În Duminica a 11-a după Rusalii, 24 august 2025, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, i-a binecuvântat pe credincioșii Parohiei Boian, Protopopiatul Șimleu Silvaniei, cu prilejul resfințirii bisericii parohiale.
De la ora 9:00, ierarhul a săvârșit slujba de resfințire, care a cuprins în mod deosebit sfințirea Sfintei Mese a Altarului. Aceasta a fost binecuvântată prin spălare, ungere cu Sfântul și Marele Mir și așezarea moaștelor sfinților mucenici în piciorul Sfintei Mese. La finalul slujbei de resfințire, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură, explicând credincioșilor rânduiala și semnificația sfințirii bisericii și a Sfintei Mese.
În continuare, Preasfinția Sa a oficiat Sfânta Liturghie în biserica parohială cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, în sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte arhidiaconul Sergiu-Iustin Pop, consilier eparhial, arhidiaconul Ioan Torcoș, secretar eparhial, părintele Dan Haiduc, protopopul de Șimleu Silvaniei, părintele Răzvan Adrian Mândruț, parohul bisericii, precum și alți slujitori invitați.
În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Benedict a vorbit celor prezenți despre darul iertării. Ierarhul a subliniat că trebuie să ne aducem mereu aminte de Dumnezeu, Cel care este milostiv și iartă păcatele noastre: „El ne-a iertat toată datoria, cei zece mii de talanți, pe care niciodată nu i-am fi putut plăti. Dacă El ne-a iertat atât de mult, și noi suntem chemați să iertăm puținul greșelilor aproapelui.”
Preasfinția Sa a arătat că iertarea nu este un act pe care omul îl poate face prin propriile puteri, ci o lucrare învățată de la Hristos: „De la El învățăm să iertăm, pentru că El a fost Cel dintâi care ne-a iertat. Iertarea cere răbdare, înțelegere și rugăciune pentru celălalt, nu judecată și pedepsire. Atunci Dumnezeu face minuni și în viața lui, și în viața noastră.”
Totodată, ierarhul a îndemnat la sinceritate în fața propriei neputințe: „Este tare greu să ierți. De aceea, să cerem ajutorul Celui care știe să ierte: Doamne, învață-mă ce înseamnă iertarea! Iartă-l Tu pe vrăjmașul meu, împreună cu mine și din mine, ca să pot trăi cu pace.”
În final, Episcopul Sălajului a arătat că iertarea este cale spre mântuire și pregătire pentru Împărăția lui Dumnezeu: „Dacă Domnul ne-ar așeza la masa Împărăției Sale alături de vrăjmașul nostru, fără iertare nu am putea avea odihnă. El vrea să ne salveze de această situație, ca să nu mai avem vrăjmași și, cu oricine ne-ar pune la masă, să ne simțim în pace și cu bucurie.”
Răspunsurile liturgice au fost oferite de grupul vocal „DOXA”, dirijat de profesorul Florin Lazăr, de la Liceul Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău.
La finalul slujbei, părintele paroh Răzvan Adrian Mândruț a mulțumit ierarhului pentru prezență și binecuvântare și i-a oferit în dar o icoană.
Pentru întreaga activitate administrativă și pastoral-misionară, Părintele Episcop Benedict l-a hirotesit întru sachelar pe părintele paroh Răzvan Adrian Mândruț, cu dreptul de a purta brâu albastru. Familia Vasile și Viorica Pop, principalii binefăcători ai lucrărilor desfășurate la lăcașul de cult, a primit din partea ierarhului o diplomă de apreciere.
După Sfânta Liturghie, conform rânduielii, toți credincioșii prezenți au putut intra în Sfântul Altar pentru a se închina.
Scurt istoric
Satul Boian este așezat în partea de sud-vest a județului Sălaj, fiind atestat documentar, pentru prima dată, în anul 1481, când localitatea apare sub numele de „villa olachalis Boyan”. Până în anul 1994, Boianul a fost filie, mai întâi, a Parohiei Cizer, iar mai apoi, a Parohiei Pria, în trecut satul având jurisdicție administrativă în fostul sat Boian (Boianul Crasnei), care, astăzi, este parte integrantă a localității Cizer.
În ceea ce privește viața bisericească din acest sat, amintim faptul că în Boian a existat o bisericuță de lemn, cu hramul ,,Sfânta Treime”, care a fost ridicată la sfârșitul secolului al XVII-lea, în cimitirul vechi al satului, aceasta funcționând, ca lăcaș de cult, până în anul 1941, când a fost dărâmată.
Biserica de zid a fost edificată între anii 1935-1937. În perioada 2024-2025 s-au realizat mai multe lucrări, respectiv, în interior în sfântul altar pardoseala a fost hidroizolată, s-a turnat șapa armată, care, ulterior, a fost placată cu marmură, s-a confecționat Sfânta Masă din marmură de Vratza și s-a montat un sistem nou de sonorizare. În exterior soclul lăcașului de cult a fost retencuit și vopsit, ușile bisericii, sacristiei și lumânărarului au fost recondiționate, s-au montat balustrade metalice și s-a refăcut altarul de vară din curtea bisericii. Întregul efort a fost realizat sub coordonarea părintelui paroh Răzvan-Adrian Mîndruț, care a coagulat în jurul său sprijinul comunităţii parohiale.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
