Liturghie Arhierească la schitul Marca

La părznuirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie în paraclisul Schitului "Naşterea Maicii Domnului" din Comuna Marca.



Resfinţirea bisericii din parohia Buzaş

În data de 20 mai 2012, Duminica a 6-a după Paşti (a Orbului din naştere), Preasfinţitul Părinte Dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului, a resfinţit biserica din Buzaş, Protopopiatul Jibou şi a săvârşit Sfânta Liturghie. Preasfinţia Sa a fost înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Din sobor a făcut parte şi Preacucernicul Părinte Dr. Gabriel – Viorel Gârdan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului. A fost prezent un mare număr de credincioşi din parohie, din filiile aparţinătoare şi din satele dimprejur.
Satul. Pentru prima dată apare în documente în anul 1554, sub denumirea de “Buzamezo”, în româneşte Buzaşiu, care înseamnă cultura socului (bodza = soc; mezo = câmp) sau a grâului (buza = grâu). Satul Buzaş este aşezat pe malul stâng al Someşului, la o depărtare de 0,5 km de acesta, pe partea stângă a unui pârâu ce izvorăşte din hotarul unei văi înguste. Este situat la o distanţă de 35 km de municipiul Dej. În anul 1578, posesiunea Buzaş aparţinea de Gârbou (Csaki – Gorbo), posesor fiind principele. Se aflau acolo doi iobagi, Roman şi Both. În anul 1595, Sigismund Bathory donează lui Bocskay Istvan partea din această posesiune, iar în anul 1600, voievodul Mihai Viteazul donează lui Csaki Istvan partea din această posesiune a lui Bocskay Istvan, aceasta dovedindu-se a fi infidel faţă de el. În anul 1694, stăpânul posesiunii Buzaş este Kornis Zsigmond. După 2 ani, satul este sub ocupaţie turcească. În anul 1724, contele Kornis Zsigmond este posesorul întregului sat, iar în anul 1739, satul era în posesia lui Kornis Ferencz. Potrivit tradiţiei, acolo s-a aşezat prima dată familia Şandor, de origine maghiară, dar când satul s-a românizat şi când a început arondarea fiscală, în sat locuiau deja numai români. În anul 1706 locuiau aici şase iobagi împreună cu fiii lor, în două case, şase case erau ruinate. În 1713 locuiau în sat un iobag şi trei jeleri în trei case. În 1750, satul avea 27 de fumuri, dintre care un iobag, 23 jeleri cu teren, şase jeleri fără teren şi cinci pribegi. În 1843 satul avea trei locuitori nobili. În anul 1866 erau 60 de case cu 277 locuitori români. Hotarul se întindea pe o suprafaţă de 1593 iugăre. În anul 1891 satul avea 312 locuitori. În această perioadă, mai precis în 24 mai 1855, s-a născut, în satul Buzaş, Dadaj Jeno, doctor în filosofie, conservator adjunct al Muzeului Naţional Maghiar şi membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Maghiare. A studiat la Cluj, a călătorit în străinătate. Are scrieri în domeniul ştiinţelor naturii, îndeosebi zoologie. Cercetător cu râvnă, a fost unul din primii oameni de ştiinţă de acest fel al patriei de atunci. O altă personalitate a satului a fost Andrei Frâncu. Acesta a terminat liceul, s-a înscris la Facultatea de Drept, terminând cu media maximă. A fost numit judecător în Ileanda, urmând ca, după puţin timp, în urma unor examene luate cu succes, datorită şi corectitudinii de care a dat dovadă, a urcat treptele ierarhiei juridice, ajungând, încă de tânăr, consilier la Curtea de Apel Cluj, apoi consilier la Curtea de Casaţie şi în cele din urmă preşedinte a acestei instituţii, cel mai mare post juridic din Regatul Maghiar. A fost căsătorit cu baroneasa Elena Pop de Băseşti, din familia protopop Pop de Băseşti. Urmaşi n-a avut. A decedat în anul 1911, în satul natal, unde este înmormântat în cimitirul familial, având la cap un obelisc din material preţios. La deschiderea testamentului său, neavând urmaşi direcţi, întreaga sa moşie a constituit “Fundaţia Culturală Andrei Frâncu, Blaj”, cu menţiunea ca din veniturile realizate să se susţină şcoli profesionale româneşti, iar urmaşilor colaterali care vor urma şcoli superioare să li se acorde burse anuale. În anul 1913, în satul Buzaş au existat 66 de case cu 298 de locuitori, între care zece evrei. Până în 1918, locuitorii satului se ocupau exclusiv cu agricultura, respectiv creşterea animalelor, neavând acces la studii superioare, cu excepţia nobilului român amintit – Andrei Frâncu, precum şi Valeriu Pocol, fiul preotului din sat. Nefrecventarea cursurilor superioare ne explică, în primul rând, starea materială redusă a unora, precum şi tendinţele stăpânirii de atunci, a cărui scop era rămânerea în urmă a populaţiei din toate punctele de vedere, îndeosebi din punct de vedere cultural. Casele lor aveau o singură cameră şi o bucătărie, fiind separate de dependinţe. Erau construite din lemn şi acoperite cu paie. Solul era alb, uscat şi nisipos. Inundaţiile pricinuiau mari pagube în roade. Raportate la numărul vitelor, păşunile erau suficiente. Semănăturile de toamnă erau puţine. Satul avea însă fâneţe bogate. După Dictatul de la Viena, când o parte din Ardeal a fost cedată Ungariei, populaţia satului a rămas dezorientată, o parte plecând în România, o altă parte a fost mobilizată în război, dintre care opt au căzut pe câmpul de luptă. După retrocedarea Ardealului, populaţia satului s-a orientat spre culturalizarea copiilor, mulţi urmând studii superioare. Datorită situaţiei materiale îmbunătăţită, activitatea, în ceea ce priveşte lucrările edilitar – gospodăreşti, s-a schimbat radical, îndeosebi după anul 1950. Aducţiunea de apă în sat s-a făcut între anii 1974 – 1976, iar telefonul s-a introdus în 1977.
Biserica. Potrivit unei statistici a românilor transilvăneni din anii 1760 – 1762, în satul Buzaş au existat, în acei ani, 40 de familii de ortodocşi, o biserică ortodoxă de lemn, având ca patroni pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil şi un preot ortodox şi nici un locuitor de religie unită. Din tabelele de impunere pe anii militari 1818 – 1848 reiese că toţi locuitorii erau de religie ortodoxă. Biserica are matricole parohiale începând din anul 1821. În 1898 preot era Pocol Ioan. Actuala biserică cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constatin şi Elena” a fost ridicată între anii 1938 – 1939. În ultimii cinci ani, sub păstorirea Preacucernicului Părinte Critian Oancea, au fost realizate următoarele lucrări: în interior a fost schimbată instalaţia electrică şi s-au achiziţionat corpuri de iluminat, iar policandrul a fost recondiţionat, s-au montat uşile şi geamurile din tâmplărie PVC şi sticlă termopan, pereţii au fost retencuiţi şi pictaţi în tehnica “fresco”, au fost ridicate două sobe, pardoseala a fost placată cu parchet laminat, au fost confecţionate băncile, iar iconostasul a fost restaurat şi înnoit; în exterior, tabla de pe acoperiş a fost refăcută şi vopsită, au fost schimbate jgheaburile şi burlanele, pereţii au fost tencuiţi în terasit, a fost ridicat un pridvor care a fost pictat, au fost montate corpuri exterioare de iluminat, s-a turnat o alee de acces spre biserică, gardul a fost reabilitat şi prelungit şi a fost confecţionat un lumânărar. De asemenea, sfântul locaş a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe. Valoarea totală a lucrărilor este estimată la suma de 170.000 lei, obţinută de la unele instituţii şi din donaţiile celor 35 de familii de vrednici şi jertfelnici credincioşi. Pentru toate aceste realizări, Preasfinţitul Părinte Petroniu l-a hirotesit pe Preacucernicul Părinte Cristian întru iconom, cu drept de a purta brâu roşu. Actualul paroh al parohiei Buzaş este, de la 1 februarie a.c., Preacucernicul Părinte Ionuţ - Silviu Bocşiţan.
Şcoala. A luat fiinţă după anul 1866 având unul şi acelaşi învăţător pentru cele trei sate (Buzaş, Podişu şi Rogna), sub îngrijirea Inspectoratului Şcolar. Învăţătorii erau plătiţi de către toate trei localităţile, din care pricină erau disensiuni între ele. În anul 1890, plata învăţătorului a ajuns la suma de 300 florini. Primul învăţător, amintit în anul 1878, este Lung Alexe. După el au urmat: Suse Pavel, Pop Alexandru, Demian Ilie, Casian Valer ş.a.. Vechea şcoală – confesională - a fost construită în jurul anilor 1909 – 1910, din lemn şi acoperită cu ţiglă. Pe locul unde s-a construit şcoala era o altă şcoală veche, tot construcţie de lemn, care a fost demolată. Noul local de şcoală, din cărămidă, se construieşte între anii 1952 – 1954, din iniţiativa şi cu sprijinul permanent al învăţătorului Nicolae Mureşan. Astăzi, şcoala din Buzaş este desfiinţată din lipsă de copii.


Protopop Dan Dregan
Preot Cristian Oancea



Instalarea noului protopop al Șimleului Silvaniei

Marți, 15 mai, Preasfințitul Părinte Episcop Dr. Petroniu Florea a hirotesit întru iconom stavrofor și protoiereu și a instalat în funcția de Protopop al Șimleului pe PC Pr. Dan Haiduc.
Părintele Dan Haiduc, în conformitate cu prevederile art. 70 din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române a fost numit protopop, pentru o perioadă de patru ani, de Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu, în ședința Permanenței Consiliului Eparhial din 19 aprilie 2012.
Părintele Protopop Dan Haiduc s-a născut la 27 septembrie 1971, este absolvent al Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca (1992), licențiat al Facultății de Teologie Ortodoxă din Oradea (1996) și a urmat cursurile programului de studii aprofundate în cadrul aceleiași Facultăți (1997).
A fost hirotonit preot la 18 august 1997 pe seama parohiei Horoatul Crasnei, unde păstorește și în prezent. În anul 2003 a primit distincția de iconom, iar în anul 2010 a obținut gradul I în preoție în cadrul Centrului de Perfecționare Cluj-Napoca.



Duminica a V-a după Paşti

Duminica samarinencei a fost o zi de sărbătoare pentru credincioşii parohiei Treznea. Preasfinţitul Părinte Petroniu a slujit Sfânta Liturghie arhierească în această parohie însoţit de un sobor de preoţi, ocazie cu care a sfinţit noul iconostas donat de o familie de buni credincioşi ai parohiei. Preotul paroh Ionuţ Ştirb a fost hirotesit cu această ocazie iconom.

În cuvântul de învăţătură Preasfinţia sa a evidenţiat faptul că îndemnul pe care l-a făcut femeii samarinence de a se ruga în duh şi adevăr ne este foarte folositor şi nouă, cu alte cuvinte nu trebuie să fim credincioşi de formă legând viaţa noastră spirituală de nişte forme de manifestare strict exterioare uitând practic esenţialul legătura interioară şi personală cu Dumnezeu.

A fost lăudată statornicia credincioşilor care au trăit pe meleagurile treznene, zona fiind o veche vatră ortodoxă care şi-a pastrat credinţa strabună trecând peste toate obstacolele religioase etnice şi politice culminând cu masacrul hortist din toamna anului 1940.

Atestată documentar încă de la anul 1440 localitatea a avut o istorie zbuciumată fiind o bună parte a timpului sub stăpânire maghiară.Se cunosc ca victime ale primului război mondial 35 de bărbăţi care au luptat pentru unirea poporului român.
Evenimentul de referinţă în istoria localităţii Treznea este momentul sângeros septembrie 1940,când 86 de persoane de toate vârstele au fost ucise de trupele hortiste printre care şi preotul ortodox Traian Costea care a fost împuşcat apoi a fost aprins odată cu casa parohială.

De trecutul parohiei Treznea se leagă şi existenţa a două manastiri.Despre una nu se stie foarte multe lucruri dar exista şi azi o poiana in hotarul localităţii care poartă denumirea de „Poiana Manastirii”. Despre cealaltă aflăm că a fost distrusă de trupele generalului Bukov fiind mistuită de flăcări. Până sa fie distrusă mănastirea adăpostea şi o şcoală cu învăţători călugari.
Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost construită în anul 1872 pe locul alteia mai vechi de lemn. De-a lungul timpului biserica a fost renovată de mai multe ori, ultima renovare majoră având loc în anul 2008.

Preot Ionuţ Ştirb



„COPILUL ÎNVAŢĂ IUBIREA LUI HRISTOS”, LA FINAL ÎN EPISCOPIA SĂLAJULUI

Cu binecuvântarea şi prin purtarea de grijă a Preasfinţitului Părinte Episcop Petroniu, vineri 4 mai 2012, s-a finalizat etapa pe eparhie a concursului naţional de miniproiecte de educaţie social-filantropică „Copilul învaţă iubirea lui Hristos”.
Miniproiectele catehetico-filantropice au fost evaluate, în conformitate cu metodologia concursului, la această etapă, de o comisie formată din: Preacucernicul Părinte Consilier Social, Alexandru Horvat, Preacucernicul Părinte Inspector pentru catehizare parohială Silviu Boha și Inspector școlar de specialitate Prof. Claudia Boha.
Punctajul pentru fiecare dintre miniproiectele înscrise în concurs, s-a acordat astfel: 30 p. – conceperea miniproiectului (creativitate – 10 p., complexitate – 10 p., prezentare – 10 p.); 20 p. – stângere de fonduri (creativitate – 10 p., diversitatea factorilor implicați – 10 p.); 40 p. – aplicarea miniproiectului (atingerea obiectivelor – 10 p., promovare – 10 p., mărturii ale beneficiarilor – 10 p., eficiență și continuuitate – 10 p.); 10 p. – oficiu.
În urma jurizării s-au obținut următoarele rezultate:
4. Premiul I: „Îngerii șterg lacrimi”, Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” – coordonator proiect pr. lect. dr. Gabriel Gârdan, 100 puncte.
5. Premiul II: „Trăind la umbra Bisericii, învățăm iubirea lui Hristos”, Parohia Iaz – coordonator proiect pr. Alexandru Coste, 89,66 puncte.
6. Premiul III: „Iară și iară cu pace”... să-i cecetăm și să-i bucurăm pe semenii noștrii... bolnavi..., Parohia Jibou II – coordonator proiect pr. Longodor Gheorghe, 76,33 puncte.
Câștigătorii locului I, vor reprezenta Episcopia Sălajului la Patriarhie la ceremonia de premiere din 21 mai 2012.

Pr. Silviu Boha



Hramul bisericii "Sf. Mc. Gheorghe" din Jibou

Luni, 23 aprilie 2012, sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe – Purtătorul de biruinţă, Preasfinţitul Petroniu, Episcopul Sălajului, a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica din oraşul Jibou care poartă hramul acestui sfânt. Preasfinţia Sa a fost înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi din care a făcut parte şi Preacucernicul Părinte Dan Dregan, Protopopul locului. Demisolul acestei biserici a fost târnosit, canonic, de către Preasfinţia Sa, în urmă cu zece ani. De atunci şi până astăzi au continuat lucrările de construire a acestei măreţe biserici, astfel încât aceste lucrări se apropie de finalizare. Se preconizează ca în anul următor să aibă loc târnosirea bisericii. La sărbătoarea de astăzi au participat un impresionant număr de credincioşi din oraş.



Duminica a II-a după Învierea Domnului

În Duminica a II-a după Învierea Domnului Preasfinţitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioşilor parohiei Sfântul Nicolae din Zalău.

Cu această ocazie, Preasfinţia Sa a binecuvântat lucrările săvârşite la locaşul de cult, lucrări demarate în urmă cu abia doi ani.

În continuare, Preasfinţia Sa a săvârşit Sfânta Liturghie şi a hirotonit pe tânărul Constantin Ţăndărică întru preot pe seama parohiei Sângeorgiu de Meseş.



Izvorul Tămăduirii

De sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie în altarul de vară al Mănăstirii "Adormirea Maicii Domnului" Strâmba.

În cadrul Sfintei Liturghii Preasfinţia Sa a hirotesit întru duhovnic pe Preacuviosul Părinte Acachie Irimia, vieţuitor al mănăstirii Strâmba.

Tot cu această ocazie a fost lansată o monografie a Mănăstirii Strâmba, publicată la Editura Episcopiei Sălajului "Credinţă şi Viaţă în Hristos".



Liturghie Arhierească la parohia

În cea de-a treia zi de Paşti, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Zalău.

În cadrul sfintei Liturghii Preasfinţia Sa a hirotonit întru preot pe seama parohiei Fetindia, protopopiatul Zalău, pe diaconul Adrian Crăciunaş, iar teologul Constantin Ţăndărică a fost hirotonit diacon.



Liturghie Arhierească la parohia "Intrarea în biserică a Maicii Domnului" din Şimleu Silvaniei

Luni, 16 aprilie 2012, în a doua zi de prăznuire a Sfintelor Paşti, Preasfinţitul Părinte Episcop Dr. Petroniu Florea s-a aflat în mijlocul credincioşilor din parohia „Intrarea Maicii Domnului în biserică” din oraşul de la poalele Măgurii, Şimleu Silvaniei, gazde fiind Preacucernicul Părinte paroh Vasile Boşca, protopopul Şimleului şi Preacucernicul Părinte Ioan Pădurean.

Chiriarhul Sălajului a săvârşit Sfânta Liturghie Arhiereasă, înconjurat fiind de un sobor de preoţi şi diaconi, din sobor făcând parte şi Preacucernicul Părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului, alături de preoţi slujitori la bisericile din Şimleu Silvaniei, precum şi alţi preoţi invitaţi să participe la înălţătorul eveniment. În cadrul Sfintei Liturghii Preasfinţia Sa a hirotonit întru diacon pe tânărul Adrian-Vasile Crăciunaş.

La slujbă, pe lângă membrii comunităţii parohiale, au fost prezenţi şi credincioşi ai parohiilor din oraş, alături de binefăcători şi donatori ai parohiei şimleuane, dintre care amintim familiile: Dumitru Ardelean, Mocan Ioan, Stanciu Gheorghe şi firma Simex.

Parohia „Intrarea Maicii Domnului în biserică” din Şimleu Silvaniei a avut un trecut zbuciumat în ceea ce priveşte lupta pentru păstrarea credinţei ortodoxe strămoşeşti, iar în prezent se bucură de contextul libertăţilor de a consona în credinţă cu ortodoxia românească şi cu întreaga ortodoxie.

Sfântul Locaş

Vechea biserică ortodoxă a românilor din Târgul Şimleului, „Ţara Silvaniei”, unde, în trecut, se găsea şi cetatea dacică Dacidava, menţionată pe harta geografului antic Ptolemeu, se afla pe dealul cimitirului sau „dealul bisericii” din centrul oraşului şi nu se cunoaşte a câta biserică era. Din monografiile vechi se ştie că era făcută din împletitură de nuiele tencuite (lipite) cu pământ. Se mai ştie, de asemenea, că ea nu a putut fi construită din piatră, deşi era aşezată pe „măgura pietroasă”, însă toate acestea din pricina legilor potrivnice „legii strămoşeşti”, nereceptă în orânduirea vremelnicilor stăpâni.

În anul 1868, un vânt puternic a prăvălit la vale bătrâna biserică ortodoxă a şimleuanilor, trecuţi la greco-catolicism, chiar dacă ei, cu inima, au rămas în strămoşeasca lege.

În acelaşi an s-a început construirea actualei biserici, pe un teren umed, donat de breasla cizmarilor din oraş. Locul fiind mlăştinos, fundamentul bisericii s-a zidit pe piloni de lemn, bătuţi în pământ unul lângă altul. Zidurile sunt din piatră până la înălţimea de 3 metri, iar în continuare din cărămidă arsă.
Lucrările construirii bisericii au început sub primul vicar al Şimleului, Demetriu Coroianu (1830-1873), fiind continuate de vicarul Iosif Sterca Suluţiu (care ajunge Mitropolit al Blajului) şi au fost terminate de vicarul Alimpiu Barbolovici, în anul 1913.

Biserica are o lungime de 26 metri, lăţimea de 8 metri, iar înălţimea de 10 metri, având formă de corabie, cu tavan plat la început. În clopotniţă se află trei clopote, cel mai mic fiind adus de la vechea biserică ortodoxă.
În anul 1906 s-a făcut catapeteasma veche, pe cheltuiala Elisabetei Vergin, în memoria soţului său. În prezent, o parte din icoanele catapetesmei vechi sunt donate bisericii satului Sici şi bisericii greco-catolice din Şimleu.
În anul 1929, alături de Sfântul Altar, s-a construit o sacristie şi s-a ridicat crucea de pe turla bisericii. La 21 noiembrie 1929, biserica a fost sfinţită de către episcopul unit Iuliu Hosu al Clujului.

După mai multe lucrări de întreţinere şi renovare, efectuate în a doua jumătate a veacului trecut, în perioada 1986-1988 s-au efectuat lucrările de pictură în tehnica „fresco”, începută de către pictorul Petru Botezatu, continuată de discipolii acestuia Ignat Adrian şi Pîrîia Marian-Vasile, sub coordonarea pictorului Olteanu Vasile, cu purtarea de grijă a preotului paroh Ţurcaş Gheorghe, protopop al Şimleului fiind Preacucernicului Părinte Tăut Victor.

În septembrie 1988 s-a montat noua catapeteasmă, sculptată în lemn de tei de către sculptorul Raţ Gheorghe din Gherla, icoanele fiind pictate de către pictorul Pîrîia Marian-Vasile din Craiova, în tehnica „tempera”.

În anul 1990, preotul paroh Gheorghe Ţurcaş părăseşte comunitatea ortodoxă, fiind urmat de o parte din enoriaşi la Biserica Unită cu Roma, Greco-Catolică. Din acelaşi an, noul paroh al bisericii este numit Preacucernicul Părinte Vasile Boşca.

Activitatea socială

Încă de la numirea s-a ca paroh al acestei parohii, părintele Vasile Boşca s-a îngrijit îndeaproape de sporirea patrimoniului imobil al parohiei. Astfel, neexistând casă parohială la acea vreme şi consolidându-se o relaţie de prietenie cu preotul romano-catolic Alfred Merten, paroh al parohiei „St. Ludgeri” din localitatea Helmstedt (Germania), în urma unei frumoase colaborări între cele două parohii, a fost posibilă, cu contribuţia credincioşolor ortodocşi şi cu sprijinul preotului german şi a parohienilor săi, construirea unui Complex Parohial, în suprafaţă de 1900 mp utili, care, pe lângă cantina socială, internatul social şi cabinetele medicale (stomatologie şi reflexoterapie) include şi un paraclis, o expoziţie permanentă de arheologie, etnografie, carte şi icoană veche, birouri şi sală de conferinţe care deservesc, în prezent, Protopopiatul Şimleu Silvaniei, precum şi o locuinţă de serviciu pentru preot.

Din anul 2000, de la inaugurarea lui, în cadrul acestui complex se desfăşoară activităţi sociale care includ oferirea unei mese calde pe zi, în cantina socială proprie, în perioada anului şcolar, unui număr de beneficiari care în anul 2005 se ridica la aproximativ 100 de persoane, ajungându-se la 35, în prezent, persoane recomandate de biroul de asistenţă socială al Primăriei Şimleu Silvanie.

De asemenea, în cadrul complexului sunt cazaţi elevi din împrejurimile Şimleului, fără posibilităţi de navetă şi cu risc de abandon şcolar, numărul acestora variind de la an la an. Începând cu anul 2000 au fost cazaţi elevi, cu intenţia de a le fi spre folos, încercând a se împlini mesajul evanghelic.

Din ajutoarele primite din Germania, parohia din Şimleu Silvaniei a reuşit, până în prezent, să sprijine cu articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, un număr aproximativ de 280 de familii anual, diferenţa de textile fiind valorificată în scopul asigurării plăţii salariilor, a necesarului de energie termică şi electrică şi achiziţionarea alimentelor pentru cantina socială, sumele obţinute acoperind doar o parte din fondurile necesare pentru oferirea serviciilor sociale.

Şi în acest an, de Sfintele Paşti, după îndătinatul obicei, Preasfinţitul Părinte Episcop Petroniu a fost prezent în sânul parohiei „Intrarea Maicii Domnului în biserică” din Şimleu Silvaniei, făcând, astfel, ca bucuria Învierii Domnului să fie deplină pentru membrii comunităţii parohiale şi pentru toţi cei prezenţi la eveniment.

Slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de către Preasfinţia Sa în Altarul Eroilor, aflat în construcţie în piaţa din faţa bisericii, pe locul de unde, în anul 1918, delegaţia oficială a şimleuanilor pornea către Alba Iulia, la Marea Adunare Naţională, pentru a fi părtaşi la Marea Unire. Acest altar se vrea fi un omagiu adus tuturor eroilor care s-au jertfit, de-a lungul secolelor, pentru demnitatea şi libertatea de neam şi credinţă a românilor de pretutindeni.
Arhid. CIPRIAN BOŞCA




www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro