În Duminica a 10-a după Rusalii (a Vindecării lunaticului), 9 august 2026, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Cernuc, Protopopiatul Jibou, cu prilejul binecuvântării casei parohiale.
De la ora 10:00, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, în sobor de preoți și diaconi.
După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură în care, pornind de la vindecarea copilului lunatic și de la răspunsul dat de Mântuitorul ucenicilor Săi, a arătat că lupta cu răul presupune cunoașterea propriilor vulnerabilități, ieșirea din rutină și asumarea unei vieți duhovnicești întemeiate pe rugăciune, post și osteneală.
Preasfințitul Părinte Benedict a atras mai întâi atenția asupra faptului că fiecare om are anumite slăbiciuni prin care poate fi mai ușor atras spre păcat, iar recunoașterea lor este primul pas pentru a putea lupta împotriva lor: „Vrăjmașul ne atacă pe fiecare parte acolo unde simte vulnerabilitatea și se folosește de această zonă. […] Fiecare dintre noi avem o patimă cel puțin de gardă, o zonă, călcâiul lui Ahile, dacă vreți, o zonă în care suntem foarte slabi, vulnerabili. […] E foarte important ca noi să observăm zona aceasta, pentru că, dacă observăm, suntem prudenți, suntem atenți. […] Nu ne uităm la ceea ce nu avem, ci ne uităm la ceea ce avem sau putem să avem foarte repede. Și, dacă suntem atenți, îl contracarăm pe vrăjmaș în mișcarea lui subtilă, în funcție de personalitatea noastră și de ceea ce am dobândit.”
O a doua învățătură a Evangheliei a fost legată de pericolul rutinei, care poate face ca omul să își împlinească formal misiunea, fără implicarea și responsabilitatea prin care darurile primite de la Dumnezeu devin lucrătoare în folosul celorlalți: „Devenim oameni rutinați și, dacă suntem oameni rutinați, nu mai putem convinge și, sigur, nici Dumnezeu nu mai lucrează prin noi. Nu ne mai arătăm ca niște canale lucrătoare, pentru că facem totul într-un fel potrivit fișei postului și nimic mai mult. […] Postul și rugăciunea ne scot pe noi din starea de rutină. Adică asta înseamnă să fim foarte responsabili înaintea lui Dumnezeu și să trăim cu bucurie viața duhovnicească, nu doar învățând, ci mai ales făcând mai înainte de a învăța. […] Fapta se vede. Fapta transpune prezența lui Dumnezeu într-o anumită persoană și apoi persoana respectivă devine convingătoare nu doar prin ceea ce spune, ci mai ales prin ceea ce se arată.”
Ierarhul a extins această chemare asupra fiecărei responsabilități pe care omul o are în familie și în societate, subliniind că munca făcută cu dăruire poate deveni un loc în care Dumnezeu lucrează prin om pentru binele celor din jur: „Dacă ești dascăl, dacă arzi pentru copiii tăi, atunci poți să faci minuni. […] Minune se numește ca un dascăl să reușească nu doar să transmită informații, ci să formeze din punct de vedere moral pe copilul pe care Dumnezeu îl pune înainte. […] Dacă cineva arde pentru ceea ce se întâmplă acolo și nu doar gândindu-se la salariul pe care îl ia la sfârșit de lună, atunci rutina aceasta ar fi depășită, ar fi evitată și ar face minuni. […] Putem face minuni atâta timp cât nu suntem rutinați, cât nu suntem plictisiți, cât nu facem cu de-a sila cele pe care trebuie să le facem în viața socială, acolo unde ne-a așezat Dumnezeu.”
În încheiere, Preasfințitul Părinte Benedict a vorbit despre post și rugăciune ca mijloace de vindecare și de reașezare a vieții, arătând că eliberarea de patimi nu se produce prin soluții rapide, ci cere timp, osteneală și schimbarea concretă a modului de viață: „Rugăciunea înseamnă limpezimea minții. În primul rând curățirea și apoi limpezimea minții. […] Iar postul disciplinează trupul în așa fel încât mintea să fie cea care conduce trupul și nu trupul să fie cel care subordonează mintea. […] Vindecarea dintr-o stare pătimașă pe care am dobândit-o în timp se face numai și numai cu osteneală și în timp. […] Criteriul autenticității unei soluții nu este repeziciunea, nu este vindecarea imediată, ci, dimpotrivă, un diagnostic real este cel pe care îl putem auzi zicând așa: «Va dura să reușești să treci prin toate acestea, să te vindeci de toate acestea, dar cu ajutorul lui Dumnezeu vei putea izbândi». Și cum? Prin osteneală, prin asumarea unei vieți duhovnicești intense, responsabile, consistente și continue.”
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic de fete al Asociației Tinerilor Ortodocși Sălăjeni (ATOS).
La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Valer-Ovidiu Nechita a adresat un cuvânt de mulțumire Preasfințitului Părinte Benedict pentru slujire, pentru cuvântul de învățătură și pentru binecuvântarea adusă comunității.
Pentru activitatea pastoral-misionară desfășurată, Preasfințitul Părinte Benedict l-a hirotesit iconom pe părintele paroh Valer-Ovidiu Nechita, cu dreptul de a purta brâu roșu. Domnul Gheorghe-Dorin Tripon, primarul comunei Gârbou, a primit Gramată pentru ctitori, iar binefăcătorilor parohiei le-au fost oferite diplome de apreciere.
La final, Preasfințitul Părinte Benedict a săvârșit slujba de binecuvântare a casei parohiale, situată în proximitatea bisericii.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
