Sâmbătă, 11 octombrie 2025, la Casa de Cultură Municipală din Zalău, a avut loc prima întâlnire a soțiilor de preot din Episcopia Sălajului, desfășurată sub egida „Grupul de preotese din Sălaj «Cornelia Costea»”. Evenimentul, prezidat de Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a reunit preotese din întreaga eparhie, într-un cadru dedicat comuniunii, dialogului și reflecției asupra slujirii în familie și în comunitate.
Întâlnirea a început cu rugăciunea de deschidere, urmată de cuvântul de binecuvântare al Preasfințitului Părinte Benedict, care a vorbit despre importanța familiei preotului ca spațiu de sfințire reciprocă și de lucrare comună în slujirea Bisericii, pornind de la exemplul biblic al drepților Zaharia și Elisabeta. Ierarhul a subliniat că unitatea duhovnicească dintre soț și soție este temelia unei slujiri autentice: „Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. E atât de important ca preotul și preoteasa să tragă la același jug al sfințeniei, chiar dacă formele de slujire sunt diferite. Când țelul este același și mijloacele sunt comune, ceea ce se întâmplă în biserică și în familie capătă consistență, rod și binecuvântare. E foarte greu atunci când unul merge într-o direcție și celălalt în alta; echilibrul se naște doar atunci când amândoi privesc spre Dumnezeu în același gând și cu aceeași inimă.”: „Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. E atât de important ca preotul și preoteasa să tragă la același jug al sfințeniei, chiar dacă formele de slujire sunt diferite. Când țelul este același și mijloacele sunt comune, ceea ce se întâmplă în biserică și în familie capătă consistență, rod și binecuvântare. E foarte greu atunci când unul merge într-o direcție și celălalt în alta; echilibrul se naște doar atunci când amândoi privesc spre Dumnezeu în același gând și cu aceeași inimă.”
Referindu-se la tensiunea dintre timpul petrecut în slujire și viața de familie, ierarhul a arătat că: „Se întâmplă uneori ca preotul să fie mereu plecat, iar preoteasa să spună: «Tot timpul ești la biserică și acasă nu ești». Biserica poate deveni, fără să vrem, un motiv de gelozie, pentru că îi răpește prea mult din prezența soțului. De aceea e nevoie de echilibru: preotul trebuie să-și rânduiască bine casa ca să-și poată rândui bine parohia. Dacă nu există pace și rânduială în familie, nu poate fi nici în biserică. Viața liturgică și cea de familie nu trebuie puse în concurență, ci trebuie să se susțină una pe alta.”
Vorbind despre importanța solidarității și a comuniunii între preotese, Preasfinția Sa a subliniat: „Foarte greu se găsește cineva cu care să vorbești, căruia să-i spui o durere fără teama de a fi judecată. Ar fi mare binecuvântare ca o preoteasă mai tânără să aibă alături o preoteasă mai în vârstă, înțeleaptă, care s-o asculte și s-o sfătuiască, nu s-o judece. Întâlnirea Maicii Domnului cu Elisabeta este o icoană a acestei comuniuni feminine: o femeie tânără merge la o femeie în vârstă și se întăresc una pe alta în credință. Așa ar trebui să fie și între preotese – o legătură de încredere și de sprijin, care vindecă multe tăceri și singurătăți.”
În finalul cuvântului, Episcopul Sălajului a evidențiat sensul acestei întâlniri și alegerea numelui grupului: „Am dorit ca această lucrare să poarte numele unei femei din istoria noastră apropiată – preoteasa Cornelia Costea, soția preotului martir Traian Costea din Treznea. Ea a trăit suferința pierderii soțului ucis în 1940, dar a purtat această cruce cu o demnitate impresionantă, crescând singură patru copii. Martiriul ei a fost mai lung, dar poate și mai profund decât al soțului. A rămas tăcută, dar puternică, credincioasă și statornică – un model de femeie ortodoxă și de preoteasă care ne arată că sfințenia se trăiește nu doar în slujbă, ci și în tăcerea curajoasă a suferinței.”
În sinteza cuvântului său, ierarhul a evidențiat dimensiunea discretă, dar definitorie, a slujirii preotesei în viața comunității parohiale: „Preoteasa este instrumentul de măsură al unei parohii. Când intru într-o casă parohială și o văd pe preoteasă zâmbind, nu protocolar, ci firesc și luminos, îmi dau seama că acolo este pace, echilibru și binecuvântare. Acolo unde e zâmbet, acolo e Dumnezeu lucrător.”
În continuarea întâlnirii, soțiile de preot s-au prezentat prin exercițiul „Povestea mea în trei cuvinte”, după care a urmat atelierul interactiv cu tema „Bucuriile, provocările și încercările unei soții de preot”, susținut de invitata specială, doamna preoteasă Adina Gilla, președinte al Asociației „Maria Stăniloae” din Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord. Doamna preoteasă a vorbit despre specificul slujirii preotesei, despre echilibrul dintre viața de familie și responsabilitățile misionare, oferind exemple și repere inspirate din propria experiență în diaspora.
Ulterior, doamnele preotese au analizat ideile rezultate în cadrul atelierului și au formulat propuneri pentru activitățile viitoare ale grupului. În cadrul aceleiași sesiuni, au fost desemnate câte o reprezentantă din fiecare protopopiat al eparhiei, care vor coordona activitățile grupului la nivel local și vor facilita comunicarea în cadrul inițiativei eparhiale. S-a exprimat, de asemenea, dorința ca, în viitor, acest grup să se constituie într-o asociație care să poată dezvolta proiecte și inițiative comunitare, menite să sprijine viața parohială și implicarea preoteselor în activități dedicate comunității.
În încheiere, Preasfințitul Părinte Benedict a adresat un cuvânt de mulțumire doamnei preotese Adina Gilla pentru prezență, pentru reflecțiile și ideile împărtășite în cadrul întâlnirii, oferindu-i în semn de apreciere o icoană cu Maica Domnului. Totodată, soțiile de preot au primit din partea Preasfințitului volumul „Bucuria de a sluji. Gânduri pentru preoteasă și femeia ortodoxă”, semnat de Juliana Schmemann, ca îndemn la reflecție și întărire în lucrarea lor. Întâlnirea s-a încheiat cu rugăciunea de mulțumire.
Alegerea numelui „Cornelia Costea” pentru grupul de preotese din Episcopia Sălajului reprezintă un gest de omagiu adus soției preotului martir Traian Costea din Treznea, o figură luminoasă a credinței și statorniciei în familia preoțească. În septembrie 1940, preoteasa Cornelia a fost martoră la moartea soțului său în timpul masacrului de la Treznea, purtând cu demnitate greutatea unei suferințe care a devenit mărturie. Rămasă văduvă, și-a crescut singură cei patru copii, cu responsabilitate și echilibru, lăsând peste timp imaginea unei femei puternice și credincioase. Chipul ei rămâne o mărturie a tăcerii curajoase și un reper al demnității în slujirea Bisericii.
Eparhia aduce astfel un omagiu femeilor care, asemenea ei, au susținut cu discreție și credință lucrarea Bisericii și au însoțit cu devotament misiunea preoțească. Totodată, această primă întâlnire își propune consolidarea comuniunii dintre soțiile de preoți, crearea unui cadru de reflecție și formare duhovnicească, promovarea modelelor feminine din viața Bisericii și conturarea identității grupului „Cornelia Costea” ca spațiu de sprijin, dialog și implicare activă în viața comunităților parohiale.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Episcopia Sălajului
