Proiectul „BISERICA, TINERII ȘI COLINDELE” la a XI-a ediție

Joi, 13 decembrie 2018, la Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” din Zalău s-a finalizat proiectul „Biserica, tinerii și colindele”, Ediția a XI-a.

În proiect au fost implicați 500 de copii de la școlile din Municipiul Zalău, iar ca parteneri au fost Inspectoratul Școlar al Județului Sălaj și Primăria Municipiului Zalău.

Acesta s-a derulat pe perioada lunilor noiembrie-decembrie 2018 și a avut ca scop cunoaşterea de către elevi şi tineri a învăţăturilor Bisericii, promovarea virtuţilor creştine, cultivarea comportamentului religios-moral, cunoașterea tradiţiilor religioase şi a colindelor în contextul socio-cultural actual, când se promovează în rândul tinerilor împrumuturi din diverse culturi.

Faza finală a proiectului s-a desfășurat la Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” din Zalău, unde copiii și tinerii implicați în proiectul catehetic l-au colindat pe Preasfințitul Părinte Petroniu.

Au colindat copiii de la Şcoala Gimnazială „Simion Bărnuţiu” Zalău, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Zalău, Colegiul Tehnic „Alexandru Papiu Ilarian” Zalău, Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” Zalău, Liceul Tehnologic ,,Voievod Gelu’’ Zalău, Liceul Tehnologic ,,Mihai Viteazul’’ Zalău, Şcoala Gimnazială „Porolissum” Zalău, Liceul de Artă ,,Ioan Sima” Zalău, Colegiul Naţional „Silvania” Zalău, C.S.E.I Şimleu Silvaniei Structura „Speranţa” Zalău, Liceul Teoretic „Gheorghe Şincai” Zalău, Şcoala Gimnazială „Iuliu Maniu” Zalău, Liceul Sportiv „Avram Iancu” Zalău, Şcoala Gimnazială „Corneliu Coposu” Zalău, Grupul „Clopoței veseli” al Liceului Ortodox „Sfântul Nicolae” Zalău, Corul „Predania” al Liceului Ortodox „Sfântul Nicolae” Zalău, precum și artiștii Alice Ghile, Alexandra Antal, Mia Breje și Sergiu Chirilă.

La final, Preasfințitul Părinte Petroniu a felicitat pe copiii și pe profesorii care i-au pregătit, arătând purtarea de grijă a Episcopiei, pentru ca tânăra generație să păstreze nealterată tradiția colindelor. În continuare, Preasfinția Sa a oferit diplome de merit Domnului Ionel Ciunt, primarul Municipiului Zalău, Doamnei Profesor Maria Pop, Inspectorul Școlar General al Județului Sălaj și Doamnei Claudia Boha, Inspectorul Școlar pentru disciplina Religie. Copiii au fost răsplătiți cu daruri, oferite de Preasfințitul Părinte Petroniu și partenerii proiectului.



Zi de sărbătoare la biserica ,,Sfântul Nicolae” din Zalău

Duminică, 9 decembrie 2018, credincioșii Parohiei „Sfântul Nicolae” din Zalău au îmbrăcat straie de sărbătoare. În această zi binecuvântată de Dumnezeu, Sfânta Liturghie a fost săvârșită, în biserica parohiei, de Preasfințitul Părinte Petroniu, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte și Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Mihai Dobocan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Claudiu Nechita, consilierul social-filantropic al Episcopiei Sălajului şi Preacucernicii Părinţi protopopi ai celor trei protopopiate ale Eparhiei.

În cadrul Dumnezeieştii Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit întru preot pe seama Parohiei Moiad, din Protopopiatul Șimleu Silvaniei, pe diaconul Daniel-Florin Teglaș. De asemenea, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotonit întru diacon pe domnul Ionuț Nosa, urmând ca acesta să fie hirotonit preot misionar pe seama Protopopiatului Zalău.

La finalul slujbei, Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență și i-a oferit un set compus din cruce pectorală și engolpion, confecționate din fildeș.

În continuare, Preasfințitul Părinte Petroniu a împărțit cadouri și iconițe cu Sfântul Ierarh Nicolae tuturor copiilor prezenți la sfânta biserică.

Parohia de pe strada Crasnei, aşa cum este ea cunoscută locuitorilor din Municipiul Zalău, a fost înfiinţată în anul 2009.

În anul 1990, în oraşul Zalău existau doar două biserici ortodoxe, iar la înfiinţarea Episcopiei Sălajului, în octombrie 2007, erau ridicate, în diferite stadii de finalizare, încă alte cinci noi biserici şi două capele. Simţindu-se nevoia acoperirii unor zone ale oraşului unde credincioşii erau mult prea departe de cel mai apropiat lăcaș de cult, dar şi la solicitarea acestora, Preasfinţitul Părinte Petroniu a hotărât şi a supus aprobării Consiliului Eparhial înfiinţarea a două noi parohii, una pe strada 22 decembrie 1989 şi cealaltă în cartierul Sărmaş.

Crucea, dar şi cinstea ridicării bisericii de pe strada Crasnei i-au fost încredinţate Preacucernicului Părinte Ionuţ Pop. Biserica „Sfântul Nicolae” din Zalău este o biserică nouă, piatra de temelie a acestui lăcaș de cult fiind sfințită în Duminica Tomii a anului 2009. Tot atunci, Preasfințitul Părinte Petroniu a oferit parohiei o părticică din moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, sfinte moaște care astăzi sunt păstrate într-o icoană relicvar a Sfântului Nicolae. De asemenea, în Duminica Tomii a anului 2015, lăcașul de cult a primit și cel de-al doilea hram, luându-l ca ocrotitor pe Sfântul Apostol Toma. De-alungul timpului, Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae” a avut onoarea de a-i trece pragul, Ierarhi de seamă, de pe cele cinci mari continente ale lumii.





Hramul Liceului Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău

Joi, 6 decembrie 2018, Liceul Ortodox din Zalău și-a prăznuit ocrotitorul, pe Sfântul Ierarh Nicolae. Cu acest prilej, elevii și cadrele didactice din cadrul acestei școli au avut bucuria de a-l avea în mijlocul lor pe Preasfințitul Părinte Petroniu, care a săvârșit Sfânta Liturghie în capela liceului cu hramul ,,Sfinții Trei Ierarhi”, împreună cu Preacucernicul Părinte Mihai Dobocan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Călin Ciurbe, directorul Liceului Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău, Preacucernicul Părinte Petru Brisc, directorul spiritual al Liceului „Sfântul Nicolae” și cu Preacucernicul Părinte Andrei Urs, profesor al Liceului Ortodox.

La slujbă au participat Doamna Profesor Maria Pop, Inspectorul Școlar General al Județului Sălaj, Doamna Mioara Gudea, Inspectorul Școlar General Adjunct, Doamna Claudia Boha, Inspectorul Școlar pentru disciplina Religie, elevii din clasele de liceu și cei din clasele primare și gimnaziale, alături de profesorii și învățătorii lor, precum și persoane care în fiecare duminică și sărbătoare sunt prezente la Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în capela acestui așezământ teologic.

La final, Preacucernicul Părinte Călin Ciurbe, directorul Liceului Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău, a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență.

În continuare, au fost împărțite cadouri și iconițe cu Sfântul Ierarh Nicolae tuturor copiilor și elevilor Liceului Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău.

Clasa cu profil teologic, înființată în anul 1994, în cadrul Școlii Normale Gheorghe Șincai, a devenit instituție de sine stătătoare începând cu anul 1998, sub denumirea de Seminarul Teologic Liceal Ortodox Zalău. Până în prezent, au absolvit această școală 21 de generații de tineri, peste 70 dintre aceștia devenind slujitori ai altarului ca preoți sau diaconi. Începând cu anul școlar 2008-2009, Seminarul Teologic Liceal Ortodox și-a schimbat denumirea în Liceul Ortodox „Sfântul Nicolae”.

Liceul dispune de o bază materială bună, corespunzătoare pentru desfăşurarea unui proces instructive-educativ eficient: săli de clasă moderne, două săli multimedia, cabinete de limbi clasice şi limbi moderne, un laborator de informatică, un laborator de ştiinţe, dotat în anul 2008 cu mijloace moderne specifice disciplinelor în cauză, un cabinet metodic - punct de documentare pentru orientarea în carieră, care oferă cadrelor didactice şi elevilor responsabili cu revista şcolii acces la internet și bibliografie psiho-pedagogică, precum și o bibliotecă cu peste 3.000 de volume.

Începând cu anul şcolar 2011-2012, în cadrul Liceului Ortodox funcționează și clase de învățământ primar, având, în momentul de față, ciclul primar complet, începând de la clasa pregătitoare, precum și nivelul ciclului gimnazial întreg, începând cu data de 1 septembrie a anului 2018.

Capela cu hramul „Sfinții Trei Ierarhi” a fost amenajată la etajul al II-lea al liceului, fiind târnosită în anul 2003, de către Preasfințitul Părinte Petroniu. Cu timpul, datorită necesităților de ordin practic, paraclisul a fost extins ca spațiu, noile lucrări fiind sfințite în ziua de 30 ianuarie 2008.






Centenar: La Alba Iulia a fost reconstituită Marea Adunare Națională din 1918

Mii de persoane au participat sâmbătă, 1 decembrie 2018, la reconstituirea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. Delegați din 14 județe transilvane au reconstituit momentul care a avut loc în urmă cu o sută de ani în Sala Marii Uniri din Alba Iulia.

La ceremoniile solemne au fost prezenți Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei și alți ierarhi, între care s-a numărat și Preasfințitul Părinte Petroniu, oficialități, mii de persoane venite din toată țara pentru a sărbători Centenarul Marii Uniri.

Evenimentele din dimineața Zilei Naționale a României au început cu rugăciune. Astfel, a fost oficiată Sfânta Liturghie în Catedrala Reîntregirii, apoi o slujbă de Te Deum în fața lăcașului de cult.

Printre momentele solemne cu o încărcătură simbolică deosebită s-au numărat citirea „Cuvântării lui Vasile Goldiș”, a „Rezoluțiunii Adunării Naționale” și a „Declarației de Unire”.

Patriarhul Daniel a sfințit două plăci omagiale dedicate Făuritorilor Marii Uniri, inaugurate cu prilejul Centenarului, iar în jurul orei 12:30, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfințit și Monumentul Unirii din Alba Iulia. Acesta este situat în Parcul Unirii din Alba Iulia. Are 20 de metri înălţime, este din piatră și este format din patru cruci unite în partea de sus. La aproximativ două ore după slujba de sfințire, Monumentul și Podul Unirii au fost inaugurate de Președintele României, Klaus Iohannis. În discursul rostit cu acest prilej, Președintele României a subliniat că este onorat să fie Președinte al României în perioada Centenarului Marii Uniri.

Evenimentele au continuat la Alba Iulia cu defilarea trupelor și tehnicii militare pe Bulevardul „1 Decembrie 1918”, concerte și spectacole folclorice.

www.basilica.ro



Hramul paraclisului de iarnă al Mănăstirii Bobota din Episcopia Sălajului

Vineri, 30 noiembrie 2018, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul obștii Mănăstirii Bobota, cu prilejul hramului paraclisului de iarnă al așezământului monahal. Cu această ocazie, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-a numărat și Preacuviosul Părinte stareț Mina Pletosu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului. De asemenea, la slujbă au participat numeroși credincioși, care vin aici în fiecare an, pentru a fi părtaşi la bucuria obştii mănăstirii.

În cadrul Dumnezeieştii Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotonit întru diacon pe tânărul teolog Daniel-Florin Teglaș, urmând ca acesta să fie hirotonit preot pe seama Parohiei Moiad, din Protopopiatul Șimleu Silvaniei.

La finalul slujbei, în baza aprobării date de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Preasfinția Sa a hirotesit întru arhimandrit pe Preacuviosul Părinte Mina Pletosu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului.

În continuare, Preacuviosul Părinte stareț, arhimandritul Mina Pletosu, a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență, pentru distincție și i-a dăruit o icoană.

Tot în această zi, sub președinția Preasfinției Sale, a avut loc Sinaxa stareților și starețelor mănăstirilor din Episcopia Sălajului. La această întâlnire au participat toți superiorii așezămintelor monahale din Eparhie.

În cuvântul rostit, Preasfințitul Părinte Petroniu și-a exprimat bucuria întrunirii în acest cadru și a îndemnat pe monahii și monahiile prezenți la această adunare să continue, cu râvnă, împlinirea chemării asumate, felicitându-i pentru toate realizările. De asemenea, Preasfinția Sa a prezentat, pe scurt, noutățile legate de viața monahală, apărute în Eparhie.

Preacuviosul Părinte Arhim. Mina Pletosu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului, a precizat că în cadrul inspecțiilor administrative, realizate în cursul anului, s-a observat faptul că în așezămintele monahale există o bună rânduială administrativă și gospodărească, precum și multă râvnă în cele spirituale.

În continuare, au luat cuvântul toți cei prezenți, aducând în discuție dificultățile și încercările întâmpinate în activitatea duhovnicească și administrativ-gospodărească, dar și împlinirile și bucuriile din cadrul obștilor monahale în care aceștia viețuiesc.

Sinaxa s-a încheiat cu rostirea rugăciunii „Cuvine-se cu adevărat” și cu o agapă frățească, oferită, celor de față, de Preacuviosul Părinte Arhim. Mina Pletosu.

Tot în această zi, Preasfințitul Părinte Petroniu, cel dintâi Ierarh al Episcopiei Sălajului, și-a aniversat ziua de naștere.

Situată la granița județelor Sălaj și Satu Mare, mănăstirea a luat ființă în anul 2004, când a fost sfințită și piatra de temelie a acestui așezământ monahal, în data de 13 iunie, de Preasfinţitul Părinte Petroniu, pe atunci Arhiereu-vicar al Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului. La început, lucrările au fost coordonate de Preacucernicul Părinte Ioan Pădurean de la Parohia Bobota, iar din anul 2008 au fost preluate de către Preacuviosul Părinte Pahomie Buruiană. În anul 2012 a fost numit egumen al schitului Preacuviosul Părinte Mina Pletosu, care a continuat lucrările începute de predecesorii săi. În anul 2013, cu prilejul hramului acestui așezământ monahal, a fost proclamată ridicarea schitului Bobota la rang de mănăstire, iar Preacuviosul Părinte Mina Pletosu a fost hirotesit şi instalat stareţ al mănăstirii.

Biserica mănăstirii adăpostește și mici părticele din moaștele Sfântului Ierarh Andrei Șaguna și ale Sfinților Martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel. Aceste sfinte moaște au fost dăruite mănăstirii de către Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, cu prilejul unei vizite făcute la acest așezământ monahal. De asemenea, alături de racla cu sfintele moaște se află o altă raclă ce adăpostește un veșmânt al Cuvioasei Parascheva de la Iași, veșmânt primit prin bunăvoința Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei.

Între anii 2012-2016 a fost amenajat paraclisul cu hramul „Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, mitropolitul Transilvaniei”, acesta fiind sfințit de Preasfințitul Părinte Petroniu, în data de 30 noiembrie a anului 2016.






Eveniment istoric - Patriarhul Ecumenic şi Patriarhul României au sfinţit Catedrala Mântuirii Neamului


Mii de credincioşi din ţară şi diaspora au asistat duminică, 25 noiembrie 2018, la un moment istoric pentru România: Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu şi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel au sfinţit Catedrala Mântuirii Neamului.

Proiectul a apărut imediat după Războiul de Independenţă, dar s-a concretizat la 100 de ani după Marea Unire, în timpul Patriarhului Daniel al României, sfinţirea catedralei din Dealul Arsenalului reprezentând momentul definitoriu pentru Anul Centenarului.

Cei doi patriarhi au ajuns la Catedrala Naţională în jurul orei 08:43. După înveşmântare, Patriarhul Ecumenic şi Patriarhul Daniel, împreună cu soborul slujitor, din care au făcut parte ierarhi străini și români, între care s-a numărat și Preasfințitul Părinte Petroniu, au ieşit în pridvorul lăcaşului de cult unde a început slujba de sfinţire.

Potrivit rânduielii, au avut loc mai multe momente liturgice în exteriorul catedralei, lăcaşul de cult fiind uns cu Sfântul şi Marele Mir şi stropit cu Agheasmă. Apoi, soborul slujitor condus de Patriarhul Ecumenic a intrat în sfântul altar, unde a continuat rânduiala sfinţirii catedralei aflată în Dealul Arsenalului.

La finalul slujbei, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal, a dat citire actului de sfinţire semnat de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Patriarhul Daniel şi toţi ierarhii prezenţi. În document a fost prezentată sintetic istoria Catedralei Mântuirii Neamului, pornind de la perioada de după Războiul de Independenţă până în prezent. Au fost enumerate principalele etape parcurse în acest răstimp de peste o sută de ani şi a fost evidenţiat momentul punerii pietrei de temelie în anul 2007, în ajunul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României.

După citirea actului, Părintele Patriarh Daniel a mulţumit celor care au ajutat la construirea Catedralei Naţionale, dar şi celor care vor sprijini, în continuare, acest proiect naţional. Totodată, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi-a exprimat recunoştinţa faţă de cei care au răspuns invitaţiei de a participa la slujbele oficiate cu prilejul sfinţirii, în pofida vremii răcoroase şi a anunţat că toţi credincioşii vor avea posibilitatea să intre şi să se închine în sfântul altar până în data de 29 noiembrie 2018, inclusiv.

La eveniment au asistat peste 30.000 de credincioşi, precum şi numeroase oficilităţi centrale şi locale.

Slujba de sfinţire a fost urmată de prima Sfântă Liturghie oficiată în Catedrala Naţională, aceasta fiind prezidată de Patriarhul Ecumenic. Din soborul slujitor au făcut parte Mitropolitul Hrisostom de Patra, dar și alți arhierei din Bisericile Ortodoxe surori și majoritatea ierarhilor români, în total fiind 60 de arhierei.

Aproximativ 2.000 de invitați au participat la slujbă în interiorul Catedralei și alte câteva zeci de mii în apropierea lăcașului de cult. Între invitații oficiali au fost prezenți premierul României, Viorica Dăncilă, Secretarul de Stat pentru Culte, Victor Opaschi, și alți reprezentanți ai autorităților centrale.

În predica rostită după citirea Sfintei Evanghelii, Sanctitatea Sa a evidențiat frumusețea și măreția noului lăcaș de cult național, dar și greutățile și piedicile „vrăjmașului” care au făcut ca acesta să se înalțe abia la o sută de ani de la Marea Unire. De asemenea, Patriarhul Ecumenic a spus că suntem chemați, dincolo de biserica zidită, „să lucrăm împreună pentru zidirea, săvârșirea și sfințirea Bisericii vii, duhovnicești”.

La finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a mulțumit lui Dumnezeu pentru „binecuvântarea și harul din belșug revărsate” și a spus că Dealul Arsenalului s-a transformat în dealul păcii. Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a urat Patriarhului Daniel, ierarhilor, clerului, demnitarilor și tuturor fiilor binecredincioși ai Bisericii Române „zile îndelungate, sănătate trupească și sufletească”.

În continuare, Patriarhul Ecumenic a dăruit Patriarhului României o icoană a praznicului Înălțării Domnului, pictată special pentru noua Catedrală Națională la cererea Sanctității Sale, la Mănăstirea Xenofont din Sfântul Munte Athos.

La rândul său, Patriarhul Daniel i-a oferit Sanctității Sale Bartolomeu „în semn de recunoștință și de prețuire pentru prezența Sa la București” o icoană bizantină cu reprezentarea Sf. Apostol Andrei, ocrotitorul spiritual al Patriarhiei Ecumenice, al Patriarhiei Române, dar și al Mitropoliei de Patra.

Preafericirea Sa l-a numit pe Patriarhul Ecumenic „prieten al nostru” și a spus că Sanctitatea Sa este „foarte atent la toate nevoile Bisericii”.

În continuare, Patriarhul României i-a dăruit Mitropolitului Hrisostom de Patra un set de Sfinte Vase liturgice „ca semn de prețuire” și pentru faptul că a adus în aceste zile cinstita mână a Sf. Andrei, după ce în 2011 a adus la București cinstitul cap al Ocrotitorului României.

Adresând mulțumiri Patriarhului Daniel, Mitropolitul Hrisostom a subliniat că „Sfântul Apostol Andrei ne unește spiritual” cu Grecia. După cuvântul rostit, Mitropolitul de Patra i-a oferit în dar Patriarhului României o icoană cu reprezentarea răstignirii Sf. Ap. Andrei în Patra.

Părintele Patriarh a mulțumit pentru darul primit și a spus că noua Catedrală Națională este înfrățită prin ocrotitorul comun cu Catedrala Mitropolitană din Patra. Preafericirea Sa a subliniat efortul deosebit al Înaltpreasfințiului Părinte Hrisostom de a aduce mâna Sf. Andrei la București, deși în Patra se fac pregătiri pentru sărbătoarea de hram a Sfântului Andrei.

La final, Patriarhul României a anunțat aducerea moaștelor Sfântului Andrei și Sfintei Ecaterina în Catedrala Națională și i-a invitat pe credincioși să se închine în Sfântul Altar nou sfințit.

Catedrala Mântuirii Neamului este închinată eroilor români din toate timpurile, având hramul principal Înălțarea Domnului – Ziua Eroilor. De aceea, Patriarhul Daniel a așezat sâmbătă seara, 24 noiembrie 2018, în altarul catedralei lista cu numele tuturor eroilor români cunoscuți.

www.basilica.ro



Liturghie Arhierească la Șimleu Silvaniei

Miercuri, 21 noiembrie 2018, cu prilejul hramului lăcașului de cult, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” din Șimleu Silvaniei, unde a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-a numărat și Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei.

La finalul slujbei, Preasfinția Sa a săvârșit slujba de sfinţire a crucilor care vor fi așezate pe cupolele bisericii.

Sub coordonarea Preacucernicului Părinte paroh Vasile Boșca, Parohia „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” desfășoară o bogată activitate social-filantropică, majoritatea acestor activități derulându-se în cadrul Complexului social al parohiei.

În anul 2015, în imediata vecinătate a lăcașului de cult a fost inaugurat noul Centru Social Multifuncțional „Filantropia”, construit prin accesarea fondurilor europene, centru care a fost proiectat să asigure asistență unui număr de aproximativ 70 de persoane, copii și tineri, cu vârste cuprinse între 7 și 18 ani. Astfel, se încearcă crearea unui mediu adecvat pentru activități de învățare, consiliere educațională, recreere, socializare și odihnă, oferindu-se, totodată, sprijin în efectuarea temelor și asimilarea tehnicilor de învățare cognitivă, precum și servicii de evaluare și consiliere socială și psihologică pentru copil și familie.

În vederea asigurării hranei pentru beneficiarii acestui Centru, cantina socială a parohiei, cu o capacitate de 100 de locuri, a fost modernizată prin aceeași linie de finanțare și dotată cu mobilier specific pentru activităţile de pregătire şi servire a mesei calde.



Liturghie Arhierească în Parohia Sighetu Silvaniei

Duminică, 18 noiembrie 2018, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Sighetu Silvaniei. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-a numărat și Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei.

În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, Preacucernicul Părinte protopop Dan Haiduc a citit Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la prima duminică a Postului Nașterii Domnului, din anul 2018.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotesit întru sachelar pe Părintele paroh Cosmin-Marian Naghi, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului. La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfinţiei Sale pentru prezență, pentru distincția acordată și i-a oferit o icoană.

În continuare, Preasfințitul Părinte Petroniu a oficiat o slujbă de binecuvântare la casa parohială, în urma lucrărilor de modernizare efectuate asupra acesteia.

Satul Sighetu Silvaniei este situat în partea de nord-vest a județului Sălaj și aparţine, din punct de vedere administrativ, de Comuna Chieşd.

Prima atestare documentară a localității datează din anul 1466, când aceasta apare sub numele de Zygeth. În anul 1966 satul primește denumirea de Sighetu Silvaniei.

În ceea ce privește viața bisericească din această localitate, amintim faptul că biserica de lemn, monument istoric, din Sighetu Silvaniei are o vechime destul de mare, potrivit inscripţiei fragmentar păstrată „făcut Simon ... mi ani...”, de pe bârna exterioară de sus a încadramentului de la portalul lăcașului de cult. De-alungul timpului, transformarea portalului a dus şi la mutilarea pisaniei, ceea ce face ca anul construirii acestei biserici de lemn să-l cunoaştem doar din bibliografia păstrată din acea perioadă. Astfel, conform tradiţiei, acest lăcaş de cult a fost ridicat, iniţial, în satul Sălăjeni, fiind adus, mai apoi, în localitatea Sighetu Silvaniei, ca urmare a faptului că în acel sat se edificase o biserică mult mai mare. În acest sens, potrivit istoricului Petri Mor, lăcașul de cult din lemn a fost construit în anul 1632, acesta fiind al treilea din zonă, ca şi vechime.

Într-un act al Parohiei Sighetu Silvaniei s-a descoperit o informație din care reiese faptul că biserica de lemn ar fi fost dăruită sătenilor de către baronul Zvinghi Gheza, din Supuru de Jos, județul Satu Mare, la solicitarea proprietarului satului, Kemeni Arpad. Conform acestei ipoteze, lăcașul de cult ar fi fost adus în localitatea Sighetu Silvaniei, în anul 1875, fiind folosit pentru serviciul liturgic până în anul 1995, când a fost finalizată construcția bisericii de zid.

Actuala biserică de zid a fost ridicată între anii 1990-1995, prin strădania bunilor credincioşi şi a preotului paroh de la acea vreme, Lucian Brejea.

Lăcașul de cult a fost zidit din cărămidă, după un plan triconc, cu abside laterale circulare, având lungimea de 25,35 m și lățimea de 13 m. Absida altarului este poligonală nedecroșată, iar naosul bisericii este acoperit cu o boltă cu turlă centrală, susținută pe pandantive. Pe latura vestică sunt amplasate turnurile-clopotniță laterale angajate navei, a căror șarpantă este în formă de bulb, acoperită cu tablă.

Lăcașul de cult, cu hramul ,,Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, a fost târnosit de Preasfințitul Părinte Ioan Mihălțan, Episcopul Oradiei, Bihorului și Sălajului, în data de 24 septembrie 1995, protopop fiind Preacucernicul Părinte Victor Tăut.

Pictura s-a realizat în tehnica frescă, de către pictorii Cornel Bănică și Marius Cioran, între anii 1994-1995.

Începând cu anul 2011, Preacucernicul Părinte Cosmin-Marian Naghi a fost numit preot al Parohiei Sighetu Silvaniei, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea bisericii și a casei parohiale.






Pastorala Sfântului Sinod la prima duminică din Postul Naşterii Domnului, din anul 2018 - I

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler
şi preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, pace și bucurie de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,
iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

În anul 2018 aniversăm Centenarul Marii Uniri, adică un secol de la constituirea României Mari. În mod firesc, acest an a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918, fapt ce constituie un prilej de cultivare a unității și demnității noastre naționale și de recunostință față de cei care au contribuit la dăinuirea peste timp a conștiinței de neam, a comuniunii de credință, de limbă, de cuget și simțire românească.

Creștinat, adică unit cu Hristos prin Botez, pe când se forma ca popor nou în istorie, poporul român a purtat în sufletul său în același timp pecetea tainei Crucii și Învierii lui Hristos, trăind ritmic istoria ca pe o Cruce și o Înviere, suferință și speranță, întristare și bucurie.

Taina Crucii care se înalță în slava Învierii este înscrisă pe Stema României, ca simbol al dăinuirii noastre și program spiritual al devenirii noastre. De aceea, vulturul de pe Stema României poartă Crucea în plisc, aratând că numai prin credință și iubire jertfelnică noi ne-am apărat patria, am dăinuit ca neam și am realizat unitatea și demnitatea noastră ca stat național.

Rodirea luminoasă a Evangheliei lui Hristos în istoria și cultura poporului român se vede și în darul unității, al libertății și demnității naționale, dobândit prin credință puternică și luptă jertfelnică de-a lungul a multor „secole de suferintă crestinește îndurate”, după cum este scris pe Arcul de Triumf din București.

În anul Centenarului Marii Uniri, trebuie să subliniem în mod deosebit că România Mare este și o lucrare a Bisericii Ortodoxe Române, care, în toată istoria ei, a apărat unitatea de credință a românilor și, implicit, a cultivat conștiința unității de ­neam.

„Românii – scria marele istoric Nicolae Iorga – au trăit într-o comunitate religioasă, care a avut drept consecință o comunitate culturală de cel puțin 300 de ani, și aceasta a produs în ceea ce privește sentimentul general de unitate românească cel mai mare efect”[1]. ­Biserica, prin predică și tipar, a cultivat cu stăruință în sufletele credincioșilor români conștiința că au aceeași origine, ca neam, aceeași limbă neolatină și aceeași credință creștină.

Cu alte cuvinte, în cazul neamului nostru, conștiința uni­tății de credință s-a împletit întotdeauna cu cea a unității de neam sau, mai exact, unitatea de credin­ță a întreținut, a cultivat și consolidat conștiința unității de neam. Unitatea de credință și unitatea de neam erau atât de strâns unite, încât credința ortodoxă, în limbajul medieval, era numită „ legea românească”[2].

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

Biserica Ortodoxă Română a avut o contribuție majoră la promovarea conștiinței unității spirituale a neamului românesc. Ea a cultivat în sufletele credincioșilor români conștiința trează că ei au aceeași obârșie, ca neam, aceeași limbă şi aceeași credință creștină.

Mitropoliile Ţării Româneşti şi Moldovei erau în strânse legături cu Mitropolia Transilvaniei, răspândirea cărţilor bisericeşti, ajutorarea frăţească în timp de prigoană, corespondenţa între ierarhi, contactele personale între preoţi, călugări şi credincioşi pelerini, fiind adesea practicate de o parte şi de alta a munţilor Carpaţi.

Conștiința unității de neam a fost întărită mai ales prin traducerea şi tipărirea cărţilor bisericeşti în limba română pentru „întreaga seminție românească”, punându-se astfel bazele limbii române literare, care a consolidat şi mai mult conștiința unității de neam a tuturor românilor.

Biserica a dăruit cărți de slujbă şi de învățătură în limba poporului, înțeleasă de toți, cărți care au circulat în toate provinciile românești, afirmând, adesea, în predosloviile acestor cărți unitatea bisericească şi naţională a tuturor românilor.

Mihai Eminescu, cunoscând bine viața şi istoria poporului român, precum şi rolul Bisericii şi al credinței în dezvoltarea culturii şi a limbii române ca veșmânt viu al învățăturilor de credință şi al cultului liturgic, a numit Biserica Ortodoxă „maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii şi unitatea etnică a poporului”[3]; fiind „păstrătoarea elementului latin (…) care a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise”[4].

Liturghia săvârșită în limba română în toate provinciile locuite de români a devenit, astfel, un factor de unificare spirituală naţională, de dezvoltare a identității şi conștiinței naționale şi a culturii românești.

În acest sens, părintele Dumitru Stăniloae spune: „Forţa principală, prin care Biserica poporului român s-a manifestat ca una şi a contribuit în cea mai mare măsură la unitatea acestui popor, a fost identitatea slujbelor bisericeşti, având ca centru Liturghia. Aceeași Liturghie, aceleași slujbe, săvârșite în toate satele româneşti – iar în Ardeal numai în satele româneşti –, au păstrat aceste sate într-o unitate spirituală între ele şi cu românii de peste Carpaţi. Liturghia şi slujbele răsăritene au rămas trăsătura bisericească de unire între toţi românii, chiar când între românii ardeleni s-a produs o separaţie din punct de vedere administrativ-bisericesc. Se poate vorbi de o permanentă şi neîntreruptă unitate religioasă liturgică a poporului ­român. Întreg poporul român a ­rămas înlăuntrul aceleiaşi vieţi ­liturgice răsăritene”[5].

Această limbă liturgică a dobândit statutul de limbă de cultură și civilizație creștină când Sfânta Liturghie şi Sfânta Scriptură au fost traduse în limba vie a poporului.

Așadar, limba română și credința creștină sunt componente fundamentale ale ființei și identității poporului român.

Dreptcredincioși creștini,

Biserica Ortodoxă Română a iubit și a slujit întotdeauna poporul român, a binecuvântat aspirațiile lui de libertate și unitate și a participat la momentele semnificative ale istoriei naționale, precum Unirea Principatelor din 1859, obținerea Independenței de stat a României (1877-1878) și Marea Unire din 1918. În acest sens, Centenarul Marii Uniri este în același timp o sărbătoare a unității de neam și de credință întărită prin jertfă și biruință.

În urmă cu un secol s-a înfăptuit, cu prețul unor mari sacrificii, România Mare, prin unirea cu Regatul României a Basarabiei, hotărâtă de Sfatul Țării la 27 martie/9 aprilie 1918, a Bucovinei, decisă de Congresul General al Bucovinei la 15/28 noiembrie 1918, și a Transilvaniei, hotărâtă de Marea Adunare Națională din 18 noiembrie/1 decembrie, convocată la Alba Iulia, pe Câmpul lui Horea, unde, la 28 februarie 1785, au fost executați Horea și Cloșca, cunoscuți luptători pentru drepturile sociale și naționale ale românilor ardeleni în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Statul constituit în anul 1918, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și a Transilvaniei cu Regatul României, a primit recunoaștere internațională prin tratatele care au constituit sistemul de la Versailles și Trianon (1919-1920).

Deși nedreptățile istoriei au făcut ca unele dintre teritoriile românești unite în 1918 să fie mai târziu desprinse din trupul țării, totuși frații nu pot fi separați de granițe și garduri de sârmă ghimpată, iar sentimentele de dragoste și frățietate nu pot fi înăbușite.

Comemorăm în acest an pe făuritorii Marii Uniri din 1918, îndeosebi pe basarabenii Ion Inculeț, Pantelimon Erhan, Pantelimon Halippa, Ion Buzdugan și Ioan Pelivan, pe bucovinenii Iancu Flondor, Sextil Pușcariu, Dionisie Bejan și Doru Popovici, pe transilvănenii și bănățenii Vasile Goldiș, Ștefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voievod, Iuliu Maniu, Octavian Goga, Ion Flueraș și Vasile Lucaciu, pentru a menționa numai câțiva dintre mai distinșii înfăptuitori ai Marii Uniri.

Totodată, evidențiem contribuția unor ierarhi români, în frunte cu episcopul Miron Cristea al Caransebeșului, viitorul Patriarh al României, și a multor clerici ortodocși la făurirea Marii Uniri din 1918.

Așadar, realizarea marilor idealuri ale unității şi demnității naționale ale românilor, au fost posibile şi prin aportul deosebit al Bisericii Ortodoxe Române, care a fost mereu împreună cu poporul prin toate eforturile ei de cultivare a conștiinței naționale şi de afirmare a dorinței de unitate şi independenţă.

Astăzi, România trebuie să își păstreze identitatea şi să îşi promoveze simbolurile şi valorile spirituale. Deși există unele beneficii ale globalizării, mai ales în domeniul informatic şi în cel economic, totuşi, piața globală şi sistemul informațional mondial nu pot suplini pierderea identității spirituale a unui popor. În acest sens, este mereu actuală întrebarea Domnului Iisus Hristos: „Ce îi folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?” (Marcu 8, 36).

Doar o mai bună cunoaștere a identității şi a demnității naţionale ajută un popor să se dezvolte şi să dăinuie în istorie, intrând în dialog demn şi creator cu alte popoare. Diminuarea sau slăbirea identității naționale, la care conduce impactul unei globalizări agresive, motivată de eficiență şi succes economic imediat, nu este benefică nici pe plan local, nici la nivel universal.

Cultivarea identității naționale trebuie sporită prin cultivarea culturii naționale, a credinței și a tradițiilor în cadrul cooperării internaționale, prin susținerea și promovarea simbolurilor și proiectelor culturale de afirmare a identității naționale. În acest sens, este esențial să evidențiem elementele esențiale ale identității românești pentru a transmite lumii un mesaj pozitiv despre România şi despre spiritul sau etosul poporului român, în dialogul său cu celelalte popoare ale lumii.

Astfel, Biserica Ortodoxă Română, a cărei contribuție la împlinirea marilor idealuri naţionale este, din nefericire, insuficient cunoscută, a lucrat mai întâi pentru realizarea independenței şi unității poporului român, iar apoi a lucrat pentru recunoașterea drepturilor şi demnității ei pe plan extern: dobândirea Autocefaliei în anul 1885 şi dobândirea rangului de Patriarhie în anul 1925.

De fapt, Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române a fost obținută numai după proclamarea Regatului României în anul 1881, având ca rege pe Carol I, iar ridicarea ei la rang de Patriarhie în 1925 s-a realizat numai după Marea Unire de la Alba Iulia (1918), în timpul domniei regelui Ferdinand şi a reginei Maria.

Un simbol al întregirii României, realizată prin voința poporului, jertfa ostașilor români, și mai ales prin lucrarea Providenței divine, este construirea Catedralei Naționale. După încheierea Războiului de Independenţă, poetul Mihai Eminescu şi scriitorul Ioan Slavici au fost printre primii intelectuali români care au lansat şi au susţinut ideea construirii unei catedrale naţionale, ca semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru dobândirea Independenţei României, adică un edificiu bisericesc cu valoare de simbol naţional[6].

Apoi, cel care a susținut și a promovat intens importanța construirii unei noi Catedrale în București a fost Patriarhul Miron Cristea. Încă din anul 1920, la o şedinţă festivă a Sfântului Sinod, propunerea Mitropolitului Primat al României şi chiar denumirea de Catedrală a Mântuirii Neamului au fost adoptate cu entuziasm.

Când vorbim de Catedrala Mântuirii Neamului, ne referim la izbăvirea poporului de dominație străină și dobândirea libertății de-a trăi în comuniune națională exprimată în unirea tuturor provinciilor românești într-un singur Stat național. Aceasta era, în mod constant, gândirea Patriarhului Miron și a contemporanilor săi care doreau o catedrală nouă.

Catedrala Mântuirii Neamului sau Catedrala Națională, cu hramul principal Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor, unește simbolic iubirea faţă de Dumnezeu a unui popor creştin, jertfelnic şi darnic, cu recunoștința pe care o datorăm permanent Eroilor Neamului.

Prin milostivirea lui Dumnezeu, cu rugăciunile Maicii Domnului, ale Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, și ale tuturor sfinților, prin dărnicia clerului și credincioșilor Patriarhiei Române din țară și străinătate, în ziua de 25 noiembrie 2018, va fi sfințită Catedrala Națională, acest edificiu nou fiind o necesitate liturgică practică, dar și un simbol al spiritualității românești.

Anul 2018, an Centenar dedicat Făuritorilor Marii Uniri de la 1918, este, în mod deosebit, un an al recunoștinței şi al comuniunii românești și deopotrivă un prilej binecuvântat de a lucra mai intens pentru cultivarea unității de credinţă apostolică, primită de la Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României, care este şi ocrotitorul noii Catedrale Naționale.



Pastorala Sfântului Sinod la prima duminică din Postul Naşterii Domnului, din anul 2018 - II

Dreptmăritori creștini,

Postul Nașterii Domnului este, în primul rând, o pregătire, o sfinţire a gândurilor, a simţirilor, a trupului şi a sufletului nostru prin pocăinţă, prin Spovedanie şi Împărtăşanie, prin citirea mai deasă a Sfintei Scripturi şi a scrierilor sfinţilor şi printr-o atenţie spirituală deosebită ca să devenim „biserică sfinţită” în sufletele şi în trupurile noastre.

În această perioadă a postului înţelegem că, pe lângă pregătirea noastră duhovnicească interioară, trebuie să facem şi milostenie, dăruind altora, ca semn al iubirii noastre frăţeşti, daruri spirituale şi daruri materiale, după putinţă, iar dacă nu avem niciun dar material, măcar să oferim un cuvânt bun, o mână de ajutor, o încurajare unui om sărac, singur şi deznădăjduit, întristat sau îndoliat.

Această milostenie sau această dăruire către alţii este pregătirea noastră pentru a primi pe Cel ce este Marele Dar, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, dăruit de Dumnezeu Tatăl „pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire“.

Prin urmare, postul se uneşte cu rugăciunea şi cu împărtăşirea euharistică mai deasă, pentru sfinţirea noastră, dar şi cu milostenia, ca semn al prezenţei iubirii milostive a lui Hristos în noi. De fapt, când primeşti un dar material, ţi se umple mâna, dar când dăruieşti cu bucurie şi smerenie, ţi se umple inima de prezenţa lui Dumnezeu Cel milostiv în tine.

Să ne ajute Hristos-Domnul să înţelegem această perioadă de post nu ca pe o perioadă de oprelişti sau de restricţii, ci ca timp de sporire în evlavie şi dărnicie! Păcatul lăcomiei ne face robi, dar rugăciunea unită cu milostenia ne face liberi.

Când ne rugăm, ne unim cu Dumnezeu Cel necuprins şi netrecător, primind în suflet pace şi bucurie. Însă când folosim pătimaş lucrurile materiale, ne unim cu realităţi limitate şi trecătoare, care limitează dorinţa spirituală a sufletului uman după iubire infinită şi eternă.

Deci, postul adevărat este prilej de libertate duhovnicească: libertatea de a-L iubi pe Dumnezeu mai mult prin rugăciune şi libertatea de a-i iubi pe semenii noştri mai mult prin fapte bune.

În mâna întinsă a aproapelui trebuie să vedem mereu mâna veşnic întinsă a lui Hristos către noi. Mâna săracului care cere se întâlneşte cu mâna lui Hristos din noi care oferă.

De aceea, şi în anul acesta, vă îndemnăm să organizaţi la parohii, mănăstiri, protopopiate şi la centrele eparhiale colecte de bani, alimente, haine şi medicamente pentru a fi distribuite tuturor celor aflaţi în suferinţă şi în lipsuri, familii defavorizate cu mulţi copii, persoane singure fără copii sau rude, astfel încât „prisosinţa voastră să împlinească lipsa acelora” (2 Corinteni 8, 14).

Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să vă răsplătească dărnicia arătată prin colecta din toamna anului trecut şi să vă binecuvinteze pe toţi cu iubirea, mila şi bunătatea Sa dumnezeiască, spre a arăta şi de această dată, în vremea Postului Nașterii Domnului, multă rugăciune şi grijă pentru cei bolnavi, precum şi milostenie faţă de toţi cei neajutoraţi, având încredinţarea, după cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel, că: „Slujirea acestui dar nu numai că împlineşte lipsurile sfinţilor, ci prisoseşte prin multe mulţumiri în faţa lui Dumnezeu” (2 Corinteni 9, 12).

Vă îmbrăţişăm cu părintească dragoste şi ne rugăm ca „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13). Amin!

† DANIEL,

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,

Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei

şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

† Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

† Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului

† Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului

† Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei

† Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului

† Petru, Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor

† Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale

† Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

† Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al Statelor Unite ale Americii și Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi

† Nifon, Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal

† Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului

† Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor

† Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei

† Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului

† Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului

† Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului

† Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei

† Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos

† Timotei, Arhiepiscopul Aradului

† Ignatie, Episcopul Huşilor

† Lucian, Episcopul Caransebeşului

† Sofronie, Episcopul Ortodox Român al Oradiei

† Iustin, Episcopul Ortodox Român al Maramureşului şi Sătmarului

† Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei

† Antonie, Episcopul de Bălți

† Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud

† Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor

† Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei

† Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

† Ambrozie, Episcopul Giurgiului

† Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

† Visarion, Episcopul Tulcii

† Petroniu, Episcopul Sălajului

† Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei

† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei

† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei

† Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei

† Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord

† Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei şi Noii Zeelande

† Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei

† Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal

† Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal

† Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor

† Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor

† Ilarion Făgărăşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului

† Vasile Someşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului

† Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei

† Marc Nemţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale

† Sofian Braşoveanul, Episcop-vicar al ArhiepiscopieiOrtodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului

† Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților

† Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului

† Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului

† Atanasie de Bogdana, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

† Teofil de Iberia, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei




www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro