Preasfințitul Părinte Benedict a sfințit pictura bisericii din Parohia Recea

Duminică, 11 octombrie 2026, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Recea, Protopopiatul Șimleu Silvaniei, cu prilejul sfințirii picturii bisericii parohiale.

Începând cu ora 9:30, ierarhul a săvârșit rânduiala sfințirii picturii, prin ungerea cu Sfântul și Marele Mir și stropirea cu apă sfințită. În continuare, Preasfinția Sa a oficiat Sfânta Liturghie, în sobor de preoți și diaconi, în biserica având hramurile „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Răspunsurile liturgice au fost oferite de un grup de teologi.

După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură în care a tâlcuit Pilda Semănătorului, arătând că cele patru feluri de pământ reprezintă stări sufletești pe care fiecare om le poate trăi, iar rodirea cuvântului lui Dumnezeu presupune depășirea fricii, a grabei și a împrăștierii minții.

Referindu-se la sămânța căzută lângă drum, ierarhul a vorbit despre frica de asumare, care îl determină pe om să rămână un simplu observator, în loc să se angajeze în mod concret în viața credinței. „De multe ori alegem să nu pornim la drum din frică, din frica de a nu ne descurca, din frica de a fi judecați, din frica care vine din nevoia de a fi responsabili. Pentru că este mult mai ușor să stai pe marginea drumului, indecis, și să judeci pe toată lumea care face lucruri decât să fii tu acolo și alții, eventual, să te judece pe tine. Frica aceasta, în materie de credință, este foarte păguboasă, pentru că nu ne lasă să-I călcăm pe urmele Domnului. […] Dacă vrei să pornești pe urmele Domnului, e nevoie să ai în vedere Evanghelia ca parte din viața ta, dar nu doar câteva ore pe zi sau nu doar o zi pe săptămână, ci 24 de ore din 24. Nu există concediu, vacanță din urmarea aceasta a lui Hristos.”

În legătură cu sămânța căzută pe piatră, Preasfinția Sa a atras atenția asupra grabei și superficialității, evocând, în acest context, grija cu care au fost construite și împodobite vechile biserici de lemn din Sălaj. „Lucrurile trebuie făcute bine și în timp, dar nu superficial și nu peste măsură de repede. În biserică, la fel, după anii ’90 s-au construit, din mila lui Dumnezeu, multe biserici, dar multe dintre ele, și pentru că era nevoie, s-au făcut foarte pe grabă, fără să se țină cont de rigorile pe care le presupune o biserică frumoasă. Uitați-vă, iarăși dau exemplu, bisericile noastre de lemn de aici din Sălaj n-or fi mari, n-or fi somptuoase, dar erau făcute cu gust, cu măsură, și pictura care era acolo și obiectele de cult erau alese cu grijă, chiar dacă resursele erau foarte puține. […] Avem acum icoane de 300 de ani, inclusiv în Muzeul Episcopiei, tocmai pentru că la vremea respectivă le-au făcut în timp, bine, cu râvnă și nu cu superficialitate. […] Vrem ca lucrurile să se întâmple foarte repede, dar nu neapărat aceste lucruri care se întâmplă repede să fie însoțite și de calitate.”

Tâlcuind imaginea seminței căzute între spini, ierarhul a evidențiat împrăștierea minții, care afectează atât rugăciunea, cât și relațiile cu semenii, lipsindu-l pe om de bucuria întâlnirii autentice. „Gândiți-vă dumneavoastră, de exemplu, când stai de vorbă cu cineva și simți imediat că mintea acelei persoane care stă în fața ta e în altă parte. Spui ceva și te trezești că vorbești singur. […] Așa facem și în biserică. Venim să ne întâlnim cu cea mai importantă persoană din viața noastră, cu Domnul Hristos. Dar mintea noastră, sunt convins, poate să fie în zece locuri cel puțin, dacă nu într-o sută, că atât de repede aleargă. […] Și dacă e împrăștierea minții, nu mai avem simțul prezenței, adică să fim aici și acum. Bucuria întâlnirii cu un om este dată de prezența lui acolo. Chiar dacă fizic este acolo, dacă mental, sufletește, nu este prezent, nu te bucuri de el. […] Bucuria o aduce prezența și prezența înseamnă să fii aici și acum, în orice activitate pe care tu o ai de îndeplinit.”

În încheierea cuvântului de învățătură, Preasfințitul Părinte Benedict a arătat că pământul cel bun reprezintă omul care lucrează cu răbdare și încredere în Dumnezeu, fără a condiționa bucuria împlinirii de rezultatele imediate. „Treaba noastră este să lucrăm, să începem proiectul, să-l pornim pe drum, să facem ce ține de noi. Iar dacă Dumnezeu va rândui să ne bucurăm noi de rezultatele proiectului, slavă Lui să fie. Dar dacă nu, treaba și responsabilitatea noastră este aceasta: de a face pași în lucrarea pe care El ne-o pune la îndemână s-o facem. Și, culmea, bucuria nu vine numai la sfârșit, când am lua roadele. Bucuria vine efectiv din munca pe care o faci, din activitatea pe care o întreprinzi, din decizia de a face lucruri.” Raportând aceste îndemnuri la realizările comunității parohiale, ierarhul i-a felicitat pe credincioși pentru răbdarea și statornicia de care au dat dovadă în înfrumusețarea bisericii, dorindu-le să se bucure atât de roadele acestei lucrări, cât și de bucuria Împărăției lui Dumnezeu.

La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Gavril-Florin Ardelean a adresat un cuvânt de mulțumire Preasfințitului Părinte Benedict pentru binecuvântarea adusă comunității parohiale și pentru săvârșirea slujbei de sfințire a picturii. Totodată, părintele paroh și-a exprimat recunoștința față de toți cei care au contribuit la realizarea lucrărilor de împodobire și înfrumusețare a sfântului locaș.

Pentru activitatea pastoral-misionară desfășurată, Preasfințitul Părinte Benedict l-a hirotesit pe părintele paroh Gavril-Florin Ardelean întru iconom, cu dreptul de a purta brâu roșu. De asemenea, în semn de recunoștință pentru sprijinul acordat bisericii, ierarhul a oferit gramate de ctitori familiilor Ionel și Florica Hudin, Sorin și Angela Oiegar și Ioan și Dorina Ardelean. Totodată, mai mulți binefăcători ai parohiei, între care și domnul Breda Lajos, primarul comunei Vârșolț, au primit diplome de apreciere pentru contribuția adusă la înfrumusețarea locașului de cult.

După încheierea Sfintei Liturghii, ierarhul a săvârșit slujba de sfințire a troiței din piatră ridicate în fața bisericii, precum și a crucii de la mormântul părintelui Miron Pop, fost paroh al comunității și inițiator al lucrărilor de construire a actualului locaș de cult.

Scurt istoric al bisericii parohiale

Piatra de temelie a actualei biserici din Recea a fost sfințită în anul 2002, după ce vechiul locaș de cult a fost afectat de alunecările de teren din zonă. Lucrările de construire au fost inițiate de părintele Miron Pop, care a păstorit comunitatea până în anul 2015.

La 29 iunie 2015, de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, a fost săvârșită pentru prima dată Sfânta Liturghie în noua biserică, iar în anul 2018 locașul de cult a fost târnosit. Lucrările de împodobire și înfrumusețare a bisericii au continuat în anii următori, sfințirea picturii marcând o nouă etapă în viața comunității parohiale.

Mai multe fotografii AICI

Text și foto: Episcopia Sălajului