Sărbătoarea Bunei Vestiri ne așază în fața uneia dintre cele mai tainice și decisive clipe din istoria mântuirii. În Nazaret, o tânără Fecioară primește vestea unei sarcini neobișnuite, neașteptate, greu de înțeles omenește. Răspunsul ei nu este unul impulsiv, ci unul responsabil, rostit în libertate: „Fie mie după cuvântul tău”. În acel „da” s-a deschis pentru lume o cale nouă. Dumnezeu nu impune viața, ci o propune; iar omul, în libertate, o primește.
Această libertate este însă una care se trăiește într-un context. Nicio decizie nu se ia în izolare totală. În spatele fiecărui „da” sau al fiecărui refuz există frică, presiune, singurătate sau, dimpotrivă, sprijin, încredere și prezență. De aceea, atunci când vorbim despre viață, nu vorbim doar despre un principiu, ci despre oameni concreți și despre mediul în care ei sunt chemați să decidă.
În acest an, la a XVI-a ediție națională a Marșului pentru Viață, tema „Solidaritate pentru amândoi” numește tocmai această realitate: în fața unei sarcini aflate în dificultate nu este vorba doar despre o alegere, ci despre două vieți care au nevoie de grijă, de protecție și de sprijin, și despre o comunitate chemată să fie prezentă și responsabilă.
Există femei care ajung în fața unei sarcini neașteptate purtând deja poveri grele: dificultăți materiale, relații fragile, teamă de judecată, lipsă de sprijin din partea celor apropiați. În multe situații, nu dorința de a renunța este dominantă, ci senzația că nu există o cale posibilă înainte. Iar această senzație se naște, de cele mai multe ori, din absența unei comunități care să spună limpede: suntem aici, te sprijinim, căutăm împreună soluții.
Biserica este chemată să fie un astfel de spațiu. Nu unul în care se rostesc verdicte, ci unul în care se oferă sprijin real. Dacă în parohiile noastre, în familiile noastre, în cercurile noastre de prieteni există deschidere, discreție și disponibilitate de a ajuta, atunci multe situații-limită pot fi traversate altfel. Uneori, ajutorul înseamnă o conversație onestă, alteori înseamnă sprijin material pentru analize medicale, pentru o chirie, pentru cele necesare unui copil. Alteori înseamnă simpla prezență care înlătură teama de a fi singur.
În același timp, este important să conștientizăm că responsabilitatea nu aparține doar celor direct implicați, ci întregii comunități. „Solidaritate pentru amândoi” înseamnă să nu lăsăm femeia singură cu apăsarea ei și să nu tratăm copilul ca pe o problemă, ci ca pe un dar. Putem susține, fiecare după putere, centrele și inițiativele care oferă consiliere și sprijin femeilor însărcinate, putem crea în parohii forme concrete de ajutor pentru mamele aflate în dificultate și putem încuraja o cultură a discreției, a respectului și a însoțirii. Atunci când comunitatea se mobilizează, povara nu mai apasă doar pe umerii unei singure persoane.
În acest sens, îi încurajăm pe credincioși să participe la Marșul pentru Viață și la activitățile din această perioadă, ca la un gest de responsabilitate și de solidaritate reală. Prezența noastră spune că ne pasă și că dorim să fim parte din sprijin, nu spectatori. Este o mărturie că, în fața situațiilor grele, alegem să rămânem aproape, să susținem și să căutăm soluții împreună. Buna Vestire ne învață că viața se primește în libertate, dar libertatea are nevoie de susținere. Dacă dorim ca mai multe „da”-uri să fie rostite cu încredere, atunci trebuie să construim în jurul fiecărei mame un cadru de sprijin, de responsabilitate și de solidaritate reală. Numai așa credința noastră devine faptă, iar cuvântul rostit în biserică se prelungește firesc în viața comunității.
† Benedict
Episcopul Sălajului
