Comemorarea Bătăliei de la Guruslău, la 425 de ani de la ultima victorie a lui Mihai Viteazul

Duminică, 2 august 2026, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a participat la manifestările comemorative organizate pe Dealul Guruslăului, la Monumentul lui Mihai Viteazul, ridicat pe locul ultimei victorii a domnitorului, unde, în urmă cu 425 de ani, oștile conduse de Mihai Viteazul și de generalul Giorgio Basta au înfrânt armata lui Sigismund Báthory.

Manifestarea a debutat cu un ceremonial religios, oficiat de Preasfințitul Părinte Benedict. În cuvântul rostit la finalul slujbei, ierarhul a arătat că moștenirea lăsată de Mihai Viteazul îi cheamă pe români să transforme idealul unității într-o responsabilitate concretă pentru viața comunității și pentru viitorul noilor generații.

Preasfințitul Părinte Benedict a subliniat că Mihai Viteazul ocupă un loc aparte în conștiința poporului român, atât prin înfăptuirea primei uniri politice a Țărilor Române, cât și prin credința sa în Dumnezeu și în lucrarea providenței în istorie: „Sărbătoarea de la Guruslău se descrie în termeni generoși precum glorie, biruință, putere și viitor. Așa se vedea acel moment din urmă cu 425 de ani de către cei mai mulți ai vremii, chiar dacă acea izbândă s-a dovedit efemeră. Pentru noi, voievodul Mihai Viteazul depășește această perspectivă, de vreme ce el este asociat în existența noastră ca neam cu cel care a realizat prima Unire a Țărilor Române, dar și pentru credința sa în Dumnezeu, care face din istorie o întâlnire cu providența, fie în termeni pozitivi, fie ca îngăduință a lui Dumnezeu pentru păcatele poporului, pentru păcatele noastre. El se revelează în această ipostază ca stăpân peste popor în timp, dar și ca supus fidel față de veșnicia lui Dumnezeu.”

Pornind de la îndemnul prorocului Moise de a învăța din experiența înaintașilor, ierarhul a arătat că marile împliniri ale istoriei au fost rodul unității și al lucrării împreună, în timp ce dezbinarea și interesele personale au slăbit întotdeauna comunitățile: „Dincolo de orice posibilă ispită triumfalistă sau de dorința de a ne așeza confortabil într-o anumită viziune de tip naționalist excesiv, ziua de astăzi ne cheamă la un exercițiu practic pe care ni-l oferă evenimentul la care facem referire și protagonistul acestuia. Avem șansa de a desprinde lecții atitudinale pentru timpul prezent. Pentru a indica un drum într-un astfel de moment, îl vom cita pe prorocul Moise, care își îndemna poporul: «Adu-ți aminte de zilele cele de demult. Cugetă la anii neamurilor trecute. Întreabă pe tatăl tău și îți va da de știre, întreabă pe bătrâni și îți vor spune». În această logică privim cu atenție către voievodul Mihai Viteazul, care proclamă, cu valoare de testament, unitatea obligatorie pentru arhitectura veritabilă a vieții sociale. Dacă s-au întâmplat lucruri mari în istorie, acestea se datorează unității de viziune și împreună-lucrării pe care noi o numim liturghia protagoniștilor. Dacă unele dintre acestea s-au dovedit efemere, cauza a fost tocmai diviziunea și interesele meschine personale.”

În încheiere, Preasfințitul Părinte Benedict a prezentat cinci principii prin care unitatea poate fi trăită concret în viața comunității: dialogul sincer, solidaritatea în momentele de cumpănă, responsabilitatea comună, cultivarea păcii și transmiterea valorilor către noile generații: „În contextul actual și pornind de la moștenirea lăsată de Mihai Viteazul la Guruslău, vom evoca cinci principii practice ale unității, care pot transforma idealul istoric în acțiuni concrete pentru viața de zi cu zi. Mai întâi, unitatea prin dialog sincer și ascultare activă. Unitatea nu înseamnă uniformitate sau absența diferențelor, ci mai degrabă capacitatea de a conviețui armonios pornind de la acestea. Al doilea principiu este solidaritatea în momentele complicate, în momentele de cumpănă. Victoria este posibilă doar prin unirea unor forțe diverse în fața unui pericol comun. Al treilea principiu este responsabilitatea comună pentru spațiul social în care ne desfășurăm viața. Istoria locală aparține tuturor și cere un efort colectiv pentru construirea ei. Al patrulea principiu este cultivarea păcii și a împăcării. Conflictele interne și dezbinarea slăbesc comunitatea din interior, făcând-o vulnerabilă. Iar cel de-al cincilea principiu se referă la transmiterea unor valori clare către noua generație. Gândim la timpul prezent, dar și pentru viitor. Unitatea de lungă durată se construiește numai prin educație și prin reperele morale pe care ne străduim să le oferim tinerilor. Să ne ajute Dumnezeu să putem da dovadă de unitate printr-o viziune comună, pornind de la valorile predate de vrednicii noștri înaintași, întrupate în comunitatea noastră sălăjeană și românească deopotrivă.”

În cadrul manifestării au mai luat cuvântul domnul Dobrai Francisc, primarul comunei Hereclean, domnul Cristian-Claudiu Bîrsan, prefectul județului Sălaj, și domnul Dinu Iancu-Sălăjanu, președintele Consiliului Județean Sălaj, care au evidențiat însemnătatea istorică a Bătăliei de la Guruslău și au subliniat că moștenirea lăsată de Mihai Viteazul rămâne un reper pentru unitatea și responsabilitatea societății românești.

Programul a continuat cu depuneri de coroane la Monumentul lui Mihai Viteazul și cu parada Gărzii de Onoare, în prezența autorităților județene și locale, a reprezentanților instituțiilor militare și civile, a oamenilor de cultură și a numeroșilor participanți veniți din întreg județul.

Evenimentul „Guruslău 2026”, organizat cu prilejul împlinirii a 425 de ani de la ultima victorie a lui Mihai Viteazul, a fost organizat de Consiliul Județean Sălaj, în parteneriat cu ADI Țara Silvaniei, Primăria Comunei Hereclean și Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj.

Bătălia de la Guruslău

Bătălia de la Guruslău, desfășurată la 3 august 1601, a fost una dintre cele mai importante confruntări militare din epoca lui Mihai Viteazul. Aliat cu generalul imperial Giorgio Basta, Mihai a urmărit îndepărtarea lui Sigismund Báthory de pe tronul Transilvaniei și reafirmarea controlului habsburgic în zonă, în cadrul frontului antiotoman.

Oastea lui Sigismund, formată din aproximativ 40.000 de soldați, inclusiv contingente otomane și tătare, s-a confruntat cu trupele lui Mihai și Basta, în număr de aproximativ 20.000, compuse din mercenari, haiduci, silezieni, moldoveni și munteni. Lupta decisivă a avut loc pe valea Zalăului, în apropierea localității Guruslău, și s-a încheiat cu o victorie categorică a lui Mihai Viteazul.

Sigismund Báthory a fost înfrânt și nevoit să se retragă, pierzând peste 10.000 de soldați, în timp ce pierderile în tabăra aliată au fost mult mai reduse. Victoria de la Guruslău a fost ultima mare izbândă militară a lui Mihai. La doar câteva zile după această bătălie, pe 9/19 august 1601, Mihai Viteazul a fost ucis la Câmpia Turzii, din ordinul lui Giorgio Basta. Moartea sa a pus capăt proiectului de unificare a celor trei țări românești, dar a rămas un reper major în istoria națională.

Mai multe fotografii AICI

Text și foto: Episcopia Sălajului