Sfânt” în cartierul Porolissum.
La Biserică s-au efectuat mai multe lucrări. Astfel, între anii 1985 – 1990 s-a introdus încălzirea centrală, s-a tencuit Biserica în interior şi în exterior, s-au confecţionat, din tei sculptat, un iconostas şi un candelabru, s-a pictat Biserica în tehnica „fresco”, de pictorul Tudor Costică, ajutat de Virgil Palade şi s-au făcut unele lucrări de împrejmuire.
Între anii 1997 şi 2005 s-a renovat casa parohială, s-a tencuit Biserica în exterior în terasit cu scene biblice creionate, s-a construit un spaţiu pentru lumânări, s-a schimbat pardoseala cu parchet stratificat, s-au montat geamuri termopan, s-au schimbat scaunele, s-au achiziţionat din Grecia: un un chivot, două icoane, o cruce şi două chipuri de heruvimi, necesare pentru Sfânta Masă, un candelabru şi mai multe candele. S-a refăcut instalaţia electrică şi instalaţia de termoficare, s-au refăcut gardul şi poarta, s-a construit o magazie şi un grup sanitar, s-a dotat Biserica cu cele necesare desfăşurării în bune condiţii a serviciilor religioase. Toate aceste lucrări s-au făcut din donaţiile benevole ale credincioşilor. Parohia şi credincioşii au contribuit de asemenea prin donaţii la achiziţionarea terenului şi construirea noului locaş de cult cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” din cartierul Porolissum, ajutându-l pe preotul Alexandru Horvat în eforturile depuse pentru înălţarea unui măreţ edificiu. În anul 2008 s-a construit o nouă casă parohială, iar în 2010 s-a amenajat curtea Bisericii. Actualmente biserica este păstorită de către Preacucernicii Părinţi Iosif Ferenţ, din 1997 şi Ioan Fărcaş, din 2004.







www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro