Liturghia Darurilor mai înainte sfințite la Biserica „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” din Șimleu Silvaniei

Miercuri, 18 martie 2026, începând cu ora 17:00, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a oficiat Liturghia Darurilor mai înainte sfințite în Biserica cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” din orașul Șimleu Silvaniei.

Ierarhul a slujit înconjurat de un sobor de clerici din care au făcut parte: consilierul de misiune și protocol – arhidiaconul Sergiu Iustin Pop, protopopul de Șimleu Silvaniei – preotul Dan Haiduc, parohul comunității, preotul Toma Cristian, secretarul protopopiatului Șimleu Silvaniei, preotul Boșca Ciprian și părintele Boșca Vasile.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de grupul vocal „Doxa”, dirijat de profesorul Florin Lazăr, de la Liceul Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură în care a arătat că postul adevărat nu se reduce la înfrânarea de la mâncare, ci presupune o schimbare profundă a modului în care omul se raportează la răul din jurul său și la căderea aproapelui.

Pornind de la lectura biblică din cartea Facerii, ierarhul a explicat episodul lui Noe și al fiilor săi, subliniind că această întâmplare oferă un criteriu concret pentru trăirea postului: „Textul ne relatează un eveniment destul de dureros și provocator. Noe a fost omul lui Dumnezeu și a ascultat de Dumnezeu, dar a avut și el căderile lui. Și ne spune cartea Facerii că la un moment dat a dat rod vița de vie și a băut puțin mai mult decât era nevoie. Și, din prea multă băutură, a adormit și a dormit dezgolit, nu tocmai într-un mod foarte cuviincios. Și avea trei copii, Sem, Ham și Iafet. Și Ham, copilul cel mai mic, a observat ceea ce s-a întâmplat și nu l-a protejat pe tatăl său, nu l-a acoperit, cum poate era firesc, ci a râs de el, nu l-a cinstit și l-a judecat. Ceilalți doi copii, Sem și Iafet, văzând ce s-a întâmplat, au avut o altă atitudine: au luat o haină și l-au acoperit pe tatăl lor, fără să privească. Nu l-au judecat ca persoană, ci au înțeles neputința lui și au ales să o acopere. Și pentru aceasta au fost binecuvântați.”

În acest context, Preasfinția Sa a arătat că una dintre cele mai importante forme ale postirii este felul în care ne raportăm la răul din jurul nostru, fiind chemați să evităm expunerea și judecata: „Care este această altfel de postire? Când vedem un rău în jurul nostru, ni se cere să îl acoperim, nu în sensul să-l ascundem, ci în sensul să-l îndreptăm cu discreție, făcând separație dintre persoana care săvârșește răul și răul propriu-zis. Pentru că noi cu răul avem o luptă, nu cu persoana. Nu-l vădi pe cel care a greșit, ironizându-l, scoțându-i greșeala în afară, batjocorindu-l în fața celorlalți. Acoperă-i păcatul și dă-i lecție prin generozitatea ta, ca el să schimbe viața dinspre înăuntru înspre în afară.”

Totodată, ierarhul a subliniat că o primă formă concretă de postire este schimbarea privirii, evitând apropierea de rău cu interes sau curiozitate: „E tare important ca în postul acesta, în primul rând, să nu privim înspre rău. Când cei doi copii l-au văzut pe tatăl lor descoperit, ne spune textul că s-au dus cu sfială, fără să se uite, fără să vadă răul și l-au acoperit, l-au îngrijit, l-au ocrotit. Pentru că mai târziu oricum tatăl lor și-a dat seama de greșeală. Primul lucru pe care îl învățăm este să nu ne ducem cu pasiune și cu interes înspre mizerie, înspre lucru rău, înspre căderea unuia sau altuia. E un fel de a-l respecta pe celălalt.”

Un accent deosebit a fost pus asupra pericolului de a răspândi răul mai departe, mai ales în contextul actual: „E o mare boală și a noastră când primim ceva, de pildă, pe telefon sau auzim despre ceva să dăm mai departe. Gândiți-vă dumneavoastră, un rău pe care îl auzim, ce înseamnă să-l dai mai departe la o sută de oameni sau să nu-l dai deloc. Eu zic că răul, mizeria, atunci când este observată, nu mai trebuie întinsă, nu mai trebuie împrăștiată, ci intervenit punctual, dar cu foarte multă delicatețe, în așa fel încât să nu se vadă răul puternic peste tot, ci mai degrabă să fie pus înaintea lui Dumnezeu în rugăciune pentru cel care a căzut.”

În continuare, ierarhul a arătat că îndreptarea omului nu se face prin condamnare, ci printr-o apropiere plină de compasiune și responsabilitate: „Omul nu se îndreaptă așa. Omul se îndreaptă înțelegând această apropiere cu răbdare, cu durere și cu foarte multă compătimire de greșeala pe care el a făcut-o. Și în felul acesta el poate să-și schimbe comportamentul. Nu pur și simplu prin agresiunile noastre, arătându-ne că noi suntem mai buni și așezându-ne deasupra comportamentului celuilalt. Ci prin această apropiere delicată, sensibilă, care îl ajută să-și vadă greșeala și să se ridice.”

În încheiere, Preasfințitul Părinte Benedict a subliniat că această atitudine reprezintă o formă esențială de postire, chemând la o mai mare responsabilitate în relația cu aproapele: „E o formă de postire esențială pentru că e adevărat, învățăm să postim de bucate, învățăm să nu facem răul și să facem binele, dar în același timp ni se cere să învățăm să ne apropiem de celălalt cu sensibilitatea pe care o are Domnul atunci când se apropie de noi. Gândiți-vă cum am vrea noi ca Domnul să se apropie de căderile noastre și în felul acesta să încercăm să punem în practică și noi față de ceilalți, pentru ca, și din partea noastră, să fie mai puțin rău în lumea aceasta.”

Părintele paroh Toma Cristian a mulțumit Preasfințitului Părinte Benedict pentru prezență și pentru întărirea duhovnicească adusă comunității prin slujire și cuvânt.

Activitatea socială a parohiei

Sub coordonarea Preacucernicului Părinte paroh Vasile Boșca, Parohia „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” desfășoară o bogată activitate social-filantropică, majoritatea acestor activități desfășurându-se în Complexul social al parohiei.

În anul 2015, în imediata vecinătate a lăcașului de cult, a fost inaugurat noul Centru Social Multifuncțional „Filantropia”, construit prin accesarea fondurilor europene, centru care a fost proiectat să asigure asistență unui număr de aproximativ 70 de persoane – copii și tineri, cu vârste cuprinse între 7 și 18 ani. Astfel, se încearcă crearea unui mediu adecvat pentru activități de învățare, consiliere educațională, recreere, socializare și odihnă, oferindu-se, totodată, sprijin în efectuarea temelor și asimilarea tehnicilor de învățare cognitivă, precum și servicii de evaluare și consiliere socială și psihologică pentru copil și familie.

În vederea asigurării hranei pentru beneficiarii acestui Centru, cantina socială a parohiei, cu o capacitate de 100 de locuri, a fost modernizată prin aceeași linie de finanțare și dotată cu mobilier specific pentru activitățile de pregătire și servire a mesei calde. În prezent, există 86 de asistați sociali care servesc masa în cadrul cantinei sociale.

Mai multe fotografii AICI

Text și foto: Episcopia Sălajului