www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Vizita Alteței Sale Regale, Charles, Prinț de Wales la Patriarhia Română

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, l-a primit joi, 30 martie 2017, la Palatul Patriarhiei, pe Alteța Sa Regală Charles, Prinț de Wales, aflat într-o vizită oficială în România.

Preafericirea Sa a exprimat bucuria pentru includerea în program a unei vizite la Patriarhia Română și a subliniat interesul deosebit pe care Alteța Sa Regală îl manifestă pentru frumusețile spirituale, culturale și naturale ale României, devenind astfel un prieten al țării și poporului român.
Patriarhul României a menționat că în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord locuiesc mulți credincioși ortodocși români, ca studenți sau angajați în diferite domenii de activitate ale societății britanice. Astfel, în prezent, există peste 45 de parohii ortodoxe românești, păstorite de un episcop vicar și 42 de clerici, parohii care se bucură de sprijinul Bisericii Angliei, inclusiv prin oferirea unor locașuri de cult.

În contextul în care Alteța Sa Regală a vorbit despre vizitele efectuate la unele organizații umanitare din România în care sunt implicate instituții britanice, Patriarhul României a prezentat programe sociale ale Patriarhiei Române, precum Alege școala! destinat ajutorării copiilor expuși riscului abandonului școlar, Donează sânge! Salvează o viață! și Sănătate pentru sate, pentru sprijinirea persoanelor în vârstă și sărace din mediul rural.

Alteța Sa Regală Prințul de Wales a subliniat importanţa moştenirii culturale româneşti şi a apreciat receptivitatea României pentru conservarea acesteia. În acest context, a fost abordată posibilitatea unei cooperări între Patriarhia Română, Fundația Prințul de Wales și Fundația Pro Patrimonio, în vederea conservării și punerii în valoare a patrimoniului cultural și religios românesc.

Patriarhul României a primit cu bucurie această propunere, deoarece Biserica Ortodoxă Română are o preocupare permanentă în ceea ce priveşte conservarea patrimoniului naţional bisericesc.

La încheierea vizitei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit Alteţei Sale Regale o icoană lucrată în tehnica mozaic, reprezentând pe Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României. Apoi, i-a mulțumit Alteței Sale Regale pentru vizităși a transmis Majestății Sale, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, urări de sănătate și binecuvântare.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE



Patriarhia Română și Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității au încheiat un acord de cooperare

În contextul Anului comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, Patriarhia Română și Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității au încheiat astăzi, 28 martie 2017, un acord de cooperare.

Obiectul acestui acord este studierea trecutului recent al Bisericii Ortodoxe Române și prezentarea acestuia în lucrări științifice și materiale audio-video.

Din partea Patriarhiei Române acordul a fost semnat de către Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop Vicar Patriarhal și Secretarul Sfântului Sinod, iar din partea C.N.S.A.S. a semnat domnul Dragoș Petrescu, Președintele Colegiului.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române



Împlinirea a 11 ani de la reînființarea Mitropoliei Clujului

Sărbătoarea hramului Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului a început vineri seara, 24 martie 2017, cu slujba Pavecerniței Mari cu Litie, oficiată în Catedrala Mitropolitană, de către Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcopul-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. La final, Preasfinția Sa a vorbit credincioșilor prezenți despre Buna Vestire, cea mai veche sărbătoare închinată Maicii Domnului.

Sâmbătă, 25 martie 2017, de Praznicul Bunei Vestiri, la Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, au fost sărbătoriți 11 ani de la reînființarea Mitropoliei Clujului. Cu acest prilej, la Sfânta Liturghie, oficiată de către Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, alături de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi, au participat mii de credincioși.

Astfel, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, au slujit Preasfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, Preasfințitul Părinte Ilarion Făgărășanul, Episcopul-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului și Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcopul-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

La Dumnezeiasca Liturghie au participat oficialități locale și județene, academicieni și oameni de cultură, precum și reprezentanți ai autorităților civile şi militare.

La final, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a amintit despre trecutul istoric al Eparhiei Clujului și de unele reușite pe care nu le-ar fi realizat fără sprijinul oficialităților locale, motiv pentru care i-a oferit domnului Istvan Vakar, vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, Crucea Transilvană, în semn de apreciere a eforturilor depuse de către acesta în vederea primirii autorizației de construcție a Centrului Misionar „Sfântul Andrei”, care va avea sediul în Cluj-Napoca, pe Calea Turzii.

Ziua de 25 martie are o însemnătate deosebită pentru credincioșii din Arhiepiscopia Clujului, deoarece de Buna Vestire, în anul 2006, arhipăstorul Eparhiei Clujene, Bartolomeu Anania, a fost ridicat la rangul de Mitropolit al Clujului, ca urmare a reîntemeierii Mitropoliei de aici, în luna noiembrie a anului 2005. De asemenea, cinci ani mai târziu, tot în data de 25 martie, în prezența Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Cluj-Napoca, a fost întronizat noul Mitropolit al Clujului, în persoana Înaltpreasfințitului Părinte Andrei.

Astfel, data de 25 martie a devenit, prin actul providenţial al reînfiinţării Mitropoliei Clujului, o sărbătoare pentru întreaga Transilvanie, ea marcând momentul întronizării celor doi Mitropoliți.



Publicistul român Sever Voinescu la Zalău

În seara zilei de joi, 23 martie 2017, în sala Dialoguri Europene a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj din Zalău a avut loc o nouă întâlnire, în cadrul seriei de conferințe „Glasul Bisericii în cetate”, organizate de Episcopia Sălajului. Auditoriul a avut privilegiul de a-l avea ca invitat pe domnul Sever Voinescu, publicist român și redactor-șef al revistei „Dilema veche”. Domnia sa a susținut conferința cu tema „Criza făcătorilor de pace”.

În introducere, domnul Sever Voinescu, marcat fiind de titlul conferinței „Glasul Bisericii în cetate”, a precizat că, astăzi, mai mult ca oricând, „glasul” Bisericii se aude din ce în ce mai greu în „cetate”, fapt care este cât se poate de regretabil, în contextul în care tot mai puternic răsună „glasul cetății” în Biserică, motiv pentru care ar trebui căutat un echilibru, acest lucru datorându-se, în mare parte, regimului comunist, care a suprimat vocea publică a Bisericii, astfel încât, după mai bine de două generații de ateism, românii își revin destul de greu.

Dorindu-se tot mai mult laicizarea Bisericii, manifestarea adevărurilor de credință pe care aceasta le propagă în spațiul public se urmărește a fi cât mai puțin identificată sau observată, în speranța de a prinde contur ideea de religie privată, fiecare având dumnezeul lui, desigur, o variantă care, în aparență, pare a fi una captivantă.

În continuare, domnia sa a vorbit despre criza făcătorilor de pace, un subiect sensibil, ținându-se cont de faptul că lumea în care trăim este caracterizată de ură și răutate. Astfel, încercând să creioneze profilul făcătorului de pace, domnul publicist a menționat că dacă, până nu de mult, oamenii își doreau la conducere un lider eficient, înțelept, care să dea dovadă de transparență politico-juridică, astăzi, omenirea își dorește în fruntea ei făcători de pace, tocmai din cauză că tensiunile din „cetate” se intensifică pe zi ce trece. Drept urmare, domnul Sever Voinescu a făcut referire la Fericirea a VI-a: „Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”, arătând că pacea se leagă în mod direct de dreptate și adevăr, potrivit cuvintelor prorocului Isaia, care afirmă că „nu este pace pentru cei fără de lege”. În acest sens, Sfântul Grigorie de Nyssa spune că „făcătorul de pace este cel ce dă pace altuia, însă nu ar putea-o da, dacă nu ar avea-o el însuși”. Prin urmare, o lume care nu își mai poate produce făcătorii de pace este o lume aflată într-o avansată stare de criză.

De asemenea, domnia sa a accentuat faptul că primul lucru pe care ar trebui să-l realizeze un făcător de pace ar consta în a face armonie între români și limba română, un factor esențial în menținerea acesteia reprezentându-l folosirea adecvată a cuvintelor, deoarece, în caz contrar, utilizarea nepotrivită a termenilor pe care îi adresăm celor de lângă noi produce o destabilizare a dispoziției de pace, dând naștere urii dintre oameni. Mai mult decât atât, se mai poate observa o stare de duplicitate a oamenilor, în general, situație la care contribuie și lumea virtuală, mai ales prin intermediul facebook-ului, producându-se o separație în structura ființei noastre, între ceea suntem în realitate și cine susținem a fi în fața celor care ne cunosc.

O altă afirmație asupra căreia domnul Sever Voinescu și-a oprit atenția a fost aceea a Mântuitorului Iisus Hristos, potrivit căreia fiecare om are datoria de a da cezarului ceea ce este al lui și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu, subliniind faptul că Mântuitorul Hristos face o separare între două lumi, care se află, de altfel, într-o relație tensionată, respectiv între lumea banilor, care aparține cezarului și lumea spirituală despre care vorbește Mântuitorul Iisus Hristos. Chipul cezarului de pe monedă există doar într-o anumită zonă geografică, fie ea extinsă din punct de vedere jurisdicțional, însă chipul lui Dumnezeu se află în fiecare atom al creației, în fiecare dintre noi, inclusiv în cezarul, astfel încât, putem afirma, cu certitudine, că și cezarul este al lui Dumnezeu. Spre deosebire de chipul cezarului de pe monede, care în urma deselor atingeri este desfigurat, se șterge, ajungându-se până la devalorizarea acestora, chipul lui Hristos rămâne veșnic și viu în fiecare dintre noi. Prin urmare, făcătorul de pace trebuie să refacă raportul dintre cele două lumi. Personajul paradigmatic la care trebuie să ne raportăm și care a reușit să împlinească acest deziderat a fost tocmai Mântuitorul Hristos, care S-a întrupat nu pentru a ne arăta starea de păcătoșenie, ci pentru a ne salva, El devenind, în felul acesta, protectorul făcătorilor de pace, având în vedere că aceștia ajung să fie fii ai lui Dumnezeu.

În încheiere, domnia sa a precizat că Biserica nu poate face pace cu toată lumea, însă are datoria de a produce făcători de pace, care să realizeze, la rândul lor, armonie între oameni și care să le explice acestora raportul corect dintre cele două lumi, în așa fel încât să se păstreze echilibrul în viața cotidiană.

La finalul conferinței, domnul Sever Voinescu a răspuns cu obiectivitate întrebărilor venite din sală, captivând auditoriul.

Domnia sa s-a născut în anul 1969, la Ploieşti, județul Prahova. În anul 1992 a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, iar din anul 1995, după terminarea stagiaturii, a devenit avocat în Baroul Bucureşti. Începând cu anul 1993, susţine seminarii la mai multe facultăţi de drept, de stat sau private, din Bucureşti, ajungând, apoi, asistent universitar, la Academia de Studii Economice din Bucureşti.

Între anii 1997-1998 a fost consilier al secretarului general al Guvernului României. În luna februarie a anului 1998, ministrul de externe Andrei Pleşu l-a desemnat secretar general în Ministerul Afarerilor Externe, iar în anul 2000, premierul Mugur Isărescu l-a numit consul general al României la Chicago, fiind cel dintâi consul al României în acest important oraş american. În anul 2004 a părăsit Corpul Diplomatic și a devenit coordonator al programului de Relații Internaționale și Politică Externă din cadrul Institutului pentru Politici Publice, intensificând, totodată, activitatea publicistică.

Între anii 2008-2012 a fost șeful Delegației României la Adunarea Parlamentară a NATO. După terminarea mandatului de parlamentar, la sfârșitul anului 2012, s-a retras din activitatea politică, redevenind avocat și reluând, cu sporită intensitate, activitatea publicistică. Începând cu data de 1 ianuarie 2016, domnia sa este redactor-șef al revistei „Dilema veche”.

Domnul Sever Voinescu și-a început cariera publicistică în anul 1994, în calitate de colaborator la revista „Dilema”, în prezent „Dilema veche”. De la debutul său în presă a publicat aproape 2000 de articole și eseuri pe teme diverse, politice și culturale, cele mai multe găsindu-se în „Evenimentul zilei”, „Cotidianul”, „Revista 22”, „Dilema” și „Dilema veche”. Începând cu anul 2016, realizează săptămânal emisiunea „Europa Christiana”, pentru postul de televiziune „Trinitas” al Patriarhiei Române, iar în cadrul Colegiului Noua Europă coordonează grupul de studiu „Noua Dezordine Mondială”.

De asemenea, în anul 2000, președintele Emil Constantinescu l-a decorat cu Ordinul Steaua României în grad de Ofițer, pentru servicii aduse în politica externă a țării, iar din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a primit, cu diverse ocazii, mai multe diplome omagiale și de onoare, în anii 2012, 2014 și 2015.






Precizări privind organizarea și desfășurarea Marșului pentru viață din ziua de 25 martie 2017

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a binecuvântat demersul Asociației „Studenți pentru viață” de a organiza cea de-a șaptea ediție națională a Marșului pentru viață, eveniment care va avea loc în după-amiaza zilei de 25 martie 2017 (sărbătoarea Bunei Vestiri) în 285 de localități.

Aceste manifestări nu au un organizator unic, ci în fiecare oraș sau localitate există organizatori locali independenți, care reprezintă diferite organizații și instituții pro-viață locale.

Patriarhia Română nu face parte dintre organizatori, dar a binecuvântat și sprijină spiritual manifestarea.

Precizăm că participarea clerului şi mirenilor la acest eveniment nu este obligatorie, ci benevolă.

În cadrul acestui eveniment sunt reafirmate valorile familiei creștine tradiționale, îndeosebi darul sfânt al vieţii prin nașterea de copii şi creșterea lor în credinţă sfânta şi iubire milostivă.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române



Liturghie Arhierească la Parohia Gâlgău Almașului

Duminică, 19 martie 2017, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Gâlgău Almaşului, Protopopiatul Jibou. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu Preacucernicul Părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului.

Satul Gâlgău Almaşului se află în bazinul râului Almaş, la o depărtare de 4 km de vărsarea acestuia în râul Someş. În localitate se găsește situată, în partea vestică, aşa numita „Grădina Zmeilor”, un peisaj natural de o rară frumuseţe, care constituie un amplu fenomen de prăbuşire şi erodare distructivă, dezvoltat în gresia de Sânmihaiu Almașului.

Prima atestare documentară a satului provine din anul 1560, când localitatea apare sub numele de Chalgo.

În data de 19 iulie 1600, într-un act de danie din partea lui Mihai Viteazul, dat la Alba-Iulia, pentru recunoaşterea slujbelor sfetnicului său Ştefan Chiaky, dovedite mai cu seamă în expediţia din Moldova împotriva lui Ieremia Movilă Vodă, acesta îi dăruieşte castelul Aghireş cu cele 40 de sate care aparţin de el. Între acestea este menţionată și localitatea Gâlgău Almaşului, însă sub numele de Golgo.

Din anul 1867 localitatea face parte din judeţul Sălaj, însă numindu-se tot Golgo. Între anii 1784-1787, din ordinul împăratului Iosif al II lea, se face o nouă statistică, Gâlgău Almaşului fiind trecut la rangul de sat, având 76 de case şi 100 de familii.

În ceea ce privește viața bisericească din această localitate, amintim faptul că pe timpul Conscripţiei Episcopului Klein, anul 1733, parohia număra 155 de suflete și avea biserică, dar nu şi casă parohială, preot fiind părintele Costin, primul cunoscut la Gâlgău cu numele. Biserica era construită din lemn şi acoperită cu paie, după cum se menţionează în istoricul parohiei. Alte documente referitoare la acest locaș de cult nu s-au mai găsit.

Biserica actuală a fost edificată în anul 1805 de către contesa Haller Rozalia, care se pare că a mai făcut încă două biserici, ca urmare a unei pedepse canonice. Locașul de cult este zidit în formă de navă, din piatră şi cărămidă, iar turnul este învelit cu şindrilă, având o înălţime de 28 m, restul acoperişului fiind acoperit cu ţiglă. Reparaţii capitale la biserică s-au făcut între anii 1966-1969, iar în anul 1973, în timpul păstoririi părintelui Gheorghe Cornea, aceasta a fost târnosită.

Începând cu anul 2004, Preacucernicul Părinte Petru Lucăcel a fost numit preot al Parohiei Gâlgău Almaşului, sub păstorirea Precucerniciei sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea locașului de cult. Astfel, ajutat fiind de membrii Consiliului Parohial şi de credincioşi, a realizat următoarele activități: padimentarea cu parchet a Sfântului Altar şi a pronaosului, refacerea instalaţiei electrice, montarea unei centrale termice şi a caloriferelor, recondiţionarea iconostasului, revopsirea acoperişului bisericii şi tencuirea pereţilor în terasit, construirea unei terase în faţa bisericii, placarea cu gresie a pardoselii pridvorului, înlocuirea uşii de acces şi a geamurilor, aducţiunea apei potabile, construirea anexelor (lemnărie şi grup social) și turnarea trotuarelor din beton la ambele intrări în biserică. De asemenea, locașul de cult a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.





Sinaxa stareților și starețelor din mănăstirile Episcopiei Sălajului

Marți, 14 martie 2017, la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului, sub președinția Preasfințitului Părinte Petroniu, a avut loc Sinaxa stareților și starețelor mănăstirilor din Episcopia Sălajului. La această întâlnire au participat toți superiorii așezămintelor monahale din Eparhie.

În cuvântul rostit, Preasfinția Sa și-a exprimat bucuria întrunirii în acest cadru și a îndemnat pe monahii și monahiile prezenți la această adunare să continue cu râvnă împlinirea chemării asumate, felicitându-i pentru toate realizările. De asemenea, Preasfințitul Părinte Petroniu a prezentat, pe scurt, noutățile legate de viața monahală, apărute în Eparhie. Astfel, Preasfinția Sa a menționat înființarea Mănăstirii Tuturor Sfinților din Municipiul Zalău, care în prezent funcționează doar în acte, în continuare făcându-se demersuri în vederea procurării unui teren viabil pentru o asemenea lucrare și a Schitului „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din localitatea Stârciu.

Preacuviosul Părinte Arhim. Antonie Pința, Exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului, a precizat că în cadrul inspecțiilor administrative, realizate în cursul anului, s-a observat faptul că în așezămintele monahale există o bună rânduială administrativă și gospodărească, precum și multă râvnă în cele spirituale. Pe lângă aceasta, Preacuvioșia Sa, care este și starețul nou înființatei Mănăstiri a Tuturor Sfinților din Zalău, a prezentat și situația în care se află în momentul de față așezământul monahal.

În continuare, au luat cuvântul toți cei prezenți, aducând în discuție dificultățile și încercările întâmpinate în activitatea duhovnicească și administrativ-gospodărească, dar și împlinirile și bucuriile din cadrul obștilor monahale în care aceștia viețuiesc.

Sinaxa s-a încheiat cu rostirea rugăciunii „Cuvine-se cu adevărat” și cu o agapă frățească oferită celor de față de către Preasfințitul Părinte Petroniu.




Precizări privind prezența orelor de religie în școli

Referitor la critica relansată în spațiul media cu privire la prezența orelor de religie în școli, Patriarhia Română reafirmă următoarele:

Constituția României garantează libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult, Curtea Constituțională a României interpretând în mod constant că predarea religiei în școli are ca temei articolul 32 alineatul 7 din Constituție.

Religia predată confesional reprezintă regula în majoritatea statelor europene. Astfel, în argumentarea deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), din 29 iunie 2007, în cazul „Folgero contra Norvegiei”, se precizează că statele au dreptul de a difuza prin învățământ sau educație informații sau cunoștințe având, direct sau indirect, caracter religios sau filosofic (paragraful 84).

De asemenea, CEDO nu consideră o problemă caracterul confesional al orei de religie, constatând faptul că „în Europa, învățământul religios este profund legat de învățământul secular”. Dintre cele 46 de state membre ale Consiliului Europei (în anul 2007) doar în trei state religia nu este predată în școlile publice (Franța, Albania și Macedonia); ora de religie este obligatorie în 25 de state, în restul fiind facultativă sau opțională (conform celor reținute de CEDO în 9 octombrie 2007, cu ocazia judecării cauzei „Hasanși EylemZengin contra Turciei”, paragraful 30); iar în majoritatea statelor predarea religiei are caracter confesional (paragraful 31).

Majoritatea elevilor europeni au în programa școlară o oră de religie pe săptămână, însă în țări precum Germania, Austria, Irlanda, Cipru, Grecia, Italia și Croația au câte două ore, iar în Belgia au trei ore pe săptămână. În Germania, spre exemplu materia religie nu este doar parte din trunchiul comun, ci este chiar obligatorie, organizată de către culte și finanțată de către stat. Predarea este confesională. Situația este similară în Austria, Belgia, Cipru, Spania și Grecia.

Pe de altă parte, nu trebuie așezate în opoziție orele de religie cu cele de istoria religiilor. Dimpotrivă, ele trebuie să rămână distincte, pentru că sunt deopotrivă importante. Cunoașterea propriei culturi religioase este o etapă absolut necesară pentru înțelegerea celorlalte religii. Pentru a cunoaște specificul altor culturi este nevoie întâi de educarea în propria cultură și tradiție, altfel învățământul devine doar o sursă de relativism sincretist și confuzie. Este ca și cum în școlile românești s-ar învăța literatură universală sau istorie universală, fără studiul prealabil al literaturii și istoriei României. Elevii înscriși la ora de religie au posibilitatea de a se înscrie, în liceu, și la cursul opțional de istoria religiei.

Manifestarea unui comportament moral în acord cu valorile religioase, unul dintre obiectivele predării religiei, este contestată în câteva articole recente de presă prin care se respinge, de fapt, ideea de morală publică, noțiune considerată în teoria generală a dreptului a fi unul dintre fundamentele dreptului.

De asemenea, este incorectă şi injustă jignirea generalizată a unei categorii didactice profesionale, şi anume totalitatea profesoarelor şi profesorilor de religie. Aceste persoane realizează educarea religioasă a copiilor în școli din încredințarea a peste 2.000.000 de părinți care și-au înscris copiii la ora de religie (peste 90% dintre copii).

Biroul de Presă al Patriarhiei Române



9 martie – Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Perioada 1944-1989

Întrucât Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept An comemorativ al Patriarhului Justinian şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, iar Parlamentul României a adoptat Legea nr. 247/2011 pentru declararea zilei de 9 martie Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Perioada 1944-1989, publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 864 din 8 decembrie 2011, precizând că data de pomenire a celor care au decedat ca luptători împotriva comunismului să fie 9 martie a fiecărui an, ziua pomenirii celor 40 de mucenici, Patriarhia Română a transmis Centrelor eparhiale îndemnul de a săvârşi în această zi slujbe de pomenire a celor care au pătimit în timpul regimului comunist ateu, apărând credinţa în Dumnezeu şi demnitatea poporului român.

Momentul liturgic va cuprinde ectenia pentru pomenirea eroilor, ostaşilor şi luptătorilor români, din Liturghier (ed. 2012) şi din Slujba Parastasului pentru eroi (ed. 2016).

Biroul de Presă al Patriarhiei Române



Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler şi preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi părinteşti binecuvântări!


Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, iubiţi credincioşi şi credincioase,

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în prima duminică din Postul Mare, numită și Duminica Ortodoxiei, sărbătorim biruința asupra tuturor rătăcirilor doctrinare de la dreapta credință și de la dreapta vedere a prezenței și lucrării lui Dumnezeu în lume.

Potrivit Sfintei Tradiții a Bisericii, icoana Domnului Iisus Hristos este chipul liturgic văzut al Dumnezeului celui viu și nevăzut, care S-a făcut om (cf. Coloseni 1, 15).

Fundamentul dogmatic al cultului sfintelor icoane este Întruparea Fiului lui Dumnezeu de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, la plinirea vremii. Părinții Bisericii care au teologhisit despre venerarea sau cinstirea sfintelor icoane, fiind purtați și luminați de Duhul Sfânt, au fost încredințați adeseori prin minuni și experiențe duhovnicești neîndoielnice de adevărul și puterea harică a sfintelor icoane.

Dealtfel, potrivit Sfintei Tradiții, prima icoană a Mântuitorului Hristos este Sfânta Mahramă sau Icoana nefăcută de mână omenească a Domnului, care a fost trimisă regelui Avgar al Edesei.

Prin venirea lui Mesia – Hristos pe pământ, „la înfățișare aflându-Se ca un om” (Filipeni 2, 7), a fost dezlegată opreliștea dată lui Moise de a nu face „nici un fel de asemănare a niciunui lucru din câte sunt în cer, sus și din câte sunt pe pământ, jos” (Ieșirea 20, 4). Interdicția din Vechiul Testament era una pedagogică și temporară pentru a nu se cădea în idolatrie, deoarece Dumnezeu Cel nevăzut din ceruri nu luase chip de om pe pământ. Însă, pentru noi, creștinii, icoana Domnului Iisus Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, este mărturie și mărturisire a Întrupării Sale, după cum zice Sfântul Evanghelist Ioan: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14).

Învățătura ortodoxă despre cinstirea sfintelor icoane a fost formulată, în mod deplin, la Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea, din anul 787, de la care se împlinesc anul acesta 1230 de ani. Această învățătură este în deplin acord cu Sfânta Scriptură și cu Sfânta Tradiție, întrucât se fundamentează pe dogma hristologică a Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Sinodul afirmă că Sfânta Scriptură și sfânta icoană se „arată” și „se explică” reciproc. Imaginea vizuală are aceeași valoare cu imaginea verbală. Așa cum Sfânta Scriptură este o imagine în cuvinte, tot astfel și icoana pictată este un cuvânt în culori. Prin icoană, conținutul Sfintei Scripturi nu este transmis sub forma unei doctrine abstracte, ci în chip liturgic, adică într-un mod integral și concentrat, care se adresează „față către față” persoanelor din biserică aflate în stare de comuniune – rugăciune cu Preasfânta Treime și cu toți sfinţii.

Citând cuvintele Sfântului Vasile cel Mare, Sinodul al VII-lea ecumenic afirmă că „cinstea arătată icoanei trece asupra prototipului, iar cel care venerează icoana venerează persoana pe care aceasta o înfățișează”. Astfel, sfintele icoane fac posibilă comuniunea harică între persoanele reprezentate și credincioșii care le cinstesc și se roagă în fața lor.

Un alt eveniment important în care s-a confirmat și reafirmat rolul, sensul și importanța artei sacre sau liturgice în viața Bisericii a fost Sinodul de la Constantinopol, din anul 843. Făcând trimitere directă la imaginea reprezentată în icoană, Synodicon-ul acestui Sinod proclamă pomenirea veșnică a celor care cred, dovedindu-și spusele prin scrieri și acțiunile prin reprezentări, pentru răspândirea și afirmarea adevărului prin cuvinte și prin icoane.

Tot în acest document sinodal se subliniază faptul că icoana participă la sfințenia și harul prototipului ei și, de aceea, icoana sfințește ochii celor credincioși și tămăduiește bolile sufletești și trupești ale celor care le cinstesc. La rândul său, Sfântul Ioan Damaschin spune că „harul lui Dumnezeu se odihnește deasupra icoanei”, pentru că „în timpul vieții lor sfinții erau plini de Duh Sfânt. La fel și după moarte harul Sfântului Duh rămâne pururea în sufletele lor, în trăsăturile și sfintele lor chipuri, iar aceasta nu prin fire, ci ca urmare a harului și a lucrării divine”. Iar pentru a face posibilă întâlnirea prin rugăciune și prin harul Duhului Sfânt, reprezentarea lui Hristos, a sfinților și a evenimentelor Istoriei Sfinte trebuie să exprime cu fidelitate realitatea istorică.

Rostul de a fi al icoanei este acela de a-i arăta pe moștenitorii Împărăției lui Dumnezeu, pe cei care o caută, o pregustă și o prefigurează încă din timpul vieții lor pe pământ. Și cu toate că sfinții pictați pe icoane sunt deosebiți între ei la chip, au totuși ceva comun și anume aureola sau nimbul de lumină. Aureola este semnul văzut al slavei dumnezeiești din Împărăția cerurilor, care nu se poate vedea cu ochii trupești, dar care se află tainic prezentă în sufletul și trupul sfinţilor.

De aceea, icoana este și o vedere prin credință a Împărăției lui Dumnezeu, iar nu doar un simplu element estetic și didactic în Biserică.

Iubiţi fii duhovnicești,

Sfânta Scriptură ne învață că omul este icoana vie făcută de Dumnezeu după chipul Fiului Său.
Așa cum icoana exprimă într-un mod văzut slava nevăzută a prototipului său ceresc, tot astfel și omul, „icoana” văzută a lui Dumnezeu, a fost făcut de Creator „după chipul Său” (Facere 1, 27) ca să se reflecte, în om și prin el, lumina cea necreată și neapusă a Dumnezeirii sau frumusețea preaslăvită și negrăită a Celui nevăzut. Întrucât Ortodoxia este atât mărturisirea adevărului unirii dumnezeirii și a omenității în Persoana Domnului Iisus Hristos, cât și mod de cunoaștere și de trăire în arvună a slavei Împărăției cerurilor, noi, creștinii, suntem datori să mărturisim dreapta credință și să căutăm „sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” (Evrei 12, 14). Totodată, trebuie să armonizăm dreapta mărturisire și preamărire a lui Dumnezeu cu iubirea milostivă față de aproapele nostru, care este chipul lui Hristos îndreptat spre noi (cf. Mt. 25, 40).

Întrucât fiecare om este făcut „după chipul lui Dumnezeu”, iubind pe aproapele nostru, iubim și pe Dumnezeu. Astfel, sfânta icoană ne arată „calea” iubirii milostive față de toți oamenii, pe care a mers Fiul lui Dumnezeu când S-a făcut Om și pe care au mers apoi oamenii credincioși și sfinți care s-au îndumnezeit, urmându-L. Cine ajută pe cel ce are nevoie de ajutor, acela iubește pe Hristos Care Se identifică cu toți oamenii aflați în suferință, zicând: „Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 40).

Întrucât în 2017 se împlinesc 1230 de ani de la Sinodul al VII-lea Ecumenic, anul acesta a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Anul omagial al sfintelor icoane, al icona- rilor și al pictorilor bisericești și Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română.

Întrucât sfintele icoane sunt reprezentări vizibile ale unor realități tainice, nevăzute și cerești, rostul sfintelor icoane este să ne înalțe sufletul spre pacea, bucuria și slava Împărăției cerurilor. De aici marea responsabilitate ce-i revine pictorului iconar. Potrivit Sinodului al VII-lea ecumenic „pictorului îi aparține doar natura tehnică”, în timp ce diataxis, compoziția sau forma artistică, depinde, în mod evident, de ce au hotărât Sfinții Părinți.

Dumnezeu a descoperit Sfinților Părinți prin experiențe duhovnicești ceea ce trebuie să redea icoana prin culori. Ei contemplau prototipul și apoi exprimau, în limbajul picturii, modelul sau chipul. Iar acele prototipuri care au fost descoperite Sfinților Părinți sunt rememorate în icoana ortodoxă, trezind în conștiința privitorilor stări spirituale sfinte. La rândul lor, pictorii iconari primeau și pictau icoanele după îndrumările venite de la Duhul Sfânt prin Sfinții Părinți, încât ei, ca martori și mărturisitori iconografi, nu se reprezentau și nu se mărturiseau pe ei înșiși, ci erau mărturisitorii lui Dumnezeu Cel Întrupat și ai sfinților Săi.

Așadar, scopul vieții duhovnicești creștine este să devenim și noi sfinți, icoane vii ale lui Iisus Hristos, înnoiți și transformați sau transfigurați de El prin harul Duhului Sfânt, pregustând slava dumnezeiescă, având ca înaintemergători pe Mântuitorul Iisus Hristos și pe toți Sfinții Săi.

Potrivit tradiției Bisericii Ortodoxe Române statornicite în timpul Patriarhului Justinian (1948-1977), cu ocazia sărbătorii numită Duminica Ortodoxiei, se realizează colecta pentru Fondul Central Misionar. Așa cum în Biserica primară, prisosul unora plinea lipsa altora și „nimeni nu era între ei lipsit” (Fapte 4, 34), tot astfel și acum Biserica Ortodoxă Română îndeamnă la dărnicie și întrajutorare frățească pentru a susține multiple activități spre binele și folosul credincioșilor ei din țară și din diaspora.

La nivel național, bisericesc, social, liturgic, pastoral, misionar și cultural, aceste activități sunt de o importanță majoră. Darul în bani care va fi colectat acum, în Duminica Ortodoxiei și în următoarele trei duminici, până la 26 martie, va fi folosit pentru construirea de lăcașuri de cult din parohiile mici și sărace, pentru întreținerea așezămintelor social-filantropice din țară și de peste hotare, pentru sprijinirea și inițierea unor activități spirituale și culturale pentru apărarea și promovarea dreptei credințe, dar și pentru păstrarea identității etnice a românilor de pretutindeni și pentru ajutorarea parohiilor și a familiilor sărace ş.a.

Dorindu-vă să folosiți cu mult spor duhovnicesc vremea Marelui Post ca pregătire pentru sfânta sărbătoare a Învierii Domnului, ne rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi şi să vă dăruiască sănătate și mântuire, pace și bucurie.

„Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!” (2 Corinteni 13, 13).

Cu părintești binecuvântări și doriri de tot binele,

Preşedintele Sfântului Sinod

al Bisericii Ortodoxe Române,

† D a n i e l,

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,

Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei

şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

alături de toți Ierarhii, membrii ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române




www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro