Târnosirea bisericii din Ixcan, Guatemala

În perioada 18-30 aprilie 2018, Preasfințitul Părinte Petroniu se află într-o vizită canonică în Mexic, fiind însoțit de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului și de Preacucernicul Părinte Ion Ardelean, consilierul administrativ-bisericesc al Eparhiei.

Cu acest prilej, duminică, 22 aprilie 2018, Preasfințitul Părinte Petroniu, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Athenagoras, Mitropolitul Grec Ortodox al Mexicului, au oficiat slujba de târnosire a bisericii cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” din Parohia Ixcan, Guatemala. După sfințirea lăcașului de cult, cei doi Ierarhi au săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte și Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului și Preacucernicul Părinte Ion Ardelean, consilierul administrativ-bisericesc al Eparhiei.



Femeile mironosițe – modele de mărturisire a credinței în Hristos Cel înviat

Hristos a înviat!

Biserica Ortodoxă cinstește în Duminica a 3-a după Praznicul Învierii Domnului pe Sfintele Femei Mironosițe care, „în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele” (Marcu 16, 2), au venit la mormântul Mântuitorului Iisus Hristos cu miresme de mare preț, primind de la îngeri, înaintea tuturor, vestea că Hristos a înviat din morți. Aceste femei purtătoare de mir au devenit mărturisitoare curajoase ale Învierii Domnului, învrednicindu-se de marea bucurie a întâlnirii cu Însuși Hristos Cel înviat din morți.

Femeile Mironosițe, despre care amintesc autorii Sfintelor Evanghelii, sunt numite în cântările Bisericii noastre „ucenițele Domnului” (Troparul Învierii, glasul al 4-lea). Ele au deschis calea mărturisirii credinței în Învierea Mântuitorului Iisus Hristos pentru toate femeile dreptmăritoare: de la sfinte mucenițe, sfinte cuvioase, sfinte împărătese și până la mamele creștine care nasc şi cresc copiii în credinţă şi iubire faţă de Dumnezeu şi de semeni.

În contextul anului 2018, proclamat în Patriarhia Română ca An omagial al unităţii de credinţă și de neam și An comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918, ne amintim în mod deosebit de acele femei din poporul român care, în 1918, prin strădania și jertfelnicia lor, au contribuit la înfăptuirea Marii Uniri. În acest sens, evocăm cu recunoştinţă contribuţia Reginei Maria a României – un adevărat simbol al curajului, al devotamentului şi al iubirii faţă de poporul român.

De asemenea, amintim de Ecaterina Teodoroiu, care și-a dat viața în Războiul pentru Întregirea neamului (1916-1918), precum și de Elena Alistar, soție de preot, care a militat activ pentru unirea Basarabiei cu țara-mamă, singura femeie care a făcut parte din Sfatul Țării de la Chişinău, când acesta a votat unirea cu Regatul României.

Duminica Mironosițelor le cheamă pe toate femeile să devină „ucenițele Domnului”, prin căutarea și aflarea lui Iisus Cel răstignit și prin răspândirea marii bucurii a Învierii Sale. Femeile și mai ales mamele creștine de astăzi trebuie să vadă în femeile mironosițe adevărate modele care le inspiră să ducă o viață de sfințenie și dăruire de sine în cadrul Familiei, Bisericii și Societății. Astfel, prin credință și evlavie, prin hărnicie și dărnicie, se pot păstra şi cultiva armonia și buna-înțelegere în familie, se pot apăra și promova valorile familiei creștine, precum și educarea copiilor în iubire de Biserică şi de Neam.

Cuvintele „Bucurați-vă! Nu vă temeți!” (Matei 28, 9-10), rostite de Mântuitorul Iisus Hristos Cel înviat femeilor purtătoare de miruri, transmit lumină și astăzi şi putere duhovnicească tuturor femeilor, încurajându-le să fie purtătoare de valori sau de virtuţi ale dreptei credințe și să mărturisească importanța nașterii de prunci care să fie crescuți și educați în credinţă şi în iubire milostivă, spre dăinuirea poporului român ca popor creştin în istorie, purtător de Cruce şi de Înviere.

Ne rugăm lui Dumnezeu să dăruiască tuturor femeilor creștine, precum le-a dăruit și Sfintelor Femei Mironosițe, tărie în credință și curaj în a-L mărturisi și a-L cinsti pe Domnul Iisus Hristos Cel înviat, adresându-le cuvinte de binecuvântare, mulțumire și recunoștință pentru activitatea lor bogată și plină de dăruire de sine. Totodată, le felicităm şi le dorim multă sănătate şi fericire, pace și bucurie, întru mulți și binecuvântați ani!


† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române



Zi de sărbătoare la biserica cu hramurile „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfântul Apostol Toma” din Zalău

Duminică, 15 aprilie 2018, cu prilejul hramului de primăvară, credincioșii Parohiei „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfântul Apostol Toma” din Zalău au îmbrăcat straie de sărbătoare. În această zi binecuvântată de Dumnezeu, Sfânta Liturghie a fost săvârșită în biserica parohiei de Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor și de Preasfințitul Părinte Petroniu, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte și Preacucernicii Părinţi membrii ai Permanenţei Consiliului Eparhial al Episcopiei Sălajului şi Preacucernicii Părinţi protopopi ai celor trei protopopiate ale Eparhiei. Răspunsurile la strană au fost date de către o parte din membrii coralei „Armonia” a Arhiepiscopiei Tomisului.

În cadrul Dumnezeieştii Liturghii, Preacuviosul Părinte ierodiacon Fanurie Borza a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din localitatea Bobota.

După Dumnezeiasca Liturghie, Preasfințitul Părinte Petroniu a rostit un cuvânt de bun venit adresat Preasfințitului Părinte Sebastian și a felicitat pe Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului, pentru întreaga activitate desfășurată. În continuare, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură.

La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop a mulțumit celor doi Ierarhi pentru prezență și le-a dăruit câte un baston arhieresc.

La final, au fost împărțite iconițe cu Sfântul Apostol Toma tuturor celor prezenți la sfânta biserică.

Parohia de pe strada Crasnei, aşa cum este ea cunoscută locuitorilor din Municipiul Zalău, a fost înfiinţată în anul 2009.

În anul 1990, în oraşul Zalău existau doar două biserici ortodoxe, iar la înfiinţarea Episcopiei Sălajului, în octombrie 2007, erau ridicate, în diferite stadii de finalizare, încă alte cinci noi biserici şi două capele. Simţindu-se nevoia acoperirii unor zone ale oraşului unde credincioşii erau mult prea departe de cel mai apropiat lăcaș de cult, dar şi la solicitarea acestora, Preasfinţitul Părinte Petroniu a hotărât şi a supus aprobării Consiliului Eparhial înfiinţarea a două noi parohii, una pe strada 22 decembrie 1989 şi cealaltă în cartierul Sărmaş.

Crucea, dar şi cinstea ridicării bisericii de pe strada Crasnei i-au fost încredinţate Preacucernicului Părinte Ionuţ Pop. Biserica „Sfântul Nicolae” din Zalău este o biserică nouă, piatra de temelie a acestui lăcaș de cult fiind sfințită în Duminica Tomii a anului 2009. Tot atunci, Preasfințitul Părinte Petroniu a oferit parohiei o părticică din moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, sfinte moaște care astăzi sunt păstrate într-o icoană relicvar a Sfântului Nicolae. De asemenea, în Duminica Tomii a anului 2015, lăcașul de cult a primit și cel de-al doilea hram, luându-l ca ocrotitor pe Sfântul Apostol Toma. De-alungul timpului, Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae” a avut onoarea de a-i trece pragul, Ierarhi de seamă, de pe cele cinci mari continente ale lumii.






Zece ani de la întronizarea primului episcop al Sălajului

Vineri, 13 aprilie 2018, de sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie în paraclisul cu hramul „Sfântul Evanghelist Luca” din cadrul Centrului Eparhial al Episcopiei Sălajului, împreună cu un sobor de preoți, alcătuit din Preacucernicii Părinţi membrii ai Permanenţei Consiliului Eparhial al Episcopiei Sălajului şi Preacucernicii Părinţi protopopi ai celor trei protopopiate ale Eparhiei.

La final, Preasfinţia Sa a hirotesit întru iconom stavrofor pe Preacucernicul Părinte Adrian-Ioan Onica, inspectorul eparhial al Episcopiei Sălajului, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului.

Oficierea Dumnezeieștii Liturghii în paraclisul Centrului Eparhial a fost prilejuită de împlinirea a zece ani de la întronizarea Preasfinţitului Părinte Petroniu ca primul episcop al Sălajului, ceremonie care a avut loc în ziua de 13 aprilie a anului 2008, în Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” din Zalău.

Paraclisul cu hramul „Sfântul Evanghelist Luca” se află situat la etajul I al sediului Centrului Eparhial al Episcopiei Sălajului. Motivul pentru care a fost ales a fi Sfântul Evanghelist Luca drept octotitor al paraclisului se datorează faptului că în data de 18 octombrie 2007, ziua prăznuirii sfântului, Adunarea Eparhială a Episcopiei Oradiei, Bihorului și Sălajului, sub președinția Înaltpreafințitului Părinte Bartolomeu Anania, a hotărât înființarea Episcopiei Sălajului.

Paraclisul a fost târnosit de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în data de 14 septembrie 2013, cu prilejul vizitei Preafericirii Sale în Episcopia Sălajului, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei și Preasfințitul Părinte Iustin, pe atunci Arhiereul-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului.

În ceea ce privește istoria înființării Episcopiei Sălajului, amintim faptul că în data de 18 octombrie a anului 2007, Adunarea Eparhială a Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului, întrunită în şedinţă extraordinară, sub preşedinţia Înaltpreasfinţitului Părinte Bartolomeu, la acea vreme Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, a hotărât, cu unanimitate de voturi, înfiinţarea Episcopiei Sălajului.

În data de 22 octombrie a anului 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a votat, tot în unanimitate, înfiinţarea Episcopiei Sălajului, aceasta fiind, în acel moment, penultima Eparhie creată în interiorul graniţelor ţării, doar Episcopia Devei şi Hunedoarei luând fiinţă mai târziu.

În data de 19 decembrie 2007, au fost aleşi cei 30 de membri clerici şi mireni ai Adunării Eparhiale a Episcopiei Sălajului, iar în data de 10 ianuarie 2008, în biserica „Sfânta Treime” din Zalău, a fost constituită, în mod oficial, Adunarea Eparhială.

În data de 12 februarie a anului 2008, s-au desfăşurat, la sediul Mitropoliei din Cluj-Napoca, lucrările Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului şi a avut loc consultarea acestuia cu membrii Adunării Eparhiale a Episcopiei Sălajului, fiind propuşi doi candidaţi pentru alegerea de Episcop al Sălajului, în persoana Preasfinţitului Părinte Irineu Bistriţeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului şi a Preasfinţitului Părinte Petroniu Sălăjanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Oradiei.

În data de 5 martie 2008, la Palatul Patriarhiei din Bucureşti, a avut loc alegerea de Episcop al Sălajului de către membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în urma căreia, Preasfinţitul Părinte Petroniu a devenit cel dintâi Episcop al Sălajului.

Ceremonia întronizării Preasfinţitului Părinte Petroniu ca Episcop al Sălajului a fost oficiată în ziua de 13 aprilie 2008, în Catedrala „Înălțarea Domnului” din Zalău, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Bartolomeu, într-un sobor de 17 Ierarhi, în prezenţa unui mare număr de preoţi, a autorităţilor centrale, judeţene şi locale, de faţă fiind și numeroşi credincioşi.

Din punct de vedere administrativ, în momentul de față, Episcopia Sălajului are în structura sa trei protopopiate, 205 parohii și opt așezăminte monahale, în care slujesc un număr de 243 de preoți și diaconi.




Liturghie Arhierească la Șimleu Silvaniei

Marți, 10 aprilie 2018, în cea de-a treia zi a Sfintelor Paști, Preasfințitul Părinte Petroniu a făcut un popas duhovnicesc în mijlocul credincioșilor din orașul Șimleu Silvaniei. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica „Sfântul Mucenic Pantelimon” a Spitalului Orășenesc, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte și Preacucernicii Părinți protopopi ai celor trei protopopiate ale Eparhiei Sălajului.

La final, Preacucernicul Părinte paroh Petru-Mircea Pop a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență și pentru cuvântul de învățătură, pe care l-a pus la sufletele celor prezenți.

Şimleu Silvaniei este al doilea oraș ca mărime al județului Sălaj, fiind situat în partea de vest a acestuia, la poalele dealului Măgura, în frumoasa depresiune care-i poartă numele.

Oraşul Şimleu Silvaniei a fost atestat documentar, pentru prima dată, în anul 1251, când, într-un document emis la Alba-Iulia, se aminteşte de „Vathaşomlya”, prima denumire cunoscută a localității. Istoria oraşului este însă cu mult mai veche decât anul 1251, acest ţinut făcând parte din statul lui Burebista şi al lui Decebal, conform descoperirilor arheologice făcute și care pun în lumină existenţa unei puternice aşezări dacice, probabil antica Dacidava, pomenită de geograful Ptolomeu în al său „Îndreptar geografic”.

Istoria medievală a Şimleului Silvaniei este strâns legată de familia Bathory, familie princiară, care a jucat un rol important în istoria Transilvaniei și nu numai, deoarece un reprezentant al ei, Ștefan Bathory, a fost rege al Poloniei, în vreme ce alți exponenți ai acesteia au fost principi ai Transilvaniei.

În epoca modernă, oraşul a jucat un însemnat rol politic, economic şi cultural, atât prin existenţa instituţiilor economice şi culturale, cât și prin activitatea unor cărturari de prestigiu care urmăreau realizarea unităţii culturale şi politice a românilor, precum Alexandru Aciu, Victor Deleu, Cassiu Maniu și Prof. Dr. Ioan Pușcaș.

În anul 1861 s-a hotărât ridicarea la Șimleu a unui spital, care, între anii 1979-1986, a fost modernizat, datorită Prof. Dr. Ioan Pușcaș.

Începând cu anul 1991, în incinta acestui spital a început să funcționeze o capelă de rugăciune, care a fost înlocuită, în anul 2009, cu o biserică de lemn, construită în stil maramureșean.

Începând cu luna noiembrie a anului 2006, Preacucernicul Părinte Petru-Mircea Pop a fost numit preot al Spitalului Orășenesc „Prof. Dr. Ioan Pușcaș” din Șimleu Silvaniei. Astfel, în anul 2008 Preacucernia Sa a început demersurile pentru construirea unei biserici în curtea spitalului, lucrările fiind finalizate în anul 2009.

Piatra de temelie a lăcașului de cult a fost sfințită de Preasfințitul Părinte Petroniu, în data de 2 martie 2008, iar în data de 20 septembrie a anului 2009, biserica a fost târnosită tot de Preasfințitul Părinte Petroniu.





Prezență Arhierească în orașul Jibou

Luni, 9 aprilie 2018, în cea de-a doua zi de Paști, Preasfințitul Părinte Petroniu a fost prezent în mijlocul credincioșilor din orașul Jibou. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica cu hramurile „Sfântul Proroc Daniel” și „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte și Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului și Preacucernicul Părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului.

La slujbă au participat numeroși credincioși obișnuiți deja ca, an de an, în cea de-a doua zi de Paști, Ierarhul să fie alături de ei în rugăciune.

La final, Preacucernicul Părinte paroh Dan Dregan, protopopul Protopopiatului Jibou, a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență și pentru cuvântul de învățătură, pe care l-a pus la sufletele celor prezenți.

Piatra de temelie a lăcașului de cult a fost sfinţită în data de 16 iunie 1991, iar în 23 aprilie 2002, altarul demisolului bisericii a fost sfințit, luându-l ca ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Până în anul 2005, lucrările la acest lăcaș de cult au fost coordonate de către Preacucernicul Părinte Gheorghe Longodor, iar începând cu acel an, lucrările au fost continuate de către Preacucernicul Părinte Dan Dregan.

În anul 2012, biserica a primit cel de-al doilea hram, „Sfântul Proroc Daniel”.

Lucrările efectuate la acest lăcaș de cult au fost finalizate în anul 2013, iar în data de 15 septembrie a aceluiași an, biserica a fost târnosită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului şi cu Preasfinţitul Părinte Petroniu. Cu această ocazie, cei doi preoţi slujitori ai lăcașului de cult au primit din partea Preafericirii Sale distincţia Crucea Patriarhală. Tot în acel moment istoric, Sfântul Proroc Daniel a fost proclamat ocrotitorul oraşului Jibou.





Praznicul Învierii Domnului la Catedrala Episcopală din Zalău

La Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” din Zalău, slujba Învierii Domnului nostru Iisus Hristos a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Petroniu, împreună cu preoții slujitori ai Catedralei și în prezența unui impresionant număr de credincioși.

Dimineața, a fost săvârșită Sfânta Liturghie, iar la sfârșitul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu a dat citire Pastoralei la sărbătoarea Învierii Domnului.




Descarcare document
Pastorala_2018_ Invierea Domnului_ Color.pdf

Denia Prohodului Domnului la Parohia Sângeorgiu de Meseș

Vineri, 6 aprilie 2018, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit slujba Deniei Prohodului Domnului în Parohia Sângeorgiu de Meseș, Protopopiatul Zalău, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

Potrivit tradiției, după cântarea Prohodului Domnului a avut loc procesiunea de înconjurare a bisericii, care simbolizează ducerea către mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos. În continuare, toți cei prezenți au trecut pe sub Sfântul Epitaf, la intrarea în lăcașul de cult. Ulterior, acesta a fost depus pe Masa Sfântului Altar, unde va rămâne până în miercurea de dinaintea sărbătorii Înălțării Domnului.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotesit întru sachelar pe Preacucernicul Părinte Marius-Constantin Țăndărică, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului.

În continuare, după rostirea cuvântului de învățătură de către Preasfințitul Părinte Petroniu, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență și i-a dăruit o icoană cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

Satul Sângeorgiu de Meseș aparține, din punct de vedere administrativ, de comuna Buciumi, fiind situat în partea superioară a bazinului hidrografic al Văii Agrijului.

Localitatea Sângeorgiu de Meseş este atestată documentar, pentru prima dată, în anul 1453.

În ceea ce privește viața bisericească din acest sat, amintim faptul că a existat o biserică de lemn, ridicată în cinstea Sfântului Gheorghe, de aici provenind, probabil, și numele localității. Lăcașul de cult a fost zidit de Ioan Prodan, în anul 1796, iar în anul 1834, sub păstorirea preotului Ștefan Lemeny, acesta a fost pictat.

În anul 1906 a fost sfințită piatra de temelie pentru noua biserică de zid, meșter fiind Istvan Iacob din Cuzăplac. Între anii 1908-1910 lucrările de edificare a lăcașului de cult au fost continuate de meșterul Petru Bezenski din Șimleu Silvaniei, tot în această perioadă fiind realizată și acoperirea bisericii cu tablă zincată, de Brad Pal din Zalău.

Lăcașul de cult a fost construit din piatră și cărămidă, iar fondurile pentru zidirea acestuia au fost adunate din contribuția credincioșilor, biserica fiind sfințită în data de 6 octombrie a anului 1911.

În anul 1976, în perioada slujirii preotului Pamfil Țăudan a fost ridicată casa parohială din Sângeorgiu de Meseș, iar în anul 1979 a fost începută pictura lăcașului de cult, în frescă, de către pictorul Vasile Blendea din Văleni, județul Dâmbovița și finalizată în anul 1983. În anul 1981 a fost vopsită tabla de pe biserică, în bronz, iar în anul 1983 a fost terminată lucrarea de restaurare a iconostasului.

De asemenea, la începutul secolului al XVIII-lea satul Sângeorgiu de Meseș a constituit un important factor de cultură, deoarece în această zonă au existat caligrafi și copiști de cărți bisericești, dintre aceștia o personalitate importantă, care s-a făcut remarcată, fiind cea a preotului Dumitru, care în anul 1713, a scris un Penticostar.

Începând cu anul 2012, Preacucernicul Părinte Marius-Constantin Țăndărică a fost numit preot al Parohiei Sângeorgiu de Meseş, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea lăcașului de cult.



Denia celor 12 Evanghelii în localitatea Prodănești

Joi, 5 aprilie 2018, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit slujba Deniei celor 12 Evanghelii în biserica filiei Prodănești, Parohia Borza, împreună cu Preacucernicul Părinte paroh Cristian Oancea, inspectorul financiar al Episcopiei Sălajului.

În cadrul slujbei, au fost citite 12 pericope evanghelice, ce prezintă tabloul complet al patimilor Mântuitorului Iisus Hristos.

După Evanghelia a cincea, care relatează cererea mulțimilor adresată guvernatorului roman Ponțiu Pilat, prin intermediul căreia solicitau răstignirea lui Iisus și eliberarea tâlharului Baraba, Preasfinția Sa a luat pe umeri crucea din spatele Sfintei Mese și a dus-o în mijlocul bisericii, unde slujitorii și credincioșii s-au închinat și au sărutat picioarele pironite ale Mântuitorului.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu a felicitat pe Preacucernicul Părinte paroh Cristian Oancea, inspectorul financiar al Episcopiei Sălajului, pentru întreaga activitate desfășurată. La rândul său, Preacucernicia Sa a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezența în mijlocul credincioșilor acestei filii, precum și enoriașilor pentru suportul constant pe care îl oferă bisericii lui Hristos.

Din punct de vedere geografic, satul Prodănești este așezat în partea nordică a Munților Apuseni, mai exact în Depresiunea Agrij-Almaș, la o altitudine de 220 m.

Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1475, când satul apare sub numele de Prodwfalva, având o istorie zbuciumată și enigmatică, deoarece toate informațiile cu privire la trecutul său istoric, până la anul 1800, au fost complet pierdute, tot ceea ce se cunoaște astăzi, descoperindu-se de la bătrânii satului, informațiile fiind culese pe la începutul secolului al XX-lea. Astfel, amplasamentul vechi al localității nu a fost cel prezent, așezarea luând fiinţă pe un platou numit Poduri. Comunitatea era foarte mică, formată doar din câteva familii care locuiau în bordeie, devenite mai târziu case de chirpici, învelite cu paie. Așezarea actuală a satului este relativ recentă, de peste o sută și ceva de ani.

Puținii locuitori ai localității, fiind foarte evlavioși, au înălțat o biserică în anul 1650, chiar în vârful dealului, având hramul „Sfântul Gheorghe”. Pe o piatră a prestolului este inscripționat anul 1730, iar din textul înscris, marcat de vreme, se poate citi cu greu: ,,Să se știe când s-au făcut această sf. biserică ... şi clopotniţa au făcut tot acelaşi Gheorghe și cu ... Tirilă și Dumitru”. Forma planului după care s-a construit lăcașul de cult este cea dreptunghiulară, cu absida decroșată, pătrată, variantă tipologică care era adeseori amintită și care a servit drept tipar la începuturile arhitecturii românești din Transilvania. Interiorul este acoperit tradițional, cu tavan drept la pronaos, boltă semicirculară deasupra naosului, bolta de aceeași formă a altarului sfârșindu-se, spre est, într-un timpan prelungit cu peretele.

Biserica a fost renovată în anul 1939, însă datorită condițiilor meteorologice nefaste, în timp, lăcașul de cult s-a deteriorat, motiv pentru care, datorită înclinării foarte mari a turnului, în anul 1977 s-a săvârșit ultima slujbă în biserica de lemn din sat, hotărându-se închiderea sa. Între anii 1999-2005, lăcașul de cult a fost supus unor lucrări de restaurare.

Planul actualei biserici a fost realizat în anul 1977, iar piatra de temelie a noului lăcaș de cult a fost sfințită în data de 31 octombrie 1993, de către Preasfințitul Părinte Ioan al Oradiei, în prezența unui sobor de preoți, preot paroh fiind Preacucernicul Părinte Vasile Avram. Astfel, între anii 2000-2016, în interior, biserica a fost tencuită şi pictată în tehnica acrilic, s-au montat geamurile și ușile de acces, pardoseala a fost îmbrăcată cu scândură din lemn de brad, s-a făcut instalația electrică și s-au montat candelabrele și aplicele, s-au realizat sistemele de încălzire și sonorizare, au fost confecționate iconostasul, stranele și băncile, precum și scările interioare și balconul. În exterior, lăcaşul de cult a fost tencuit în terasit, s-a făcut acoperișul din tablă de aluminiu, s-au montat jgheaburile și burlanele, s-au turnat trotuarele și scările de acces spre biserică, a fost ridicat gardul de împrejmuire al lăcașului de cult și a fost construit un lumânărar. De asemenea, biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.




PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI Zalău, 2018

† Petroniu
Prin harul lui Dumnezeu Episcopul Sălajului

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor
creştini din cuprinsul Episcopiei Sălajului:
Har, pace, ajutor şi milă de la Dumnezeu,
iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!

Iubiţi credincioşi,

Hristos a înviat!

„Praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor”, Învierea dă sens morţii Domnului Hristos pe cruce. Ea explică tot ceea ce precede şi tot ceea ce urmează morţii Sale. Fără Înviere, viaţa creştinilor îşi pierde orice sens. Sfântul Apostol Pavel a afirmat în acest sens: „Dacă nu există înviere a morţilor, atunci nici Hristos n-a înviat. Iar dacă Hristos n-a înviat, atunci zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră. Ba încă ne aflăm şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru că împotriva lui Dumnezeu am mărturisit că El L-a înviat pe Hristos, pe Care deci nu L-a înviat, de vreme ce morţii nu învie. Că dacă morţii nu învie, atunci nici Hristos n-a înviat. Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică vă este credinţa, voi sunteţi încă în păcatele voastre. Şi atunci, şi cei ce au adormit întru Hristos au pierit. Iar dacă noi numai pentru viaţa aceasta nădăjduim în Hristos, suntem mai de plâns decât toţi oamenii” (I Corinteni 15,13-19).

Învierea Mântuitorului nu este prezentată în Sfintele Evanghelii, pentru că niciun om nu a fost martor al unirii sufletului Domnului Hristos cu trupul, al ridicării Sale de pe piatra pe care trupul Îi fusese întins și al ieșirii Lui din mormânt, cu toate că acesta era străjuit. Trupul Mântuitorului era înduhovnicit, de aceea a ieșit din mormânt aşa cum a trecut prin uşile încuiate, când li s-a arătat Sfinților Apostoli după Înviere (Ioan 20,19). Străjerii nu L-au văzut pe Domnul Hristos ieșind din mormânt, ci s-au înspăimântat de îngerul care a răsturnat piatra de la uşa mormântului. Sfântul Evanghelist Matei relatează în acest sens: „Iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra de la ușă şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi” (Matei 28,2-4).

Spre deosebire de alte evenimente din viaţa Mântuitorului, despre care Sfintele Evanghelii abundă în informaţii, despre momentul exact al Învierii Domnului Hristos din morți acestea nu vorbesc nimic. Întrucât Sfintele Evanghelii cât şi tradiţia Bisericii păstrează tăcerea în ceea ce priveşte acest moment şi nu spun cum a înviat Mântuitorul, în iconografia ortodoxă Învierea Domnului Hristos nu a fost reprezentată niciodată. Caracterul de nedescris al acestui eveniment de către mintea omenească este motivul pentru care nu este înfăţişat în icoană.

Pe când trupul Mântuitorului zăcea în mormânt, sufletul Acestuia a coborât la iad, pentru a elibera de acolo sufletele drepților Vechiului Testament ținute în robie de către diavol, de aceea unica reprezentare justificată a Învierii Domnului Hristos este coborârea Lui la iad, care este completată de icoana femeilor mironosițe la mormântul Mântuitorului.

Despre prezența femeilor purtătoare de mir la mormânt citim în Sfintele Evanghelii: „După ce a trecut sâmbăta, pe când se lumina de ziua cea dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra de la uşă şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi. Şi intrând în mormânt, femeile au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au înspăimântat. Iar el le-a zis: «Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus Cel răstignit Îl căutaţi: nu este aici, căci S-a sculat precum a zis. Veniţi de vedeţi locul unde a fost pus; şi mergând degrabă, spuneţi-le ucenicilor Săi că S-a sculat din morţi; şi iată că va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată, eu v-am spus»” (Matei 28,1-7 și Marcu 16,5).

Astfel, urmând Sfânta Scriptură şi tradiţia Bisericii, cele două compoziţii iconografice autentice ale Învierii Domnului Hristos din morți sunt: „coborârea la iad” şi „femeile mironosiţe la mormânt”.

În afară de aceste două icoane ale Învierii, în unele biserici Mântuitorul este reprezentat ieșind din mormânt cu un steag sau cu o cruce într-o mână. Această compoziție iconografică nu este ortodoxă, ci apuseană. Ea a dominat în Răsărit când pictura ortodoxă a fost îndepărtată de tradiţia ei, din cauza influenței picturii Renaşterii.

În icoana în care Domnul Hristos este reprezentat ieșind din mormânt în faţa străjerilor înspăimântați, Acesta apare ca biruitor asupra morţii, dar îl vedem înviind numai pentru Sine, de parcă nu ar fi eliberat sufletele drepţilor din iad, cu care a intrat în rai. În această reprezentare iconografică aspectul comunitar al Învierii dispare, ori prorocul Isaia a scris că „El a fost străpuns pentru păcatele noastre şi a fost zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat” (Isaia 53,5). Sfântul Apostol Pavel a afirmat și el că „Hristos este capul trupului, al Bisericii, El, Care este începutul, întâiul-născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate. Că după cum toţi mor în Adam, tot aşa toţi vor învia întru Hristos” (Coloseni 1,18 și I Corinteni 15,22).

Ținând cont de cele prezentate până acum, în cele ce urmează vom explica în amănunt cele două icoane autentice ale Învierii Domnului Hristos din morți.

a. Coborârea Mântuitorului la iad

În centrul icoanei Învierii îl vedem pe Domnul Hristos în picioare, călcând porțile iadului și strălucind de lumină. Mântuitorul apare ca Domn al Vieţii, biruitor al tenebrelor morţii. Trupul Său înviat este însufleţit de Dumnezeu Tatăl, dar mai ales de Sfântul Duh, de la Care provine strălucirea îmbelşugată a energiilor divine. Domnul Hristos este în întregime lumină, iar toată fiinţa Lui anunţă zorile unei zile noi.

Cu o mişcare plină de forţă, Mântuitorul îi scoate din iad pe Adam și Eva, care şezând în genunchi imploră izbăvire. Sfărâmând porţile iadului, Domnul Hristos îi prinde cu putere de mână pe protopărinți, smulgându-i din întunericul morţii.

Mântuitorul se întoarce biruitor din lupta Sa cu diavolul, avându-i ca primă pradă a biruinţei pe Adam și Eva, pe care-i scoate din iad. Strânsa legătură dintre Hristos cel înviat şi protopărinți, pe care îi ia cu Sine în propria-I înviere, anunţă vestea cea bună a învierii tuturor celor morţi. După ce a zdrobit şi a călcat în picioare porţile iadului, Mântuitorul şi-a întins braţele, i-a prins de mâini pe Adam și Eva, cu care a ieşit din iad, împreună cu toţi drepţii Vechiului Testament.

În acest timp veșmântul Domnului Hristos fâlfâie datorită dinamismului şi grabei cu care a ieșit din iad.

Sleiți de putere, fiindcă sunt treziți din somnul morţii (păcatul), Adam și Eva Îl privesc bucuroși, dar obosiți pe Mântuitorul, Care îi smulge din iad, apucându-i cu brațele Sale. Protopărinții își întind către Domnul Hristos mâna rămasă liberă, într-o mişcare de întâmpinare şi totodată de rugăciune spre Răscumpărătorul lor.

Mântuitorul este flancat de două grupuri de oameni, egale ca mărime şi cu ceva mai mici decât El. În dreapta Domnului Hristos, în spatele lui Adam, sunt drepţii, în fruntea cărora se găseşte Abel, cel dintâi dintre oameni care a gustat moartea. În stânga Mântuitorului, în spatele Evei, sunt regii evreilor, în frunte cu David şi Solomon, precum şi profeţii, cel mai aproape de Hristos cel înviat fiind Sfântul Ioan Botezătorul, care a fost trimis în iad pentru a anunţa venirea Domnului vieţii. Înaintemergătorul Îl arată cu mâna pe Cel pe care L-a botezat în râul Iordan. Cei din iad au o poziţie de întâmpinare şi rugă. Toţi Îl recunosc pe Mântuitorul şi arată acest lucru prin gesturile şi atitudinea lor.

În unele icoane ale coborârii Domnului Hristos la iad avem reprezentate şi alte personaje, pe care le recunoaştem datorită unor particularităţi definitorii. Astfel, uneori îl vedem pe Moise, care are în mâini tablele legii.

Întreaga parte de jos a icoanei este ocupată de temnița cea întunecoasă a iadului. Aici a coborât Mântuitorul pentru a elibera din robia diavolului şi a morţii pe cei ținuți captivi de veacuri.

În unele icoane ale Învierii, în mijlocul iadului, moartea este reprezentată printr-un bătrân legat în lanţuri de doi îngeri, în semn că a fost biruită de Hristos cel înviat.

În alte icoane, în tenebrele iadului se găsesc două căpetenii ale demonilor, ghemuite una în alta de teama Mântuitorului, care a călcat moartea și a surpat puterea diavolului.

Desfiinţarea puterii morţii o vedem în porţile sfărâmate ale iadului, în cheile şi cuiele rupte şi împrăştiate în mijlocul temniței iadului, care a fost golită de cei ținuți captivi.

În unele reprezentări iconografice, deasupra mandorlei Domnului Hristos, patru îngeri poartă cu mult respect crucea Lui cea mântuitoare.

În partea de sus a unor icoane întâlnim tronul Etimasiei sau scaunul gol care Îl așteaptă pe Fiul lui Dumnezeu întrupat pentru Judecata universală. Pe acest tron se află un porumbel, care Îl reprezintă pe Sfântul Duh, Sfânta Evanghelie, conform căreia va fi judecată omenirea, coroana de spini, buretele și sulița cu care a fost împuns Mântuitorul sau numai o parte dintre aceste obiecte folosite după condamnarea la moarte a Domnului Hristos de către Ponțiu Pilat.

b. Icoana femeilor mironosiţe la mormânt

Cea de-a doua icoană a Învierii Mântuitorului, care vine în completare la „coborârea la iad”, este cea a „femeilor mironosiţe la mormânt”.

Duminică dis-de-dimineaţă femeile purtătoare de mir s-au dus la mormântul Domnului Hristos pentru a-i unge trupul cu miresme. Cu acest prilej, ele au devenit cele dintâi care au aflat vestea minunată a Învierii Mântuitorului din morți. Sfântul Evanghelist Marcu scrie în acest sens: „După ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să ungă trupul lui Iisus. Şi foarte de dimineaţă, în prima zi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: «Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?», căci era foarte mare. Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au înspăimântat. Dar el le-a zis: «Nu vă înspăimântaţi! Pe Iisus Nazarineanul Îl căutaţi, pe Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Mergeţi însă şi spuneţi-le ucenicilor Săi şi lui Petru că va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo Îl veţi vedea, aşa cum v-a spus” (Marcu 16,1-7).

În această icoană îngerul este îmbrăcat în veşmânt alb şi şade pe piatra răsturnată de la uşa mormântului, arătându-le femeilor locul în care a zăcut trupul mort al Mântuitorului, în care se află acum doar giulgiul.

Mironosiţele au vase de mirodenii în mâini şi se uită înspăimântate la giulgiul Domnului Hristos, care are exact forma scutecelor Pruncului Iisus din icoana Naşterii.

În spatele mormântului se vede grota întunecată a iadului, care este goală, pentru că, prin coborârea cu sufletul la iad, Domnul Hristos a eliberat de acolo sufletele drepților Vechiului Testament care erau ținute în robie și a urcat cu ele în rai.

În alte reprezentări iconografice vedem doi îngeri înveşmântaţi în alb, care stau în picioare la cele două capete ale mormântului. Ei le arată femeilor mironosiţe mormântul gol, în care se află doar giulgiul Mântuitorului.

Iubiți fii sufletești,

Domnul nostru Iisus Hristos nu a murit, nici nu a înviat pentru Sine, ci pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, de aceea am explicat astăzi icoanele învierii, care înfățișează aspectul comunitar al biruirii morții de către Mântuitorul, fiindcă orice icoană prezintă prin culori ceea ce Evanghelia vestește prin cuvânt. În ochii Bisericii, icoana nu este o artă care ilustrează Sfânta Scriptură; ea este un limbaj care îi corespunde, care îi este echivalent, corespunzând nu literei biblice şi nici cărţii ca obiect, ci propovăduirii evanghelice, adică tocmai cuprinsului Sfintei Scripturi, sensului ei, aşa cum se întâmplă cu textele liturgice. De aceea, în Biserică, icoana are acelaşi rol ca şi Sfânta Scriptură, întrunind aceeaşi semnificaţie liturgică, dogmatică şi educativă.

Aşa cum Mântuitorul a înviat, cu toţii vom învia, la a doua Lui venire, când vom fi judecaţi pentru gândurile, cuvintele şi faptele noastre, în funcţie de care vom primi răsplată sau pedeapsă veşnică. Drept aceea să împlinim poruncile lui Dumnezeu, străduindu-ne pe cât ne stă în putinţă să ne ferim de păcat şi să împlinim cât mai multe fapte bune, pentru a auzi la judecata de apoi cuvintele Dreptului Judecător: „Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?» Şi răspunzând Împăratul, le va zice: «Adevăr vă spun, întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti foarte mici fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut»” (Matei 25,34-40).

Al vostru de tot binele doritor
şi către Domnul pururea rugător

†Petroniu
Episcopul Sălajului


Descarcare document
Pastorala_2018_ Invierea Domnului_ Color.pdf


www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro