Luni, 3 august 2026, de la ora 20:00, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a săvârșit slujba Paraclisului Maicii Domnului în biserica cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Parohia Someș-Guruslău, Protopopiatul Jibou, în sobor de preoți și diaconi.
Paraclisul Maicii Domnului a fost cântat de întreaga comunitate, împreună cu ierarhul și clericii slujitori.
La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Benedict a continuat seria catehezelor dedicate sfintelor femei românce recent canonizate și a prezentat viața Sfintei Cuvioase Matrona de la Hurezi, arătând că omul care se ferește de păcat își păstrează pacea inimii și puterea de a se bucura.
Ierarhul a prezentat mai întâi câteva momente din viața Sfintei Matrona, care a intrat de mică în mănăstire și a rămas, până la sfârșitul vieții, un om al păcii pentru întreaga obște: „Sfânta Matrona s-a născut în veacul al XIX-lea, în Săliștea Sibiului, și s-a numit Maria. La o vârstă foarte fragedă, la vreo cinci anișori, a fost dusă de părinții săi la Mănăstirea Sărăcinești și atât de mult a iubit locul acela, încât nu a mai vrut să plece acasă. Mama sa nu a putut să o întoarcă din drum și a rămas acolo, pentru că a vrut să trăiască asemenea măicuțelor pe care le-a văzut. La șaisprezece ani a fost călugărită și a primit numele Matrona. Mai târziu, întreaga obște s-a mutat la Mănăstirea Hurezi, unde a fost aleasă și stareță. Nu a rămas mult timp în această slujire, dar a continuat să trăiască în mănăstire și să păstreze duhul păcii. Când s-a îmbolnăvit grav, s-a rugat Maicii Domnului să-i scurteze suferința, iar Maica Domnului i-a dăruit sănătate, pentru că maicile aveau nevoie de pacea ei, ca să se așeze din nou armonia în obște.”
Pornind de la viața sfintei, Preasfințitul Părinte Benedict a vorbit despre „grija păcatului”, care apare atunci când răul repetat ajunge să stăpânească viața omului și să-i răpească bucuria: „Sfânta Matrona a început foarte devreme viața monahală și a fost ferită de multe păcate pe care noi, trăind în lume și înaintând în vârstă, le adăugăm. Într-unul dintre troparele Paraclisului spunem despre Maica Domnului că a primit plinirea bucuriei și a pierdut grija păcatului. Ce înseamnă grija păcatului? Când faci o dată un păcat, îl mai faci încă o dată și încă o dată, iar ca să nu se mai întâmple trebuie dusă o luptă foarte grea. Fiecare avem păcatul nostru de gardă, care stă tot timpul lângă noi. Dacă nu faci păcatul, nu ai grija aceasta, pentru că nu știi cum este. Păcatul aduce o anumită dulceață și de aceea ne place, dar, dacă nu guști, nu îți este dor. Dacă devine o boală cronică, pe care noi o numim patimă, este foarte greu să scapi de ea. De aceea, este mai bine să nu faci un păcat decât să-l faci și apoi să încerci să te vindeci. Cine nu are povara păcatului se bucură mai ușor. Sunt oameni care văd prezența lui Dumnezeu în natură, în atitudinea celorlalți, într-un zâmbet sau într-un mic dar pe care îl primesc. Cu cât adăugăm mai multe păcate și mai grele, cu atât ne va fi mai greu să ne bucurăm, iar bucuria va rămâne legată numai de plăcerile care trec.”
În încheiere, ierarhul i-a îndemnat pe părinți să înceapă din timp formarea duhovnicească a copiilor și să îi ocrotească de rău prin rugăciune, pocăință și prin propriul exemplu: „Sfânta Matrona ne arată că nu trebuie să experimentăm tot răul din lumea aceasta. Este bine dacă noi, ca părinți, reușim să-i protejăm pe copii. Nu știu cum, pentru că este foarte greu, iar cu toate mediile acestea de tot felul este aproape mucenicie să nu te atingi de rău sau să nu fii atins de rău. Dar părinții trebuie să se roage mai mult, mai mult și mai mult. De la o vreme nu mai putem face nici cu vorba, nici cu fapta, dar putem face prin rugăciune. Aș vrea însă să începem dinainte, nu doar când dăm peste necaz și nu mai știm pe ce cale să apucăm. Trebuie multă pocăință și din partea părinților, rugăciune multă, post și cerere înaintea lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor. Un tânăr care este ferit și se ferește de rău va putea mai ușor să se păzească și mai târziu. Dacă nu a gustat răul în profunzime, nu îi va fi poftă de el. Sfânta Matrona a fost ferită de rău, a avut pace în inimă și a devenit o sursă de armonie pentru cei din jur.”
La final, părintele paroh Criste Marcel a mulțumit Preasfințitului Părinte Benedict pentru slujire, pentru cuvântul de învățătură și pentru binecuvântarea adusă credincioșilor Parohiei Someș-Guruslău.
După slujbă, Preasfințitul Părinte Benedict a vizitat Muzeul Satului de Altădată din Someș-Guruslău, înființat de meșterul popular Mărioara Jurcău, în memoria fiicei sale, Cristina.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
