Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului

În spiritul preocupărilor misionar-pastorale pentru educația și viitorul tinerilor, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Petroniu, în zilele de 17 și 18 august 2018, vom organiza, la Zalău, „Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului”.

La eveniment, vor participa 1.100 de tineri cu vârste cuprinse între 14-35 ani, dintre care 700 de tineri din județul Sălaj și 400 de tineri din judeţele Cluj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş și Satu Mare, astfel încât Municipiul Zalău să devină un loc de formare spirituală, culturală și socială a tinerilor.

În contextul anului 2018, declarat în Patriarhia Română „Anul Omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918”, tema întâlnirii va fi „Unitate, libertate, responsabilitate”.



Praznicul Adormirii Maicii Domnului la Mănăstirea Strâmba

Miercuri, 15 august 2018, cu ocazia praznicului Adormirii Maicii Domnului, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Strâmba, cu prilejul hramului acestui așezământ monahal, împreună cu un sobor de peste 20 de preoţi şi diaconi, din care a făcut parte și Preacuviosul Părinte Protosinghel Mina Pletosu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului.

La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Preacuviosul Părinte stareț, arhimandritul Grighentie Oțelea, a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență și i-a dăruit o icoană.

Pelerinii au sosit în număr mare la sfânta mănăstire, cu o zi înainte, când au participat la slujbe până târziu în noapte, dormind apoi sub cerul liber. După slujba Prohodului Maicii Domnului, preoții și credincioșii au înconjurat în sunet de toacă și clopote biserica de lemn a mănăstirii.

Începuturile Mănăstirii Strâmba datează din secolul al XV-lea, mai exact din anul 1470, conform cercetărilor documentare ale istoricului Augustin Bunea. Potrivit tradiției, întemeietorul acestui sfânt lăcaș de cult este o femeie bogată care avea un handicap la picior și la coloană, fiind gârbovă (strâmbă). Aceasta avea o fiică bolnavă și văzând râvna la rugăciune a doi călugări ce pustniceau prin aceste locuri, i-a rugat să mijlocească prin rugăciune la Bunul Dumnezeu, pentru vindecarea fiicei sale, făgăduind averea sa, care era de 180 de iugăre de pământ, suprafață de teren pe care s-a întemeiat, ulterior, așezământul monahal.

Biserica de lemn din incinta mănăstirii adăpostește o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, numită și „Dulcele sărut”, care a făcut celebră mănăstirea în perioada interbelică îndeosebi, amplificând pelerinajele. Potrivit tradiției, icoana a fost dăruită mănăstirii de către unul din marii latifundiari ai Gârboului, care a comandat-o la vestitul Luca din Iclod, pe la anul 1673.

Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea mănăstirea a fost lipsită de viață monahală, astfel încât, după aproape 200 de ani, în anul 1993, aceasta a fost reactivată. În anul 1996 este numit stareț al mănăstirii Preacuviosul Părinte Grighentie Oțelea, care demarează lucrările de ridicare a unui nou ansamblu monahal, ce cuprinde un paraclis și corpurile de chilii. Ulterior, au fost ridicate arhondaricul, un centru de asistență socială, Centrul cultural „Sfânta Maria” ce cuprinde muzeul, biblioteca și o sală de lectură, precum și altarul de vară al mănăstirii. În anul 2010, Preasfințitul Părinte Petroniu a sfințit piatra de temelie pentru biserica de zid a mănăstirii. În momentul de față, s-a finalizat tencuirea exterioară a lăcașului de cult, iar în interior, biserica este pregătită pentru pictură.

De asemenea, mănăstirea este implicată în diferite acțiuni de întrajutorare a persoanelor sărmane. An de an, aici sunt organizate tabere pentru copiii participanți la proiectul „Alege școala” și nu numai, se desfășoară cercuri pedagogice ale profesorilor, conferințe tematice, precum și alte activități culturale.

Pentru activitatea deosebită a Preacuviosului Părinte stareț Grighentie Oțelea, cu aprobarea prealabilă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la hramul mănăstirii din anul 2012, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotesit pe Preacuvioșia Sa întru arhimandrit.






Aniversarea a 65 de ani de la înființarea Regimentului 69 Artilerie Mixtă „Silvania”

Marți, 14 august 2018, Preasfinţitul Părinte Petroniu a fost prezent la festivităţile prilejuite de împlinirea a 65 de ani de activitate a Regimentului 69 Artilerie Mixtă „Silvania” din Şimleu Silvaniei.

După primirea invitaţilor pe platoul din incinta unităţii militare, a avut loc dezvelirea plăcii de identificare a Regimentului 69 Artilerie Mixtă „Silvania” din Şimleu Silvaniei. În continuare, șeful de stat major al Diviziei 4, Infanterie Gemina, a citit Decretul de decorare a Drapelului de luptă al Regimentului 69 Artilerie Mixtă „Silvania” din Şimleu Silvaniei.

După citirea decretului, Preasfinția Sa, împreună cu un sobor de preoți, a oficiat o slujbă de Te-Deum.

De asemenea, domnul colonel George Sas, comandantul regimentului, a mulţumit celor prezenţi, făcând, apoi, o prezentare generală a Regimentului 69 Artilerie Mixtă „Silvania”.

După rostirea alocuţiunilor reprezentanţilor autorităţilor locale şi judeţene a urmat festivitatea de defilare.

La final, cei prezenţi au vizitat biserica garnizoanei şi aşa numita „Sală de tradiţii”, ce cuprinde arme şi amintiri legate de această garnizoană de la înfiinţarea ei.



Unitate de credință și unitate de neam, în Anul Centenar

Prima duminică după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului a fost dedicată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 25-26 februarie 2009, tuturor românilor migranți. Această duminică reprezintă un bun prilej de a adresa cuvânt de binecuvântare şi de întărire duhovnicească credincioșilor ortodocşi români care s-au stabilit sau lucrează temporar în străinătate.

Prin cultivarea conștiinței unității de credință și neam, Biserica Ortodoxă Română a contribuit la pregătirea marilor evenimente istorice, având ca scop unitatea naţională a românilor, şi anume: Unirea Principatelor (1859), Independența de stat a României (1877-1878) și Marea Unire (1918), decisivă pentru constituirea statului național unitar România.

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a avut urmări pozitive pentru noul stat român întregit și pentru Biserica Ortodoxă Română. La 18/31 decembrie 1919, în scaunul vacant de mitropolit primat al României a fost ales episcopul Caransebeșului, Miron Cristea, care, în anul 1925, a devenit primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, urmând apoi desfășurarea procesului de organizare unitară a Bisericii din întreaga Românie.

La 15 octombrie 1922, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba Iulia, regele Ferdinand I și regina Maria au fost încoronați ca suverani ai României Mari, act ce simboliza unirea tuturor românilor „de la Nistru până la Tisa” sub același sceptru.

În ultimul deceniu, nevoile spirituale ale românilor aflaţi departe de Ţară au determinat Biserica Ortodoxă Română să aibă ca prioritate pastorală întărirea comunităţilor româneşti din jurul graniţelor ţării şi din diaspora română, o realitate nouă care a căpătat o amploare nemaiîntâlnită în istoria poporului român. În acest sens, Patriarhia Română a cultivat unitatea și identitatea românilor prin înființarea de eparhii, protopopiate și parohii, precum și prin programe sociale, educaţionale şi culturale menite să răspundă concret solicitărilor venite din partea credincioşilor. Totodată, prin activitatea liturgică şi pastoral-socială a ierarhilor şi clericilor ortodocşi români din străinătate, Biserica Ortodoxă Română se străduieşte să edifice, deodată cu biserica din suflet, şi lăcaşuri de cult acolo unde există comunităţi româneşti, oferind astfel posibilitatea fiecărui român creştin ortodox aflat în străinătate să poată asculta sfintele slujbe în limba maternă, să se poată spovedi şi împărtăşi într-o biserică românească, păstrând astfel legătura cu Biserica Mamă din Ţară. De asemenea, Patriarhia Română ajută financiar, după posibilități, aceste comunități românești, fie direct, fie prin demersurile și recomandările necesare pe lângă Secretariatul de Stat pentru Culte și Ministerul pentru Românii de Pretutindeni. În acest context, în data de 17 iulie 2018, la Palatul Patriarhiei a fost semnat Protocolul de colaborare între Patriarhia Română și Ministerul pentru Românii de Pretutindeni. Acest protocol prevede o serie de proiecte, programe și acțiuni care urmăresc sprijinirea comunităților românești din afara granițelor țării pentru păstrarea identității etnice, culturale și religioase. Eforturile comune în beneficiul comunităților românilor de pretutindeni privesc construcția, reparația, conservarea și dotarea bisericilor, bibliotecilor și muzeelor, prin renovarea și întreținerea caselor memoriale, a monumentelor istorice și a cimitirelor. Pe lângă acestea se dorește organizarea de evenimente tradiționale cu ocazia marilor sărbători, diverse manifestări culturale, tabere pentru copiii și tinerii din afara granițelor țării, concursuri de limba română, derulate în cadrul proiectului Școala de Duminică, ore de religie având drept scop familiarizarea copiilor cu credința ortodoxă, cu legătura dintre credinţa creştină şi cultura română, dar și cu respectarea libertății religioase.

În mod deosebit, slujbele liturgice transmise zilnic de Radio TRINITAS şi Televiziunea TRINITAS ale Patriarhiei Române sunt de un real folos duhovnicesc pentru românii ortodocși aflați vremelnic sau stabiliți departe de Ţară.

Anul 2018, an Centenar dedicat Făuritorilor Marii uniri de la 1918 este, în mod deosebit, un an al recunoștinței şi al comuniunii românești, și, deopotrivă, un prilej binecuvântat de a lucra mai intens pentru cultivarea unității de credinţă apostolică, primită de la Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României, care este şi ocrotitorul noii Catedrale Naționale.

Prin milostivirea lui Dumnezeu, cu rugăciunile Maicii Domnului, ale Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, și ale tuturor sfinților, prin dărnicia clerului și credincioșilor Patriarhiei Române din Țară și străinătate, precum și a Guvernului României, a Primăriei Municipiului Bucureşti, a altor primării şi a unor consilii judeţene din România, în ziua de 25 noiembrie 2018, va fi sfințită Catedrala Națională, acest edificiu nou fiind o necesitate liturgică practică, dar și un simbol al spiritualității românești. Catedrala Mântuirii Neamului sau Catedrala Națională, cu hramul principal Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor, unește simbolic iubirea faţă de Dumnezeu a unui popor creştin, jertfelnic şi darnic, cu recunoștința pe care o datorăm permanent Eroilor Neamului.

Mulţumim şi pe această cale ierarhilor, clericilor şi credincioşilor din diaspora română care, asemenea multor ctitori de biserici şi mănăstiri, au susţinut împreună cu românii ortodocşi din Ţară, continuarea și finalizarea tuturor lucrărilor la Catedrala Națională, trăind astfel bucuria că sunt şi ei „neam de voievozi”, români iubitori de Hristos, ctitori de Biserică și de Neam.

Ne rugăm Milostivului Dumnezeu să dăruiască tuturor românilor aflaţi printre străini sănătate şi mântuire, pace şi fericire, dimpreună cu bucuria de a-şi păstra totdeauna credinţa ortodoxă, unitatea de neam şi spiritualitatea românească!

Cu preţuire şi părintească binecuvântare,

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române



Liturghie Arhierească în Parohia Cerișa

Duminică, 12 august 2018, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Cerișa, Protopopiatul Șimleu Silvaniei. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care a făcut parte și Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotesit întru iconom stavrofor pe Părintele paroh Marian-Viorel Gligor, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului. La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență, pentru distincție și i-a dăruit o icoană.

În continuare, Preasfințitul Părinte Petroniu a oficiat o slujbă de binecuvântare la casa parohială, în urma lucrărilor de modernizare efectuate asupra acesteia.

Localitatea Cerișa, situată în nord-vestul României, în regiunea marginală a Depresiunii Şimleului, la contactul cu culmile joase ale munților Plopiş, în bazinul hidrografic al Văii Cerișa, a fost atestată documentar, pentru prima dată, în anul 1477, sub denumirea de Cserese, însă, cu siguranţă, obiectele din piatră şi din bronz, descoperite în anii 1974, 1976 şi 1983, atestă faptul că această vale a fost locuită încă din Evul Mediu.

Ca urmare a faptului că satul este aşezat pe centura apărării dacice, de-a lungul timpului, oamenii din această localitate au înfruntat multe oprimări, cauzate de popoarele migratoare, de colonizarea maghiară și de participarea mai multor localnici în cadrul celor două Războaie Mondiale. Una dintre cele mai grele încercări au trăit-o sătenii în data de 15 septembrie a anului 1940, când, după masacrul de la Ip, o companie de militari maghiari a străbătut satul împuşcând mai mulţi băștinași.

În ceea ce privește viața bisericească din această localitate, amintim faptul că locuitorii Cerișei au ridicat trei lăcaşuri de cult. Prima biserică de lemn a fost edificată în anul 1843, „pe spatele poporului”, potrivit unui document al vremii. Al doilea lăcaș de cult a fost construit în anii 1950-1951 şi sfințit în data de 10 noiembrie 1963, de Episcopul Valerian Zaharia al Oradiei. Actuala biserică, a fost zidită între anii 1989-1993, în timpul păstoririi Preacucernicului Părinte Ioan Marian, iar în data de 13 septembrie 1993 aceasta a fost sfințită de Preasfințitul Părinte Ioan Mihălțan, Episcopul Oradiei, satul Cerișa fiind, în vremea aceea, filie a Parohiei Marca.

Începând cu anul 1996, Preacucernicul Părinte Marian-Viorel Gligor a fost numit preot al Parohiei Cerișa, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea lăcașului de cult și a casei parohiale.

Pe lângă lucrările de înfrumusețare a bisericii și a casei parohiale, Parohia Cerișa desfășoară și o bogată activitate social-filantropică, concretizată în ajutorarea săracilor și în păstrarea tradițiilor și a valorilor creştine.




Hramul Mănăstirii Voivodeni

Luni, 6 august 2018, cu ocazia praznicului Schimbării la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos și cu prilejul hramului Mănăstirii Voivodeni, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de peste 20 de preoţi şi diaconi, din care au făcut parte și Preacuviosul Părinte Protosinghel Mina Pletosu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului și Preacucernicul Părinte Adrian-Ioan Onica, inspectorul eparhial al Episcopiei Sălajului. La slujbă, au participat numeroşi credincioşi, care an de an vin la sfânta mănăstire pentru a se ruga într-un singur cuget Lui Dumnezeu și desigur pentru a fi părtaşi la bucuria obştii mănăstirii în ziua hramului.

La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Preacuviosul Părinte stareț, protosinghelul Ghelasie Spătăcean, a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență și i-a dăruit o icoană.

Mănăstirea Voivodeni este aşezată la marginea satului cu acelaşi nume, situat la graniţa judeţului Sălaj cu judeţul Cluj. Satul Voivodeni a fost atestat documentar în urmă cu aproape 700 de ani, odată cu atestarea documentară a satului pomenindu-se despre aşezarea unui eremit în hotarele acestui sat. Locul în care s-a nevoit acesta nu a fost uitat, el numindu-se Râmeţ. Aici, în Râmeţ, tradiţia locului spune că ar fi funcţionat un schit, iar după ce acesta s-a desfiinţat, aici s-ar fi stabilit vatra satului.

Pornind de la aceste tradiţii locale, cosemnate în toponimia locurilor, în anul 2000, s-a luat iniţiativa ridicării unei mănăstiri. Dorinţa de a reînvia o veche vatră monahală, rămasă în conştiinţa locuitorilor acestor meleaguri, a devenit realitate, prin aprobarea acestui deziderat de către Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, Bihorului şi Sălajului, în data de 27 noiembrie 2000. În acest context, 2 ani mai târziu, respectiv în anul 2002, au venit la Voivodeni câțiva călugări de la Frăsinei pentru a reînnoda tradiția monahală a acestor meleaguri, întreruptă timp de trei sute de ani din cauza istoriei zbuciumate a Ardealului.

Lucrările efective au debutat în anul 2002, imediat după punerea pietrei de temelie la biserica schitului în data de 17 august, de către Preasfinţitul Părinte Petroniu, pe atunci Arhiereu-vicar al Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului. Astfel, sub coordonarea Preacuviosului Părinte stareț Ghelasie Spătăcean și prin osârdia viețuitorilor mănăstirii, între anii 2008-2017 au fost realizate următoarele lucrări: în interior, lăcașul de cult a fost tencuit, pe pereți au fost aplicate picturi imprimate pe pânză, s-a turnat șapa de beton, a fost realizat sistemul de încălzire prin pardoseală, pavimentul a fost placat cu marmură, s-a făcut instalația electrică, s-au montat candelabre, geamuri și uși de acces, s-au confecționat stranele și două tronuri arhierești, precum și mobilierul bisericesc. În exterior, biserica a fost tencuită în terasit, au fost ridicate un altar de vară, o clopotniță, un lumânărar și trei troițe, a fost amenajat un muzeu în apropierea lăcașului de cult, au fost construite trei corpuri de chilii și alte clădiri anexe. De asemenea, biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe. Astfel, în data de 6 august 2017, în urma unor ample lucrări efectutate la lăcașul de cult, acesta a fost resfințit de Preasfințitul Părinte Petroniu.

Astăzi, obştea sfintei mănăstiri numără 3 vieţuitori, stareţ al acestui aşezământ monahal fiind Preacuviosul Părinte Protosinghel Ghelasie Spătăcean. În duminici şi sărbători, mulţi credincioşi sălăjeni şi nu numai îşi găsesc odihna şi liniştea duhovnicească în acest colţ de Tabor. Aşa s-a întâmplat şi anul acesta, cu prilejul hramului, când au poposit la rugăciune sute de credincioşi.






Liturghie Arhierească în Parohia Almașu

Duminică, 5 august 2018, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Almașu, Protopopiatul Zalău. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care a făcut parte și Preacucernicul Părinte Cătălin Lucaci, protopopul Zalăului.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotesit întru iconom stavrofor pe Părintele paroh Ionel Pinju, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului. La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență, pentru distincție și i-a dăruit o icoană.

În continuare, Preasfințitul Părinte Petroniu a oficiat o slujbă de binecuvântare la casa parohială, în urma lucrărilor de modernizare efectuate asupra acesteia.

Satul Almaşu se află la intersecţia Văii Fildului cu Valea Băbiului, ambele primind numele de Valea Almaşului și vărsându-se în râul Someş. De-alungul timpului, pe teritoriul comunei au fost descoperite obiecte din neolitic, din epoca bronzului şi din cea a fierului, între care menționăm un nucleu de silex şi epsidon de marmură roşie și câteva ciocane din bronz.

Informații despre existenţa acestei localităţi găsim abia în secolul al XI-lea, odată cu apariția cetăţii cu acelaşi nume. În acest sens, Cronica lui Anonymus pomeneşte despre luptele lui Tuhutum cu Voievodul Ardealului, Gelu, pe Valea Almaşului.

Ȋn ceea ce privește viața bisericească din acest sat, amintim faptul că a existat o biserică de lemn, din care, din păcate, nu se mai păstrează decât masa Sfântului Altar.

Actualul lăcaș de cult a fost zidit din cărămidă, în anul 1854, de groful Csoki, având lungimea de 30 m și lăţimea de 12 m. În anul 1880, Parohia Almaşu a fost declarată sediu protopopesc, preot paroh fiind Vasile Poruţiu.

Iconostasul bisericii a fost pictat de Victor Simigelski din Blaj. Repararea capitală a lăcașului de cult s-a făcut în anul 1960, prin contribuţia credincioşilor, în timpul preotului Leontin Florian, astfel încât, în data de 30 octombrie a anului 1960, biserica a fost sfinţită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului.

În timpul păstoririi Preacucernicului Părinte Ludovic Vaida, Preasfințitul Părinte Vasile Coman, Episcopul Oradiei, a sfinţit Monumentul Eroilor din curtea lăcașului de cult, iar în data de 18 aprilie a anului 1999, în urma unor ample lucrări efectutate la biserica parohiei, aceasta a fost sfințită pentru a doua oară.

Începând cu anul 2015, Preacucernicul Părinte Ionel Pinju a fost numit preot al Parohiei Almașu, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea lăcașului de cult și a casei parohiale.

Pe lângă lucrările de înfrumusețare a bisericii și a casei parohiale, Parohia Almașu desfășoară și o bogată activitate social-filantropică, concretizată în ajutorarea săracilor și în păstrarea tradițiilor și a valorilor creştine.




Prezență Arhierească în Parohia Glod

Duminică, 29 iulie 2018, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Glod, Protopopiatul Jibou. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care a făcut parte și Preacucernicul Părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotesit întru iconom pe Părintele paroh Vasile-Cornel Luca, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului. De asemenea, Preasfinția Sa a felicitat toate perechile care au împlinit 50 de ani de căsătorie și le-a oferit câte o diplomă, printre acestea aflându-se și familia Preacucernicului Părinte pensionar Ioan Petriș, fostul paroh al Parohiei Glod.

La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență, pentru distincție și i-a dăruit o icoană.

În continuare, Preasfinția Sa a oficiat o slujbă de binecuvântare la casa parohială, în urma lucrărilor de modernizare efectuate asupra acesteia.

Satul Glod este aşezat la poalele dealului Toacă, pe partea dreaptă a Someşului și aparține, din punct de vedere administrativ, de comuna Gȃlgău.

Potrivit informațiilor oferite, înainte de anul 1900, de Josef Kadar și publicate mai apoi în Monografia judeţului Szolnok-Doboka Dej, în anul 1538, Glodul apare menționat în documentele Komitatului, pentru prima dată, sub denumirea maghiară de Sosmezo, cu ocazia dăruirii acestuia, împreună cu Bȃrsăul-Mare, pȃrcălabului Simion, de către regele Ioan Zapolya.

Localitatea și-a luat actualul nume de la partea de hotar numită ,,sărătură”, care în limba română s-ar traduce prin Cȃmpia Sărată Someşană, Glod însemnând noroi norocos.

Ȋn ceea ce privește viața bisericească din acest sat, amintim faptul că a existat o biserică de lemn, despre care se spune că a fost strămutată în localitatea Răzoare, aflată în apropiere de Târgu-Lăpuş.

Actualul lăcaș de cult a fost construit în anul 1883, din piatră, având formă de navă, prin munca și strădania credincioşilor, ctitor al acestuia fiind Gavril Vaida, al cărui nume este înscris pe o placă de marmură zidită în pereţii bisericii.

Începând cu anul 2011, Preacucernicul Părinte Vasile-Cornel Luca a fost numit preot al Parohiei Glod, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea lăcașului de cult și a casei parohiale.





Protocol de colaborare între Patriarhia Română și Ministerul pentru Românii de Pretutindeni

Patriarhia Română și Ministerul pentru Românii de Pretutindeni au semnat marți, 17 iulie 2018, un nou protocol de colaborare.

Reprezentanții celor două instituții au fost Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și doamna Natalia Elena Intotero, Ministrul pentru Românii de Pretutindeni.

Protocolul de colaborare are în vedere o serie de proiecte, programe și acțiuni care urmăresc sprijinirea comunităților românești din afara granițelor țării pentru păstrarea identității etnice, culturale și religioase.

Sunt reglementate, astfel, eforturile comune în beneficiul comunităților românilor de pretutindeni prin construcția, reparația, conservarea și dotarea bisericilor, bibliotecilor și muzeelor, prin renovarea și întreținerea caselor memoriale, a monumentelor istorice și a cimitirelor.

Păstrarea, protejarea și revitalizarea tradițiilor și obiceiurilor românești vor fi sprijinite prin organizarea în țară și în străinătate a unor manifestări culturale destinate românilor de pretutindeni, prin proiecte educaționale, precum și prin consolidarea rolului educațional, spiritual și identitar al parohiilor și mânăstirilor ortodoxe românești din afara granițelor țării.

În cadrul parohiilor ortodoxe românești vor fi organizate, prin efortul comun al semnatarilor protocolului, evenimente tradiționale cu ocazia sărbătorilor, diverse manifestări culturale, tabere pentru copiii și tinerii din afara granițelor țării, concursuri de limba română, derulate în cadrul proiectului „Școala de Duminică”, ore de religie având drept scop familiarizarea copiilor cu credința ortodoxă, cu legătura dintre poporul român și creștinism și cu respectarea libertății religioase.

Patriarhia Română și Ministerul pentru Românii de Pretutindeni reînnoiesc astfel angajamentul asumat prin protocoalele anterioare pentru realizarea demersurilor comune în interesul major și diversificat al comunităților românești din afara granițelor țării.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române



Liturghie Arhierească în Parohia Fildu de Mijloc

Duminică, 8 iulie 2018, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Fildu de Mijloc, Protopopiatul Zalău. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care a făcut parte și Preacucernicul Părinte Cătălin Lucaci, protopopul Zalăului.

În cadrul Dumnezeieştii Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotonit întru preot pe seama Parohiei Sorușa-Uileac, din Protopopiatul Șimleu Silvaniei, pe diaconul Dumitru Fiț.

La finalul slujbei, Preasfinția Sa a hirotesit întru sachelar pe Părintele paroh Claudiu-Ionuț Boia, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului. La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență și i-a dăruit o mitră.

În continuare, Preasfinția Sa a oficiat o slujbă de binecuvântare la casa parohială, în urma lucrărilor de modernizare efectuate asupra acesteia.

Satul Fildu de Mijloc se întinde de-alungul Văii Fildului, pe o lungime de 4,5 km şi se pierde între dealurile înalte şi împădurite, care îl străjuiesc în partea de sud și în partea de nord.

Numele comunei vine de la cuvântul maghiar „fold”, care înseamnă pământ. Localitatea Fildu de Mijloc a fost atestată documentar, pentru prima dată, în anul 1249, într-un act de danie dat de regele Bela al Ungariei, în favoarea Comitetului.

În ceea ce privește viața bisericească din acest sat, amintim faptul că a existat o biserică veche de lemn, care în anul 1924 a fost donată credincioșilor din localitatea Feiurd, județul Cluj, unde se află și în prezent. Aceasta a fost construită, în anul 1811, din lemn și a fost acoperită cu șindrilă, având pridvor de jur împrejur şi un turn înalt şi zvelt, după cum se poate observa dintr-o fotografie păstrată la parohie, aceasta fiind sfințită tot în același an. Locul unde a fost ridicată bisericuța de lemn poartă denumirea de „Ţinţirim”, fiind marcat de o troiță şi câteva pietre funerare.

Lăcașul de cult actual, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost edificat din cărămidă roșie, făcută în sat şi așezat pe o fundație solidă din granit şi fier beton, lucrările fiind realizate sub conducerea inginerului Nicolae Roşca din Alba-Iulia. Stilul bisericii este bizantin, sub formă de cruce, având trei mari cupole, care, asemenea acoperișului, au fost acoperite cu tablă zincată. Iconostasul din lemn de tei, amvonul, stranele şi câteva sfeșnice au fost făcute de maestrul Emil Petruţiu din Sibiu, în anul 1910. Tot în acest an s-au procurat şi cele patru clopote din turnuri, acestea fiind aduse de la fabrica „Oituz” din Bucureşti.

Lăcașul de cult a fost construit în timpul preotului Teodor Pop, lucrările fiind continuate de către preotul Ştefan Pop, care a fost ajutat de vrednicul de laudă Ioan Antal, epitropul bisericii. O mică reparație la lăcașul de cult s-a mai făcut în anul 1928, când acesta a fost şi sfințit.

Zugrăvirea interioară a bisericii a fost executată în anul 1936, de câțiva zugravi din Cluj-Napoca, iar în anul 1964 aceasta a fost reparată în exterior, urmând ca în anul 1977 să fie refăcut și acoperișul lăcașului de cult. În anul 1983 s-a reparat din nou exteriorul bisericii, astfel încât, în anul 2004, lăcașul de cult a fost resfințit de Preasfințitul Părinte Petroniu, pe atunci Arhiereu-vicar al Episcopiei Oradiei.

Începând cu anul 2015, Preacucernicul Părinte Claudiu-Ionuț Boia a fost numit preot al Parohiei Fildu de Mijloc, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea bisericii și a casei parohiale.





www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro